Cărți «Ghidul Nesimtitului cărți-povești pentru copii online gratis .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
În sălile de conferinţe, în saloanele de spital, în biserici, pe arenele de tenis şi în sălile de spectacol, amfitrionii exasperaţi au început să lipească foi A4 pe care stă scrisă negru pe alb rugămintea expresă de închidere a telefoanelor mobile. Efectul e nul. E ca şi cum ai vrea să fotografiezi vântul. E ca şi cum ai implora o cascadă să se oprească. Aşa cum întreg Aliotmanul nu se putea împiedica de un ciot, tot aşa nesimţitul nu poate fi convertit la bună-cuviinţă printr-un apel jalnic şi nesărat. Cum adică, să-ţi închizi mobilul? Atunci ce rost are să-l ţii la tine? Doar aşa, ca să plăteşti un abonament degeaba? Poftim tupeu. Nu, nu. Aţi calculat greşit. Nu nesimţitul se pliază pe cutumele celorlalţi, ci invers. Cei care încă n-au asimilat această lecţie simplă şi utilă trebuie să se autoevalueze grabnic. E limpede că le scapă destule sensuri ale vieţii la început de mileniu.
Pe stradă pur şi simplu.
Strada şi trotuarul oferă, la rândul lor, cadrul optim de manifestare a nesimţirii. Aici nesimţitul excelează pe spaţii mici. Malacul care îşi aprinde ultima ţigară din pachet şi pe urmă aruncă pachetul pe jos vede coşul de gunoi aflat la zece metri de el, însă ştie că folosirea lui ar fi o concesie inacceptabilă. Şi totodată o trădare. Încă de când era copil şi mergea cu taică-său de mână, a văzut că receptaculele verzui de pe marginea trotuarului erau evitate sistematic. Încet-încet, şi-a format reflexul, iar acum lucrurile nu mai pot fi date înapoi. Şerveţelul de hârtie, punga de seminţe, coaja de banană, cotorul de pară, sticluţa de suc – toate aceste resturi inutile ajung pe caldarâm şi jalonează traseul nesimţitului printre semeni. Ce, Hansel şi Gretel nu aruncau firimituri în urmă? Despre ei de ce nu zice lumea nimic? De unde şi până unde această folosire injustă a dublului cântar?
Trotuarul a devenit de mult o zonă irespirabilă. Cine se încumetă la aventuri pedestre îşi asumă riscuri majore. Deplasarea în acest spaţiu este un slalom haotic printre flegme, ambalaje şi rahaţi de câine. Nesimţitul e un virtuoz al gesturilor intime săvârşite în public. Îşi suflă nasul cu zgomot şi stropeşte trotuarul fără să se sinchisească. Se ascunde în spatele unui copac şi-şi face nevoile la lumina zilei. Îşi ronţăie voiniceşte hamburgerul şi aruncă hârtia pe jos. Scuipă guma de mestecat când nu mai are gust, sperând să nu treacă mult până ca ea să se lipească de talpa unui pieton neatent. Se debarasează de tot ce-i prisoseşte, fără ezitări sau stângăcii. Străbate lumea cu un aer suficient şi nepreocupat, îşi iese din sărite doar când încerci să-l corectezi. Cât timp îl laşi în treaba lui, nu e agresiv, însă dacă vrei să-l supui unei cât de mici reforme, se revoltă neîntârziat, uneori chiar contondent.
Nesimţitul iubitor de animale aduce o notă aparte în acest peisaj. În cazul lui, avem de-a face cu un ins sentimental, care a văzut lumea, a luat viaţa în piept şi a ajuns să reverse asupra câinelui iubirea pe care n-o merită fiinţele bipede. Cine îl ascultă simte că a nimerit în preajma unui om dezamăgit de propria specie. În plus, omul nostru a deschis ochii pe unde a fost şi a observat nivelul de civilizaţie din alte locuri, inclusiv în ceea ce priveşte scoaterea câinelui la plimbare în spaţii publice. Abia când îl vezi în acţiune descoperi că admiraţia lui pentru Occidentul riguros e pur declarativă. Nesimţitul din această categorie elogiază simţul civic al apuseanului, dar nu se poate pune în situaţiile umilitoare pe care le acceptă acesta. De pildă, în Germania proprietarul de câine are mereu în buzunar o pungă de plastic în care adună cotizaţia excrementală a patrupedului. Pentru nesimţit, o asemenea manifestare e o formă de pierdere a minţilor. Câinele este un animal sublim, un simbol al încrederii şi devotamentului, un exemplu de prietenie dezinteresată, o statuie vie a fidelităţii, însă asta până îşi face nevoile în mijlocul trotuarului. Atunci el recade în postura cotarlei. Şi oare cât de prost trebuie să fii ca să-i strângi rahatul? Oricum, e materie biodegradabilă. Două-trei ploi zdravene şi gata, s-a făcut curat. Ce nevoie o fi de sclifoselile astea caraghioase – şi degradante pentru rasa umană, în fond – nesimţitul nu poate pricepe.
O rudă îndepărtată a acestui specimen se apropie vijelios, în timp ce-ţi faci plimbarea de seară, şi-ţi pune în vedere să-i dispari din raza de acţiune. E nesimţitul pe bicicletă, gata să intre în tine dacă nu te fereşti. Te uiţi nedumerit în jur şi constaţi că eşti pe trotuar. Ai, adică, tot dreptul să păşeşti calm şi să te gândeşti la ce-ţi place. Însă punctul tău de vedere nu coincide cu al nesimţitului. Acesta îţi