cer, iar el văzuse asta, şi totuşi vindecarea venise. Neîncrederea lui a supărat Duhul Sfânt. De fapt, pe îngerul care venise trimis de Dumnezeu ca să îl ajute. Şi, ca să nu uite, i-a tras o sabie peste picior, sub genunchi. Tot timpul a crezut că am fost eu cel care l-a lovit. Regret să îi spulber această supoziţie, nu eu ridicasem sabia.

Ce se întâmplase, de fapt? Respectivul radiestezist lucra, împreună cu o colegă, în echipă cu un medic neurochirurg. La ultimul caz fusese o fată tânără care avusese un accident şi căreia îi era sortit să moară. Pentru cei care nu ştiu, trebuie să afle că dincolo, în dimensiunea atemporală, se ştie când un om şi-a terminat şcoala pe această planetă. De ea se apropiase îngerul morţii, un înger negru cu sabie, care taie ultimele legături energetice ale spiritului cu lumea aceasta. Acest înger nu este nimeni altul decât Arhanghelul Mihail. Iar el, radiestezistul, se apucase să o vindece! Trecuse peste treaba îngerului şi preluase şi karma fetei. Aşa că plătea prin boală neascultarea faţă de regulile divine pe care le cunoştea.

De la el am „furat“ multe. Şi, printre altele, în momentul în care m-a întrebat ce vreau de la el, i-am spus că vreau informaţiile de la gradele de radiestezie pe care le făcuse. Iniţial mi-a răspuns că nu poate să mi le dea, pentru că a semnat un angajament prin care promitea să nu dezvăluie ceea ce învăţa la radiestezie. I-am replicat că pot să-l dezleg de acest jurământ, ca unul care am preoţia prin har, că îl las să verifice şi mai ales să vadă cât este voia lui Dumnezeu să îmi dea tot ce are. I-am dat timp de gândire o perioadă şi l-am lăsat în pace. Şi mi-a dat tot ce avea de la cursuri. Dacă nu mi le-ar fi dat, mai mult ca sigur că nu aş fi ajuns la Societatea română de radiestezie. Evident, pot afirma cu certitudine că nimeni nu mi-a ridicat atâtea probleme ca cei de acolo. Dar conform zicalei care spune că „orice nu te omoară, te face mai puternic“, aş minţi dacă nu aş recunoaşte că mi-a folosit. Am crescut sub încercările unora, poate bine intenţionaţi, ale altora, mai puţin bine intenţionaţi, şi iată că pot scrie despre multe dintre modalităţile de a trece peste voia semenilor noştri.

De exemplu, la radiestezie se spune că o curăţare a unui om este obligatorie şi că nu îţi trebuie consimţământul lui ca să o faci. Pentru asta poţi apela la spaţii de curăţare. Doar că sexul este posibil cu energii joase şi dacă tu, de exemplu, un om aşa-zis normal al lumii în care trăim, vrei să faci sex (poţi număra pe degete de câte ori faci dragoste într-o viaţă!) cu prietena sau prietenul tău şi îţi trimite un binevoitor un spaţiu din acesta, ţi s-a cam zis cu tot cheful! Nu mai vorbesc că bărbaţii pot fi şi mai afectaţi pentru că, neştiind ce se întâmplă cu ei şi văzând că nu mai merge nimic, pot cădea destul de rău psihic.

Un alt lucru pe care îl fac radiesteziştii este scoaterea din om a ceea ce numesc ei corpul cauzal, şarpele kundalini. Din considerente doar de ei ştiute, au impresia că au voie să facă asta. I-am spus la un moment dat unui prieten radiestezist mai mare să nu mai facă asta. El a continuat şi atunci mi-am făcut program care să determine lovirea oricui face asta. Dacă continuă, are o familie, iubeşte ceva şi va fi lovit până se potoleşte. Poate că nu este creştineşte, dar să nu uităm că Mântuitorul a spus să întoarcem şi obrazul celălalt, nu să ne lăsăm călcaţi în picioare!

La un moment dat, o doamnă m-a convins să renunţ la programele mele de protecţie din subconştient pe motiv că aşa face un spirit elevat. Proastă alegere! Rezultatul a fost că făcea fiecare ce voia în jurul meu, fără să mai am nici un control asupra propriei mele vieţi şi, de multe ori, asupra deciziilor mele. Şi atunci le-am refăcut. Nu este vina mea dacă în curte am un câine periculos, pe poartă scrie „Câine rău!“, şi dacă cineva ţine cu tot dinadinsul să intre fără voia mea, îşi asumă riscul. Vorbesc în capitolul despre Sine ce-am făcut indivizilor care „invocă“ şi leagă Sinele altora.

Structurată pe principiul ierarhiei, radiestezia este de fapt aservită la doi oameni, cei cu gradele cele mai mari, şi care erau singurii lectori din cadrul societăţii. Ceea ce nu ştiu mulţi este faptul că, la nivelul cunoaşterii lor, pot detecta vârsta astrală a unui om care vine cu bune intenţii să înveţe de aici. Cum vine cineva cu o vârstă astrală mai mare decât a lor, „îi pun capac!“ Eu am trecut neobservat pentru că am o vârstă mică astrală, comparativ cu alţii. 5 miliarde şi ceva nu înseamnă prea mult în universul ăsta. Nici mie nu-mi este uşor când vine la mine o persoană cu peste 10 miliarde de ani, care trebuie curăţată pentru că ea poate ţine în spate, fără să simtă, mai multe legiuni de demoni. Ca exemplu, la nivel spiritual m-am dus la nivelul şarpelui kundalini a unei persoane de 13,5 miliarde de ani şi stăteam pe capul lui precum omuleţul lui Gopo pe planeta lui!

Aşa că, de fapt, sistemul nu face decât să-şi crească propria putere prin fiecare om care se duce la societate. Asta nu ar fi rău dacă ar înţelege că până la urmă trebuie să facă loc altora mai buni decât ei. Ce este interesant că cei „mari“ ezită să meargă la ei sau chiar nu vor. Mă întrebam de ce tocmai aceştia, a căror trezire ar însemna mult pentru poporul român, nu învaţă de la