— Nu poţi să adormi cumva? Şopteşte ea din întuneric, îi spun că nu.

  — Nici eu. Cine m-o fi pus să beau cafea? Unde mi-a fost capul?

  Aprinde veioza de la capul patului, se uită la ceas şi o stinge.

  — Nu vreau să mă înţelegi greşit, spune ea, dar, dacă vrei, vino încoace. Hai să dormim împreună. Nici eu nu reuşesc să adorm.

  Ies din sacul de dormit şi mă bag în pat, lângă ea. Sunt îmbrăcat în tricou şi boxeri, iar ea poartă o pijama roz deschis.

  — Să ştii că am prieten în Tokyo. Nu-i cine ştie ce de capul lui, dar e iubitul meu. Aşa că nu mă culc cu alţii.

  Poate că nu par, dar să ştii că sunt foarte strictă la capitolul ăsta. Sunt de modă veche. Pe vremuri nu eram aşa, îmi dădeam destul în petic, dar m-am schimbat. Acum sunt mai serioasă. Aşa că să nu-ţi vină idei ciudate. Suntem ca frate şi soră. Ai priceput?

  Îi spun că da.

  Sakura trece o mână în jurul meu şi mă strânge uşor în braţe. Îşi lipeşte obrazul de fruntea mea.

  — Bietul de tine!

  Nici nu e cazul să mai spun că am o erecţie puternică, iar la cum stăm, nu am cum să n-o ating în dreptul coapselor.

  — Măi, măi! Exclamă ea.

  — Nu e intenţionat, îmi cer eu scuze. N-am ce-i face.

  — Ştiu. E foarte incomod, ştiu. N-ai cum să te abţii.

  Dau din cap în întuneric.

  Sakura ezită puţin, dar până la urmă îmi dă jos boxerii şi îmi strânge penisul tare ca piatra, de parcă voia să se asigure de ceva, aşa cum doctorul ia pulsul pacientului.

  Simt cum mâna ei îmi înconjoară blând penisul ca un gând.

  — Câţi ani are acum sora ta?

  — Douăzeci şi unu. E cu şase ani mai mare decât mine.

  Stă puţin şi se gândeşte.

  — Vrei s-o mai vezi?

  — Poate.

  — Poate? Întreabă ea şi îmi strânge penisul puţin mai tare. Cum adică „poate”? Chiar nu vrei s-o vezi?

  — Nu ştiu ce-aş putea vorbi cu ea dacă ne-am întâlni şi poate că nici ea nu vrea să mă vadă pe mine. La fel şi cu mama. Poate că niciuna nu vrea să mă vadă, niciuna nu mă caută. Ele au fost cele care au plecat în primul rând.

  Fără mine, adaug în gând.

  Sakura tace şi doar îmi strânge penisul mai tare sau mai încet. Penisul meu îi urmează mişcarea, întărindu-se sau relaxându-se.

  — Vrei să termini? Mă întreabă ea.

  — Poate.

  — Poate?

  — Foarte tare, mă corectez eu.

  Oftează uşor şi începe să-şi mişte mâna încet. Senzaţia e minunată. Nu e o simplă mişcare în sus şi în jos, ci ceva ce resimt în tot corpul. Degetele ei îmi alintă penisul şi testiculele şi le mângâie peste tot. Închid ochii şi respir adânc.

  — N-ai voie să mă atingi. Când mai ai puţin şi termini, să-mi spui, pentru că e nasol dacă se murdăresc aşternuturile.

  — Îhî.

  — Ce zici, mă pricep?

  — Foarte tare.

  — După cum ţi-am zis, m-am născut cu mâini pricepute.

  Dar să ştii că asta n-are nici o legătură cu sexul! Cum să ZJc, doar te ajut să te mai linişteşti. Ai avut o zi lungă, eşti încordat şi aşa nu cred că ai vreo şansă să adormi. Ai înţeles?

  — Da. Am o singură rugăminte.

  — Da?

  — Pot să mi te imaginez goală?

  Sakura se opreşte şi mă priveşte.

  — În momentul ăsta te gândeşti la mine goală?

  — Da, am tot încercat să mă opresc, dar nu reuşesc.

  — Nu reuşeşti?

  — Parcă ar fi un televizor pe care nu pot să-l închid.

  Sakura chicoteşte amuzată.

  — Nu pricep. Nu puteai să-ţi imaginezi ce vrei fără să-mi spui? La ce îţi trebuie permisiunea mea când eu oricum n-am de unde să ştiu la ce te gândeşti?

  — Dar îmi stă pe creier. Mi se pare important ce îmi imaginez şi m-am gândit că mai bine mă refuzi şi gata.

  Problema nu e dacă ştii tu sau nu.

  — Eşti incredibil de politicos, răspunde ea impresionată.

  Ştiu că ar fi mai bine să te refuz, dar bine. Poţi să te gândeşti la mine goală. Ai permisiunea mea.

  — Mulţumesc.

  — Cum mă imaginezi? Am corp frumos?

  — Superb!

  O senzaţie de toropeală mi se răspândeşte prin coapse, ca şi cum m-aş fi cufundat într-un lichid dens. Când îi spun, ia nişte şerveţele de hârtie din cutia de la capul patului şi mă ajută să termin. Ejaculez puternic, de mai multe ori.

  După câteva clipe, Sakura se duce în bucătărie, aruncă şerveţelele şi se spală pe mâini.

  — Scuză-mă! Îmi cer eu iertare.

  — Stai liniştit, îmi spune ea, întorcându-se în pat. Mă supăr dacă îţi mai ceri scuze. E vorba de o parte a corpului, n-ai de ce să-ţi faci probleme. Cum e, te simţi puţin mai bine?

  — Mult mai bine.

  — Mă bucur, spune ea şi se gândeşte câteva clipe. Mă gândeam că mi-ar fi plăcut să fiu eu sora ta.

  — Şi mie.

  Mă mângâie uşor pe cap.

  — Gata, eu mă culc, du-te înapoi în sacul de dormit. Nu pot să adorm dacă nu sunt singură şi nici n-am chef să mă împungi în coaste toată noaptea.

  Mă întorc în sacul de dormit şi închid ochii. De data aceasta reuşesc să adorm. Dorm foarte profund, probabil cel mai bun somn de când am plecat de acasă. Mă simt de parcă un lift mare şi silenţios mă poartă încet spre fundul pământului. În cele din