Mărginoiu se aplecase ceremonios în faţa doamnei T., încât Mouthy a încremenit, sorbind din pahar, aşa cu coatele pe masă, acum, şi cu pumnii grăsuţi, sprijinind căpşorul cu faţa încadrată de breton până la sprâncene, şi buclele negre care-i cădeau în jos, arcuite peste urechi, acoperindu-le.

  — Tâmpit mai e… Vrea să-l turtească mai în plin refuzul. Putea să încerce mai discret…

  Dar doamna T. A răspuns surâzând cu toată figura, puţin grăbită şi absentă, încât toţi am rămas miraţi… E o femeie frumoasă, deşi poate fără stilul modei, dar când e serioasă are trăsăturile cam tari puţin, încât uneori pare urâtă. Când surâde însăvag îndurerat totdeaunatrece parcă la o altă extremitate şi devine de o feminitate fără pereche. Ochii albaştri, aproape violeţi, când e veselă, de culoarea prunei brumate alteori, şi apropiaţi puţin, strălucesc dintr-o dată, împreună cu albul dinţilor de sus, căci gura îi e mult mai mare. Toată faţa i se colorează brusc, încât până şi părul puţin cam uscat şi des, ca de negresă, devine dintr-o dată parcă mătăsos şi viu. Are un surâs care se vede departe în mulţime şi individualizează.

  Când dansa cu deputatul blond şi cu mustăcioară, făceau o pereche puţin cam provincială… Mărginoiu e însă un dansator desăvârşit, înalt, se apleacă uşor deasupra femeii, parcă s-o protejeze în timpul dansului. Doamna T. Nu avea aerul acela afectat, şi nu era îmbrăcată şi nici pieptănată ca femeile mondene – părul lins, cârlionţi mici răsuciţi ascuţit pe obraz în dreptul urechii, ca dansatoarele spaniole, aşa cum cerea moda, sau „bubikopf” ca Mouthy, sau băieţeşte ca L. C. Nu avea aerul acela nervos că e strânsă prea de aproape şi vrea să se depărteze dând umerii înapoi, creând o linie oblică de la umăr la strâmtura taliei, atunci când dansa cu deputatul. Mărginoiu, ţinând însă braţul stâng îndoit de la cot, şi de acolo perfect paralel cu pământul, împins şi puţin în faţă ca tulpanul alb cu care îşi făcuse un fel de turban în loc de pălărie. Îi îndulcea mult faţa, i-o împlinea, feminizându-i-o. Toată lumea îi căuta cu privirea.

  Orchestra cânta un tango argentinian, la modă, de o pasiune molatecă, de tenorino vag sentimental, al cărui farmec era tocmai în această destindere voită, care dădea legănării muzicale ceva din gratia aeriană a mişcărilor de pisică şi un mister, cam ieftin, de lampă scăzută.

  Gâlgojanu, altul din bandă, care urmărea perechea împreună cu toţi cei de la masa noastră, şi-a aprins ţigara şi a privit-o lung ca un cunoscător.

  — Eşti un dobitoc dacă eviţi să cunoşti o femeie ca asta… Şi observând că-mi caut o ţigară nervos, s-a grăbit să-mi dea tabachera din dreptul lui.

  Mouthy şi-a ţuguiat buzele, privind spre ea, şi pe urmă s-a întors concludent şi dispreţuitor:

  — Are un surâs absent şi binevoitor, de regină care vrea să se facă populară… Şi-a turnat whisky şi mi-a turnat şi mie din nou…

  Am dansat pe urmă cu ea, numai pentru ca la întoarcere să-mi schimb locul şi să iau un scaun de unde să văd mai bine pe doamna T… Americanca a înţeles şi m-a privit mirat şi compătimitor cu mimică, făcând ochii frumoşi şi oblici, mici, lipind buzele intenţionat şi ermetic… Aducând umerii arcuiţi în faţă. Întorsesem scaunul şi încălecasem pe el, cu coatele pe spătar şi obrazul culcat pe braţe. Doamna T. Era mereu cu spatele la mine.

  De multă vreme curioşii de pe la gard plecaseră să se culce, unele mese erau acum goale. Mouthy m-a întrebat, izmenindu-şi căpşorul, sprijinit în mâna de madonă grăsuţă, peste buclele căzătoare în pătrat:

  — De ce nu te duci, dragă, s-o inviţi la dans?

  L. C, care se instalase mai demult în ghereta-jilţ, însă, m-a sfătuit să nu fac asta, dacă n-o cunosc, căci pentru mine ar fi mai grav să fiu refuzat. Mouthy, uimită:

  — Să-l refuze, scumpo? Dar ea moare după el… De asta a venit să-l caute la Movilă… Ar fi o fericire pentru ea s-o danseze.

  Peste câteva timp, bănuiesc că deputatul a propus o plimbare pe malul mării, căci au plecat escortaţi şi de economistul brun…

  Gălgojanu, grav, a făcut propunerea să mergem şi noi pe malul mării.

  — Pe cuvântul meu, ai neapărat nevoie de o baie rece…

  Mouthy a sărit în sus, bătând din palme:

  — Hai cu barca! Hai la turc.

  Spre indignarea lui Ghenovicescu:

  — Aţi înnebunit? În halul ăsta? Nu vedeţi că sunteţi toţi beţi ca nişte cizmari sâmbătă seara? Nu merg nici dacă ştiu că stai goală la proră, sub lumică.

  Mouthy, tot mai excitată, s-a arătat încântată s-o facă şi pe asta… Câteva clipe Ghenovicescu m-a examinat cu intenţie şi milă şi m-a ameninţat apoi că, dacă mă mai frământă atât, mă domoleşte stropindu-mă cu sifon.

  Lumea de la mesele vecine ne privea amuzată şi indulgentă, bucuroasă probabil că mâine poate povesti pe plajă „alta” cu banda beată a lui Fred Vasilescu (sau dacă vreţi „Lumânăraru”), convinsă desigur că asemenea petreceri nu sunt lipsite de eleganţă. Dar eu sufeream.

  Peste câtva timp eu reintrat pe poarta de lemn cu zăbrele vechi a grădinii cei trei. Când s-au aşezat din nou la masă, foarte mulţumiţi şi bine dispuşi, doamna T. S-a aşezat cu faţa la mine… Am privit-o furios în ochi şi atunci a băut ostentativ, ciocnind paharul cu toţi… Nu-mi scăpa nici o mişcare. Ei, în orice caz, erau mai beţi decât noi… Cum muzica era în pauză, deputatul, după obiceiul cârciumilor, a cerut să vie un lăutar să cânte la masa lor… A fost refuzat politicos de către maâtre d'hotel.

  Toată lumea observase acum modul sfidător în care, călare pe scaun, cu coatele pe spătar, priveam pe cei de la masă. Aş fi vrut să fie cât de puţin obraznic vreunul dintre bărbaţi ca să-l pălmuiesc… De la un timp, deputatul aproape se lipise de doamna T. Şi