cum arată, chiar dacă mă ajutase de dincolo ca nimeni altul. Mă duceam la Prislop ori de câte ori aveam o problemă de rezolvat şi nu-i găseam soluţia, dormeam pe podeaua seminarului de fete pentru că nu erau gata camerele de oaspeţi şi plecam a doua zi liniştit şi cu răspunsul de care aveam nevoie. Văzusem picturile lui din biserica mânăstirii şi, recunoscându-i pe Mihail şi Gabriel, aşa cum sunt ei în lumea de dincolo, ştiam că părintele Arsenie Boca îi văzuse pe arhangheli şi lucrase cu ei.

A venit Crăciunul, dar sărbătorile nu mai erau aşa de vesele şi ştiam că Iisus este supărat. Că este pe pământ, are probleme şi, deşi ştiu, nu am cum să-l ajut. Dar, mai presus de toate, eram supărat că fusesem lovit. Rana se vindecase, dar la o margine rămăsese o porţiune care parcă supura şi îmi amintea constant că avusesem încredere în cine nu trebuie. Ba mai mult, lovitura îmi tăiase şi un anume organ la nivel astral şi a fost cât pe ce să încep să cânt precum o soprană!

Se făcea întâlnirea cu gradele mari de radiestezie pe 26 decembrie, sub brad. Sincer, îmi venea să-i trag un pumn în faţă celui care mă lovise. Şi de-a dreptul mişeleşte. Intra prin spate, prin umbra unuia mic în grad, ridica sabia de lumină şi lovea prin el. Îi era uşor, pentru că se folosea de energiile care veneau odată cu informaţiile în subconştienturile cursanţilor, în timpul diferitelor grade. Am pierdut prieteni pentru că a lovit prin mine şi au crezut că i-am lovit eu. A fost destul de prost să nu înţeleagă că fiecare om are un mod unic de a lovi, o schemă proprie, pe care nu o poţi copia 100% corect, şi am realizat cine era în spate.

L-am aşteptat pe comandor pe hol, împreună cu îngerii mei. În timp ce stăteam, parcă eram la un film cu Ceauşescu. Se juca cu copiii, se pupa cu grade mai mici, se felicita cu alţii. Faţade ca la toate demonstraţiile comuniste de proastă calitate.

În cele din urmă a venit şi am început să-i spun ce mi s-a întâmplat de când vin la cursurile lor. Adevărul este că nu m-a lovit răul, vrăjitorii, aşa cum m-au chinuit cei crescuţi de el.

N-a avut nimic de comentat, mi-a spus doar dacă cunosc citatul: „Bucuroşi voi cei ce veţi minţi în Numele Meu!“ Că el l-a înţeles foarte târziu. Replica sufletului meu a fost promptă: „Iisus nu a spus niciodată aşa ceva!“ „Ba a spus imediat după fericiri!“, a continuat el. Şi a plecat, lăsându-mă cu gura căscată. L-am trimis pe unul din îngeri să verifice. Nu aveam Biblia la mine. S-a întors după câteva secunde: „Este o interpretare eronată!“, mi-a spus el.

Am intrat în sală, unde doi preoţi au dat binecuvântarea. Doar că am acces la lumină puţin mai sus şi am închis tot. S-au încurcat la colinde, lumină ioc, după care a început discursul comandorului. După ce s-a luat de nu ştiu ce episcop (nici eu nu îi iubesc prea mult, dar nu cred că era momentul), a continuat cu SRR, singura şcoală de sfinţi din România! Gradele 9, 10, sfinţii României! A început să spună că nu există sfinţenie fără cunoaştere!? (Acum, când mă gândesc, ajung la concluzia că până şi Iisus cred că făcuse şcoala de radiestezie la domnul comandor, altfel nu putea face minunile de acum două mii de ani!) Am mizat pe faptul că radiesteziştii au o mândrie mare a biosicului. Ei „e deştepţi şi ştie tot“. Aşa că am comentat dincolo şi am făcut mişto de el, până nu a mai rezistat şi mi-a ridicat mingea la fileu. Ştiam că este un bun telepat şi că ceilalţi sunt cuprinşi de măreţia şi umflatul lui în pene, aşa că eram singurul care comentam în astral. Şi gândeam: „Ce gogoşi! Baliverne!“ În cele din urmă, nu a mai rezistat şi s-a luat de mine. El şi întregul lui sistem. Şi i-am spus că nu este reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, că este bine să ştie şi ei, cei de sub el. Ciudată a fost reacţia celor de acolo, care mă considerau un posedat! „Lumina fie cu tine!“ „Doamne, iartă-l!“ Am fost cuprins de „binecuvântările“ celor din sală. Dar Lumina nu era cu ei. Parcă erau nişte roboţei aserviţi unui sistem care încă nu ştiu cui serveşte.

M-a rugat respectuos să părăsesc sala şi să creez un sistem mai bun decât al lui. Şi am plecat. Pe drum însă, în timp ce mă îmbrăcam, am mai adăugat că o să fac public tot ce fac ei, comandorul şi ceilalţi, tot ce este necurat în societate, ca să ştie şi alţii.

M-am oprit pe hol să o aştept pe prietena mea şi pe cei cu care venisem. După mine a venit cel care credeam că mă lovise şi care m-a luat cu „domnule doctor“, că nu se aştepta de la mine, că el a realizat că ceva nu este în ordine cu mine, dar că nu credea că este atât de grav. Numai că nu mi-a spus că am „bubica“ la creier! Şi atunci i-am replicat că nu am venit la ei cu pluta sau că am vrut eu, că ştiam dinainte tot ce se face acolo, că ştiu ce este o lovitură de sabie şi ştiu să cos un câmp, că am noţiuni despre suflet pe care ei poate nu le au. Mi-a replicat că greşesc şi i-am spus că, dacă este aşa, sunt primul care o să-şi ceară iertare, dar dacă nu, fiecare să plătească după legile divine pe care el însuşi le-a încălcat. Mi-a propus să discutăm, că el nu ştie nimic şi că împodobea bradul. Este adevărat că există şi