II. Pentru captarea autorităţilor: 1. corupţiunea, mituirea. Un poliţai din cel mai mic oraş din Moldova, în afară de leafa lui de la stat, mai primeşte lunar încă o leafă sau două. Odată ce a primit mita, devine robul jidanilor, pentru că altfel se întrebuinţează a doua armă; 2. şantajul; dacă nu se supune, îi dă pe faţă mituirea; 3. a treia armă este distrugerea. Dacă văd că nu te pot îndupleca şi supune, atunci vor încerca să te distrugă. Cercetându-ţi bine slăbiciunile: dacă bei, vor căuta prilejul să te compromită prin aceasta; dacă eşti afemeiat, îţi vor trimite o femeie care te va compromite sau te la lovi în inimă, distrugându-ţi familia; dacă eşti violent, îţi vor trimite în cale pe un alt violent, care te va omorî sau îl vei omorî şi vei intra la închisoare. Dacă nu vei avea aceste defecte atunci vor întrebuinţa: minciuna, calomnia la ureche sau prin presă, pâra faţă de şefi.

  În târgurile şi oraşele invadate de jidani, nu există autoritate decât în stare de mituire, în stare de şantaj sau în stare de distrugere.

  III. Pentru a se strecura în diferite cercuri sau în jurul unor oameni de frunte folosesc: 1. slugărnicia; 2. consilii de adminstraţie; 3. servicii personale josnice; 4. linguşiri.

  Astfel toţi oamenii politici au secretari jidani, pentru că: aduc din piaţă, fac ghetele, leagănă copiii, ţin geanta etc., linguşesc, se insinuează.

  Românul nu va fi aşa bun, pentru că este mai puţin rafinat, nu e parfid, e venit de la plug şi mai ales pentru că vrea să fie un soldat credincios, bucurându-se de onoare, dar nu slugă.

  IV. Planuri pentru distrugerea unui comerciant român: 1. flancarea românului cu un comerciant jidan sau încadrarea lui între doi comercianţi jidani; 2. vânzarea mărfurilor sub preţul de cost, pierderea acoperindu-se cu sume speciale date de Cahal.

  Aşa au căzut răpuşi comercianţii români, unul după altul.

  Dacă la acestea mai adăugăm: a. superioritatea comercială a jidanului, rezultând dintr-o practică comercială cu mult mai îndelungată decât aceea a românului; b. superioritatea jidanului luptând sub protecţia Cahalului, românul neavând nici o protecţie din partea statului românesc, ci numai mizerii din partea autorităţilor corupte de jidani. Românul nu luptă cu jidanul de alături, ci cu Cahalul şi de aceea se înţelege că individul va fi răpus în luptă cu coaliţia. Românul n-are pe nimeni, n-are un stat părinte, care să-l crească, să-l îndrume, să-l ajute. El este lăsat singur, în voia sorţii, în faţa coaliţiei jidăneşti.

  E uşor de repetat formula tuturor politicienilor de categoria d-lui Mihalache: „Românul să se facă comerciant”. Să ne arate însă aceşti oameni politici români un singur comerciant român ajutat de statul român, o singură şcoală făcută de el care să creeze cu adevărat comercianţi, iar nu funcţionari de bancă sau de birouri. Să nu se arate o singură instituţiune făcută de ei care să fi ajutat cu un mic capital şi să fi îndrumat pe tânărul absolvent de şcoală comercială pe calea comerţului.

  Nu românul a dezertat de pe linia comerţului, ci aceşti oameni politici au dezertat de la datoria lor de conducători şi îndrumători ai naţiei.

  Românul, părăsit de conducătorii lui, a rămas singur în faţa coaliţiei organizate jidăneşti, a manoperelor frauduloase şi a concurenţei neloiale şi a căzut înfrânt. Va veni însă un ceas în care aceşti conducători vor trebui să răspundă.

  PLANURILE MARI ALE IUDAISMULUI FAŢĂ DE PĂMÂNTUL ŞI NEAMUL ROMÂNESC.

  Deci, încă odată: nu ne aflăm în faţa unor bieţi indivizi veniţi la întâmplare, de capul lor, după adăpost aici la noi.

  Ne aflăm în faţa unui stat iudaic, a unei armate care vine la noi cu planuri de cucerire. Mişcările de populaţie jidăneşti sunt împinse spre România după un plan bine stabilit. Probabil, marele stat iudaic urmăreşte crearea unei noi Palestine, pe o porţiune de pământ care pleacă de la Marea Baltică, cuprinde o parte din Polonia şi din Cehoslovacia, jumătate din România până la Marea Neagră, de unde uşor ar putea avea legătură pe apă cu cealaltă Palestină. Cine este naivul care să creadă că mişcările de populaţie ale maselor jidăneşti se fac la voia întâmplării?

  Ei vin cu un plan, dar nu au curajul armelor, al înfruntării riscului, al sângelui vărsat, ca măcar acestea să le creeze o bază de drept ep acest pământ.

  De unde cunoaştem aceste planuri? Le cunoaştem sigur, trăgând concluzii din mişcările adversarului. Orice comandant de trupă, urmărind cu atenţie acţiunea adversarului, îşi dă seama de planurile pe care acesta le urmăreşte. Este un lucru elementar. În toate războaiele lumii a fost vreun conducător care a cunoscut planurile adversarului pentru că ar fi asistat la facerea lor? Nu! Le-a cunoscut perfect din mişcările adversarului său.

  Pentru ca poporul român să-şi frângă orice putere de rezistenţă, jidanii vor aplica un plan unic şi într-adevăr diabolic.

  1. Vor căuta să rupă legăturile sufleteşti ale neamului cu cerul şi cu pământul.

  Pentru ruperea legăturilor cu cerul, vor întrebuinţa împrăştierea, pe scară întinsă, a teoriilor ateiste, pentru a face din poporul român, sau măcar numai din conducătorii lui, un popor despărţit de Dumnezeu; despărţit de Dumnezeu şi de morţii lui, pentru a-l omorî, nu cu sabia, ci tăindu-i rădăcinile de viaţă spirituală.

  Pentru ruperea legăturilor cu pământul, izvorul material de existenţă al unui neam, vor ataca naţionalismul ca o idee învechită şi tot ce se leagă de ideea de patrie şi pământ, pentru ca să rupă firul iubirii care uneşte poporul român de brazda lui.

  2. Pentru ca acestea să reuşească, vor căuta să pună mâna pe presă.

  3. Vor întrebuinţa orice prilej, pentru ca în tabăra poporului român să fie dezbinare, neînţelegeri şi ceartă şi, dacă e posibil, chiar îl vor împărţi în mai multe tabere, care să se lupte între ele.

  4. Vor căuta să acapareze cât mai mult din mijloacele