Am trecut în faţa oglinzii şifonierului, care mă cuprinse întreg în apa ei.

„Leneşule, ai să mai dormi şi altă dată până la prânz? O să-ţi rup urechile!”

Mi-era ruşine de aceste dezmierdări puerile, dar de atâtea ori am simţit nevoia să devin copil! Din păcate, seriozitatea îmi reveni prea curând.

„Hm! Sunt cam tras la faţă… Nu-mi place de loc paloarea asta… Să vedem cum stăm cu temperatura?… Cred că totuşi am niţică febră… Nu-i bine…”

Am căutat termometrul cu ochii. Nu era de găsit. Şi doar azi-noapte Radu îmi luase temperatura. (S-o fi întors? Probabil doarme!). N-o fi rămas la el? Sau la femeia din casă? Tot umblând după termometru, am descoperit jos pe covor un pachet legat cu sfoară subţire. Un colţ al învelişului era desfăcut.

„Ce-i asta? făcui surprins. De unde o fi picat?”

Mi-am adus aminte că azi-noapte, pe când mă dezbrăcăm, îmi lunecase ceva din haină. Voiam să văd ce anume mi-a căzut, dar prins de alte gânduri, uitasem. Şi uitarea asta se prelungise până acum.

— Nu i-o fi picat lui Radu?

Am respins pe loc ipoteza. Obiectul nu putea să fie ai gazdei, ştiam precis că îmi căzuse mie din buzunar.

Cercetam cu luare-aminte misteriosul obiect, îl pipăiam, îl cântăream în palmă. Cert, nu-mi aparţinea. Era al altcuiva. Învelişul rupt într-o parte, lăsa să se vadă un teanc gros de hârtii albastre.

„Ce fel, sunt bani? De unde şi până unde? Bani?”

Rupând sfoara cu un gest nervos, am desfăcut pachetul:

„Cerule! Bancnote de 5000! Un teanc de bancnote nou nouţe! Şi asta? O scrisoare? Nu, nu-i scrisoare, o telegramă. Din ce în ce mai interesant. Să vedem ce scrie.

…Domnului Matei Zăvideanu. Vino imediat cu banii. Încheiat tranzacţia. Avocat Mărgineanu.”

Stupefacţie.

„Sunt banii moşierului! Banii moşierului! Nemaipomenit!”

Am înţepenit pe loc, cu mii de rădăcini sub picioare, căutând să înţeleg ce s-a întâmplat. Un puhoi de gânduri şi sentimente mă invadară ca un torent. Apoi, am căzut copleşit pe un fotoliu, îngropându-mi capul adânc în podul palmelor.

„Cum a ajuns pachetul acesta în mâinile mele? Când? Cum? În ce chip?”

Mă trudeam să-mi aduc aminte când, în ce împrejurare intrasem – fără voie – în posesia acestor bani străini? Şi încercam să reconstitui clipă cu clipă ce anume se petrecuse după ciocnirea trenurilor? Grea treabă să te descurci într-o beznă atât de densă! Memoria mea nu înregistrase nimic trecând prin acest tunel. Şi cum să înregistreze dacă îmi pierdusem cunoştinţa? Acest hiatus poate să fi durat o oră-două, chiar mai mult. Dar ce importanţă are, dacă în acel timp mort nu se putea produce nici cea mai elementară faptă? Până aici e bine stabilit, nu încape nicio îndoială asupra realităţii celor întâmplate. Să mergem mai departe. Ce s-a petrecut după trezire? Evident, recăpătarea cunoştinţei m-a orientat asupra primejdiei în care mă aflam şi fără să-mi fi venit bine în fire, părăsisem vagonul (sursă de spaimă) cât mai repede. Mă miram că izbutisem să cobor cu atâta uşurinţă pe pământ ferm (mă aşteptam la obstacole grele, la suferinţe mari. De ce?) şi odată ajuns afară am rupt-o la fugă pe câmp, în necunoscut (ca să mă depărtez cât mai mult, deşi acum inutil, de primejdie) nimerind orbeşte într-o băltoacă (mi-o fi curăţat femeia hainele?). Comportare perfect normală în asemenea împrejurări.

Ori, în clipele acelea de groază când primul gând al omului este să-şi salveze bunul suprem, viaţa, mie îmi revenise pofta de a fura banii moşierului, sugrumând imperativele instinctului de conservare? Nu se poate!

Mi-am amintit cele citite cândva, că pe bordul Titanicului, marele transatlantic scufundat în împrejurări atât de tragice, se afla soţia miliardarului Rockfeller care purta un colier de perle valorând cinci milioane de dolari. Un detectiv particular, special angajat, veghea tot timpul ca nu cumva preţioasa bijuterie să fie şterpelită de vreun hoţ internaţional. Ori, când se iscă panica bărbaţi şi femei înnebuniţi de groază călcau în picioare minunatele perle împrăştiate pe parchetul sălii de bal, fără să se sinchisească cineva de ele. O zi de viaţă preţuia pentru ei mai mult decât toate colierele din lume.

Nu, hotărât lucru, e exclus să fi jefuit pe moşier după declanşarea catastrofei. O asemenea ipoteză contrazice firea, e organic imposibilă. Monstruos, imposibilă!

Atunci, când am pus mâna pe bani? Dacă într-adevăr eu eram acela care furase pachetul cu bancnote se poate să nu-mi amintesc de loc în ce circumstanţe am comis fărădelegea?

Ciudat, foarte ciudat!…

Şi totuşi, banii se află la mine, în mâinile mele, şi asta este unica certitudine până acum. Scos din fire că nu reuşeam să fac lumină în creier, am strigat, lovind cu pumnii în masă:

— De unde au răsărit banii ăştia?

M-am speriat de propria-mi voce. Cine ar fi fost în măsură să-mi răspundă la întrebare în afară de mine?

— Trebuie să mă calmez puţin… Altfel n-ajung la niciun rezultat.

Îmi reaminti că tocmai căutasem termometrul. Acum ştiam sigur că trebuie să am febră. Şi, nemaiputând suporta generoasa revărsare de lumină, care adineauri mă bucurase atât de mult am coborât transperantele peste ochii ferestrelor, ca două stavile în drumul soarelui. Orice s-ar spune, frumuseţile naturii nu înseamnă nimic prin ele însele, dacă starea noastră sufletească nu le dă preţ.

M-am cufundat iarăşi în fotoliu, aparent calm, pregătit să reiau meditaţia pentru a rezolva acest caz ciudat din cale-afară, cazul doctorului Magheru.

N-oi fi luat cumva pachetul înainte de catastrofă? Ce făcusem înainte de ciocnire? Să ne gândim. A, da. Dormisem. De asta îmi aminteam perfect. Somnul mă apucase după apariţia familiei severinene în compartiment. Ori, în prezenţa acesteia, era cu neputinţă să fac cea mai mică mişcare. Atunci, când naiba prădasem pe zevzecul acela de moşier, care călătorea cu o sumă atât de mare la el? Doar nu i-oi fi luat banii în timp ce dormeam?

Am surâs destins oarecum, gândind la absurditatea unei asemenea ipoteze. Sigur că alta mai bună n-aveam deocamdată…

„Nemaipomenit caz, doctore Magheru, îmi spuneam. Trebuie să recunoşti deschis. Sunt sigur că ceva asemănător nu s-a mai întâmplat pe lume înaintea mea. Şi nici că se va mai întâmpla după