Importanţa majoră a atestării ştiinţifice a telepatiei, după opinia noastră, nu constă atât în utilitatea sa practică, ci în porţile pe care le deschide spre cunoaşterea lumii.

  Transmiterea unui mesaj între două creiere aflate la distanţă presupune un suport material, în cazul discutat, un câmp energetic codificat în semnale purtătoare de informaţie care vor fi decodificate de către creierul receptor. Consecinţa logică imediată care ne apare în minte este ideea că în acest caz gândul nostru reprezintă o forţă materială exprimată prin energia modulată în semnalele purtătoare de informaţie. In consecinţă, gândirea nu este o expresie abstractă a unui substrat material reprezentat de creier, ci produsul său concret, material.

  În clipa în care gândim, chiar dacă nu ne exprimăm verbal, noi emitem un câmp energetic ca suport al gândurilor noastre. Sub această formă gândurile sunt emise în spaţiu şi de aici receptate de un alt creier care poate fi acela căruia îi este destinat (cazul telepatiei sau un altul – fenomen prin care s-ar putea explica simultaneitatea aceloraşi idei în ştiinţă, originea unor idei străine de preocupările noastre, unele influenţe malefice etc.).

  Pe de altă parte, înţelegerea prin limbaj articulat are o dublă cale de acces: prin semantica cuvintelor şi prin câmpul energetic emis concomitent. O serie de argumente ne obligă să gândim că în timp ce pentru înţelegerea simbolurilor reprezentate prin cuvinte este nevoie de învăţarea limbii în care sunt exprimate, decodificarea câmpului energetic purtător de informaţie este comună întregii lumi vii. Ea reprezintă comunicarea fără limbaj întâlnită pe toate treptele de evoluţie. Aşa ne-am putea explica empatia dintre noi şi animale şi poate chiar comunicarea cu copilul mic înainte de însuşirea limbajului articulat.

  Dacă gândul reprezintă o forţă materială atunci apare evidentă posibilitatea de a influenţa pe această cale pe semenii noştri. Sugestia, unele practici empirice, psihoterapia etc. ne apar în această accepţiune în altă lumină.

  În afara sugestiei, pe care am comentat-o deja în noua accepţiune ce i-o dăm, nu avem până acum nici un instrument ştiinţific prin care să explicăm unele efecte asupra viului, ce par de domeniul miracolului, obţinute de şamani (efecte comentate de o mulţime de cercetători, ca Mircea Eliade, Alfred Stelter ş.a.). Au făcut chiar obiectul unor filme prezentate cu ocazia a diverse manifestări ştiinţifice. Scene filmate "pe viu" pledează pentru autenticitate, dar nu şi pentru o înţelegere a lor. Ei bine, fără să fim obligaţi să invocăm asemenea şamanilor toată cohorta de spirite bune sau rele, putem înţelege purtarea lor (bineînţeles în cazurile în care o au, Cl. Levi-Strauss dezvăluindu-ne pretinsele secrete ale multora dintre ei) prin câmpul energetic, foarte probabil mult amplificat (şi aici poate fi într-adevăr un secret), datorită incantaţiilor şi imprecaţiilor ce le rostesc.

  Relaţiile interumane, simpatia şi antipatia, dragostea şi ura, fascinaţia, acel coup de foudre, dragostea la prima vedere, dominarea prin privire, subjugarea prin farmec sau prin simpla prezenţă devin mult mai uşor de înţeles dacă admitem că la baza lor se află un transfer interuman de energie.

  O psihologie care şi-ar baza explicaţiile pe schimbul energetic uman poate că nu ar mai fi obligată să expedieze ceea ce nu-şi poate explica în afara graniţelor sale, adică în parapsihologie.

  Influenţa omului asupra altor organisme, inclusiv asupra plantelor – influenţă care, prin transferul de semnificaţii, pare uneori o adevărată comunicare, după cum vom vedea – capătă în această viziune o bază de înţelegere ştiinţifică.

  Telepatia şi viaţa socială a insectelor. Telepatia pare să fi jucat un rol major şi în evoluţia lumii vii.

  Prezenta telepatiei pe trepte de evoluţie inferioare omului este ipotetic susţinută de multe din fenomenele ce se observă în viaţa animalelor care trăiesc în grup, cum sunt furnicile, albinele, lăcustele etc. Organizarea lor cunoaşte o complexitate ce se apropie de cea umană, iar dacă avem în vedere că pentru nevoile grupului aceste insecte sunt capabile să creeze indivizi perfect adaptaţi funcţiei pe care o îndeplinesc, atunci organizarea lor socială devine şi mai greu de înţeles prin simpla conduită instinctivă, cum ne-o explicăm astăzi. Să luăm spre exemplu soluţiile adoptate de un grup de larve de lăcuste care nu pot încă sa zboare ca adulţii, la traversarea unei ape. Dacă nu reuşesc să treacă înotând, atunci formează un pod viu din corpurile lor peste care va trece apoi întregul grup.

  Să urmărim o relatare a lui I. Akimuskin; "Cu mai puţin de 100 de ani în urmă un nor gigantic de larve de lăcuste a forţat Niprul pe un front larg de 10 km. Larvele s-au aruncat dintr-o dată în fluviu. Milioane de lăcuste s-au înecat, altele săltau pe deasupra cadavrelor ca pe pontoane".

  Aceeaşi conduită de sacrificiu o adoptă şi unele furnici invadatoare. La urcarea pe arbori, procedeele unor furnici nomade sunt şi mai ingenioase. După ce o parte din ele s-au căţărat pe trunchi până la vârf, încep să formeze din corpurile lor – prin prinderea una de alta – lanţuri, care ajung până la pământ. Restul armatei de furnici ia cu asalt coroanele copacilor, folosindu-se de aceste scări vii, pe care vântul le aruncă peste crengi şi arbori în chip de poduri suspendate.

  În organizarea unei coloane de furnici nomade în marş nu există nici o diferenţă fată de aceea a unei trupe de soldaţi în marş. Mai întâi locul spre care merg este reperat din timp de cercetaşi, apoi coloana porneşte noaptea la drum. Înainte merg cercetaşii, care indică drumul. La mijloc se transportă tot ceea ce are nevoie de protecţie – matcă, ouă, larve cu doici etc.

  Laturile sunt ocupate de soldaţi de apărare – furnici înzestrate cu colţi mandibulari puternici drept arme de apărare.

  Din nou un aspect şi mai izbitor. După circa o săptămână, restul de larve şi doici rămase în vechiul cuib pleacă şi ele pe urmele coloniei. De unde ştiu drumul, de vreme ce timpul şi obstacolele (apa, vântul etc.) şterg orice urma chimică?

  Cum să înţelegem doar prin instinct sacrificiul fără