şi conduite deliberate. Cu acest tip de inteligenţă bazală operează întreaga lume vie până la om. Este o inteligenţă neverbalizată. Inteligenţa de la nivelul inconştientului uman face parte din aceeaşi categorie. Ea se exprimă prin patern-uri moştenite sau elaborate prin experienţă proprie.

  Inteligenţa de tip uman este o inteligenţă verbalizată. Aici este implicată conştienta umană în care extensia şi voinţa, liberul arbitru îşi pun o evidentă amprentă.

  Suntem îndreptăţiţi desigur – prin ceea ce am realizat în cultură şi civilizaţie, prin marea noastră mobilitate intelectuală – să ne considerăm ca fiinţele cele mai inteligente de pe Terra. Vom vedea însă că nu avem nici fiabilitatea şi nici randamentul inteligenţei bazale. Dar să rămânem încă în spaţiul organizării pe niveluri a inteligenţei şi să-1 comentăm pe cel mai cunoscut şi totodată cel mai contestat, cel al inteligenţei cosmice. Dacă Universul este organizat pe sisteme ierarhizate până la cel cosmic valabil pentru substanţă, energie şi informaţie, atunci trebuie să existe o astfel de structurare şi pentru inteligenţă. Este inteligenţa integratoare la nivel cosmic, suportul legităţilor de manifestare a Universului; este, după cum am mai spus, cauza impresiei de coerenţă şi de armonie a acestuia.

  Constatăm deci, ca efect al unei cauze care nu poate fi definită ştiinţific, existenţa unei inteligenţe în sensul coerenţei structurale şi funcţionale, al unei acţiuni motivate şi al unei finalităţi programate.

  Această inteligenţă constituie instrumentul de organizare a materiei la toate nivelurile sale. Este deci o inteligenţă organizatoare şi coordonatoare de Univers. La triada ontologică – energie, substanţă, informaţie – noi am adăuga şi pe aceea de inteligenţă implicată în organizarea materiei.

  Aceasta este ceea ce numim INTELIGENŢA MATERIEI.

  Inteligenţă umană şi inteligentă bazală. Inteligenţa umană atinge fără îndoială parametrii cei mai înalţi de dezvoltare la fiinţele cunoscute pe Terra. Graţie acesteia, omul şi-a schimbat condiţiile rudimentare de existenţă, şi-a prelungit viaţa, deşi fără să atingă încă limita superioară, şi-a creat o cultură şi o civilizaţie realmente admirabile. A găsit mijloacele de a înfrânge frigul, întunericul şi foamea, a inventat mijloace de comunicare, a găsit soluţii ingenioase pentru a-şi creşte viteza de deplasare condensând timpul, a creat o cultură spirituală menită să-i hrănească sufletul şi să-l înalţe dincolo de condiţia materială a vieţii. Dar toate acestea n-au fost făcute fără trudă, fără încleştări dramatice, fără îndoieli, disperare, erori; ele au necesitat un timp întins pe mii de ani de visuri şi de căutări, au cerut o evoluţie a cunoaşterii însăşi. Căutarea, eroarea şi succesul – acesta este drumul inteligenţei umane. Erorile minţii umane sunt evidente nu numai în ceea ce priveşte destinul multora dintre noi, dar mai ales în domeniul concepţiei organizării şi convieţuirii sociale. Randamentul şi fiabilitatea organizării noastre sociale sunt departe de a atinge performanţele celor realizate de o societate de termite sau albine, în ciuda inteligenţei pe care ne-o atribuim.

  Care sunt caracteristicile inteligenţei la alte niveluri de existenţă? Să le analizăm succint.

  Certitudine şi eroare. La nivelul atomului nu sunt nici idei şi deci nici căutări, dar nici erori sau succese. Atomul îşi desfăşoară existenţa circumscrisă legităţilor care îl guvernează. Vom evita, prudenţi, să ne referim la universul subatomic, unde guvernează principiul incertitudinii, care sugerează mai degrabă o lume a deliberării, a "voinţei libere", decât un tipar precis de conduită.

  Poate că în această "voinţă" se află ascuns marele mister al existenţei. Observăm că numai manifestarea voinţei libere este capabilă de creaţie şi nu doar de reproducere! Dar să revenim la atom. Legităţile sale de funcţionare îi conferă precizie şi randament optim în funcţionare. Totdeauna unirea a doi atomi de hidrogen cu un atom de oxigen va conduce la o moleculă de apă. Şi graţie acestei precizii din natură a putut apare şi exista lumea. Ezitările şi erorile inteligenţei umane îi sunt străine, din fericire pentru noi, deoarece, după cum vedem, este un rost, un sens adânc în această încifrare de inteligenţă a materiei.

  La nivelul fiinţelor monocelulare, inteligenţa bazală este dezvoltată atât cât să servească complet necesităţilor acestora. Nu poate fi considerată nici superioară, nici inferioară. Un infuzor execută, după cum am văzut, acţiuni foarte exact coordonate; "ştie" să-şi caute hrană în mediul exterior, să evite pericolele, să respire fără plămâni, să se hrănească fără stomac, să-şi improvizeze la nevoie organe şi mijloace de deplasare din propriul său corp. Inteligenta noastră verbalizată nu poate atinge astfel de performanţe în afara cadrului ştiinţific specializat, iar când sunt atinse, rezultatul este cel al unei opere artificiale. Aşadar nu trebuie să facem comparaţie între cele două tipuri de inteligenţă, bazală şi umană, fiecare având rostul său diferit şi, ca atare, şi arie de extensie diferită. Sesizăm însă că unei fiinţe monocelulare îi este suficientă inteligenţa sa pentru ceea ce are de făcut. Am insista asupra acestei expresii – fiecare fiinţă pare să-şi ajungă sieşi, pentru că posedă tot ceea ce îi este necesar pentru îndeplinirea propriei sale finalităţi. Nu este mai proastă decât noi şi nici nu are nevoie să fie mai deşteaptă; dar când trebuie, este chiar mai deşteaptă. Realizează cu mijloace absolut naturale, performanţe inaccesibile nouă în condiţii similare.

  Fiecare atom, fiecare moleculă, fiecare celulă "ştie" să execute numai ceea ce are în program. Fiecare nivel de existenţă îşi rezolvă propriile sale probleme, indiferent cât de simple sau de sofisticate ar fi acestea.

  În funcţie de locul şi de rolul pe care îl ocupă în organism, fiecare celulă îşi desfăşoară cu precizie şi performanţe de computer programul său. Pentru ca noi să fim în stare de funcţionare normală este nevoie ca mii de reacţii biochimice să se petreacă în fiecare secundă din existenţa noastră la nivelul celulelor noastre. Şi miliardele de celule din corpul nostru, cu miile de reacţii biochimice pe secundă, trebuie să funcţioneze perfect coordonat pentru a fi eficiente. Se mai poate spune atunci că nu este performant computerul inventat de natură?

  Este un avantaj şi un dezavantaj în posibilitatea de a ieşi din tiparele fixe de comportament. Libertatea spiritului de a se manifesta l-a condus pe om la