— O dată.

  — Bun. În ce cameră eşti?

  M-am uitat la drăcia roşie atârnată de cheie, pe care scrie numărul camerei.

  — 1222, i-am zis.

  Începuse să-mi pară rău că mă băgasem în povestea asta, dar era prea târziu.

  — Bun. Atunci îţi trimit o fată peste un sfert de ceas.

  Mi-a deschis uşa ascensorului şi am ieşit.

  — Hei, i-am zis, arată bine? Nu cumva să-mi trimiţi vreo hoaşcă.

  — Ferească sfântul. N-avea nici o grijă, şefule!

  — Cui plătesc?

  — Ei, mi-a răspuns. M-am dus, şefule.

  Şi mi-a trântit uşa liftului în nas.

  Am intrat în cameră şi mi-am udat părul, dar e greu să te piepteni când eşti tuns scurt. Apoi am făcut o probă să văd dacă nu-mi pute gura după atâtea ţigări şi după tot whisky-ul pe care-l băusem la Ernie. Proba e foarte simplă: ţii mâna sub gură şi sufli înspre nări. Nu mi s-a părut că pute prea tare, dar totuşi m-am spălat pe dinţi. Apoi mi-am pus o cămaşă curată. Ştiam că nu e cazul să mă pun la fix pentru o prostituată sau aşa ceva, dar asta îmi dădea, cel puţin, o ocupaţie. Eram cam nervos. Începusem, ce-i drept, să fiu destul de excitat, şi, mă rog, dar totuşi eram puţin nervos. Şi dacă vreţi să ştiţi adevărul, eu sunt fată mare. Zău că sunt. Am avut, ce e drept, destule ocazii să devin bărbat, dar n-am ajuns niciodată până la capăt. Întotdeauna intervine câte ceva. De pildă, când eşti acasă la o fată, se întâmplă întotdeauna ca părinţii să se întoarcă când nu trebuie – sau te temi c-au să se întoarcă. Dacă eşti cu o fată în maşina cuiva şi stai pe bancheta din spate, în faţă sunt întotdeauna alţi doi, şi fata care stă în faţă moare de curiozitate să ştie ce se petrece în toată maşina. Vreau să spun că există veşnic în faţă câte o fată care se întoarce să vadă ce naiba se întâmplă. De fiecare dată intervine câte ceva. Totuşi, de vreo două ori era cât pe ce să se întâmple. Mai ales odată, mi-aduc foarte bine aminte. A intervenit însă ceva – nici nu mai ştiu ce. Problema e că, de cele mai multe ori, când aproape c-ai ajuns să te culci cu o fată – bineînţeles dacă fata nu-i prostituată sau mai ştiu eu ce —, îţi spune mereu să te opreşti. Şi nenorocirea e că eu mă opresc. Majoritatea nici nu se gândesc să se oprească. Dar eu nu pot altfel. Nu ştii niciodată dacă vor într-adevăr să te opreşti sau dacă le e îngrozitor de frică sau dacă-ţi spun să te opreşti numai pentru ca vina – dacă totuşi mergi până la capăt – să fie a ta şi nu a lor. Totuşi, continui să mă opresc. Nenorocirea e că mi-e milă de ele. Adică majoritatea fetelor sunt atât de proaste şi de neajutorate! După ce le săruţi şi le mângâi un pic, le vezi cum încep să-şi piardă capul. Orice fată, când începe să se încălzească, îşi pierde uzul raţiunii. Nici eu nu pricep de ce le ascult când îmi spun să mă opresc. Şi după ce le duc acasă începe să-mi pară rău că m-am oprit, dar totuşi continui să mă opresc.

  Deci, în timp ce-mi schimbam cămaşa, mă gândeam că, într-un fel, asta va fi ocazia aşteptată. Mă gândeam că, dacă tot e prostituată, măcar să învăţ ceva de la ea, că poate mâine, poimâine mă însor, sau mai ştiu eu ce! Uneori mă îngrijorează toată povestea asta. Când eram la şcoală la Whooton, am citit o carte în care era un personaj foarte rafinat, foarte manierat şi foarte stricat. Îl chema Monsieur Blanchard, mi-aduc aminte perfect. Cartea era împuţită, dar tipul nu era rău. Avea un mare château31 pe Riviera, în Europa, şi ştiţi ce făcea în timpul liber? Bătea femeile cu ciomagul. De fapt, era un desfrânat şi aşa mai departe, dar femeile mureau după el. Undeva în carte, spunea că trupul femeii e ca o vioară şi că trebuie să fii un mare artist ca s-o faci să vibreze cum se cuvine. Cartea era o porcărie – îmi dau seama —, dar totuşi n-am reuşit să uit povestea cu vioara. De fapt, de asta voiam să capăt oarecare experienţă, în caz c-am să mă însor vreodată. Caulfield şi Vioara lui magică. Mamă! E vulgar, îmi dau seama că-i vulgar, dar totuşi nu vulgar din cale-afară. Mi-ar plăcea să mă pricep la asemenea lucruri. Şi, dacă vreţi să ştiţi, când sunt cu câte o fată, jumătate din timp mă chinuiesc s-ajung să găsesc ce caut. Înţelegeţi ce vreau să spun! Uite, de exemplu, fata de care v-am povestit, aceea cu care era cât pe-aci să mă culc. Mi-a trebuit aproape o oră să-i scot blestematul ăla de sutien. Şi când, în cele din urmă, am reuşit să i-l scot, cred c-ar fi fost în stare să mă scuipe în ochi.

  Am continuat să mă plimb prin cameră, aşteptând prostituata. Speram să fie frumoasă. Dar, de fapt, mi-era totuna. Tot ce doream era să se isprăvească mai repede. În cele din urmă, a bătut cineva la uşă, şi, ducându-mă să deschid, m-am împiedicat de un geamantan care-mi stătea în cale şi am căzut peste el şi aproape că mi-am rupt un picior. De altfel, întotdeauna aleg clipa cea mai nepotrivită ca să mă împiedic de câte un geamantan, sau ceva de felul ăsta.

  Când am deschis uşa, prostituata era în prag. Avea o haină sport şi era cu capul gol. Părul ei era un fel de blond, dar se vedea cât de colo că era vopsit. Totuşi, nu era hoaşcă.

  — Bună seara! i-am zis.

  Mamă, ce manierat eram!

  — Dumneata eşti tipul de care mi-a spus Maurice? m-a întrebat.