ființe omenești. Oricum, această roată se supune teoriei probabilităților, astfel asigurându-ne împotriva ghinionului permanent. Dacă azi vine ghinionul, există speranță la gândul că opusul său va veni la următoarea învârtire a roții sau la cea de după următoarea și așa mai departe.

Eșecul este una dintre părțile cele mai benefice din expe­riența umană, pentru că sunt multe lecții necesare care trebuie învățate înainte ca cineva să înceapă să aibă succes, lecții ce n-ar putea fi predate de un alt profesor decât eșecul.

Eșecul este întotdeauna o binecuvântare mascată, cu con­di­ția să ne învețe o lecție utilă pe care n-am fi putut sau n-am fi avut cum s-o învățăm în lipsa lui. Eșecul ne temperează.

Oricum, milioane de oameni fac greșeala de a accepta eșecul drept final, în vreme ce el este, ca multe alte evenimente din viață, tranzitoriu, și din acest motiv n-ar trebui acceptat ca final.

Oamenii de succes trebuie să învețe să distingă între eșec și înfrângere temporară. Fiecare persoană trăiește, într-un moment sau altul, o formă sau alta de înfrângere temporară, și din asemenea experiențe rezultă câteva dintre cele mai mari și mai bine-venite lecții. De fapt, mulți dintre noi suntem constituiți în așa fel încât, dacă n-am cunoaște niciodată înfrângerea temporară (sau, așa cum îi spun unii, din ignoranță, eșecul), am deveni în curând atât de egoiști și independenți, încât ne-am imagina mai importanți decât zeii. Există câțiva asemenea oameni pe lume și se spune despre ei că, atunci când se referă la Dumnezeu – dacă se referă vreodată –, o fac în felul următor: „Eu și Dumnezeu“, cu un accent puternic pe „Eu!“

Durerile de cap sunt binefăcătoare, în ciuda faptului că sunt foarte dezagreabile, pentru simplul fapt că reprezintă limbajul naturii. În acest caz, ea strigă cu putere că trupul uman trebuie folosit în mod inteligent, mai ales stomacul și organele din proximitatea lui, prin care mulți dintre noi ne provocăm majoritatea bolilor fizice.

La fel stau lucrurile și în ceea ce privește înfrângerea sau eșecul temporar. Acestea sunt mijloacele prin care natura ne semnalează că ne îndreptăm în direcția greșită și, dacă suntem rezonabil de inteligenți, ar trebui să luăm în seamă aceste semnale, să o apucăm pe altă cale și să ajungem, în sfârșit, la obiec­tivul care reprezintă scopul nostru principal clar.

Autorul acestei filosofii a dedicat peste un sfert de secol cercetării având ca scop descoperirea caracteristicilor posedate și folosite de bărbații și femeile de succes din domeniul afacerilor, industriei, politicii, administrației de stat, religiei, finanțelor, transporturilor, literaturii, științei etc.

Această cercetare a implicat citirea unui număr de peste o mie de cărți pe teme științifice, economice sau biografice, cu o medie de o carte și ceva pe săptămână.

Una dintre cele mai uimitoare descoperiri făcute prin intermediul acestei cantități imense de cercetare este faptul că toți acești oameni cu un succes nemaipomenit, indiferent de domeniul în care activau, erau oameni care s-au confruntat cu înfrângeri, cu adversitate, eșecuri temporare și în anumite cazuri chiar cu eșecul permanent (în ceea ce-i privește pe ei, ca indivizi). Nu am descoperit nici măcar un singur caz de persoană de succes care să fi reușit fără să fi fost nevoită să depășească obstacole ce păreau de netrecut.

S-a descoperit, de asemenea, că acești oameni s-au ridicat spre succes direct proporțional cu măsura în care au privit față în față înfrângerea și au rămas absolut neclintiți. Cu alte cuvinte, succesul este întotdeauna direct proporțional cu măsura în care individul întâlnește obstacole în calea lui către atingerea obiectivului său clar și le întâmpină cu o atitudine fermă.

Să ne amintim câteva dintre marile personalități de succes ale lumii care s-au confruntat cu înfrângeri temporare – unele dintre ele au cunoscut chiar eșecul permanent în ceea ce-i privește pe ei, ca indivizi.

Columb a început prin a căuta un drum mai scurt către India, dar a descoperit America, în schimb. A murit lipsit de onorurile pe care le-ar fi meritat.

Thomas A. Edison s-a confruntat cu înfrângere după înfrângere și a avut parte de peste zece mii de eșecuri înainte să reușească să înregistreze și să reproducă sunetul vocii omenești. S-a confruntat cu înfrângeri similare și înainte de a crea becul modern cu lumină electrică.

Alexander Graham Bell s-a confruntat timp de ani de zile cu eșecul înainte de a-și perfecționa invenția, aparatul de vorbit la distanță.

Primul proiect de tip Totul la cinci sau zece cenți al lui Woolworth nu a fost un succes, iar acesta a fost nevoit să depășească cele mai dificile obstacole înainte să ajungă în sfârșit să culeagă roadele reale ale muncii sale și să meargă pe calea succesului.

Frații Wright au avut multe încercări nereușite și, înainte să creeze un aparat de zbor mai greu decât aerul care să și zboare, au suferit multe eșecuri.

Henry Ford aproape că a murit de foame, la figurat măcar, dacă nu la propriu, înainte să definitiveze primul model funcțional de automobil. Și nici măcar nu a fost ultimul dintre necazurile lui: ani de zile s-a străduit să perfecționeze faimosul Model T., care i-a adus gloria și avuția.

Să nu vă gândiți nici măcar o clipă că acești oameni s-au îndreptat către succes pe aripile belșugului, fără să întâmpine obstacole uriașe. Suntem prea înclinați să-i privim pe lideri în momentele lor de triumf, fără să luăm în considerare decepțiile, înfrângerile și adversitățile cărora au fost nevoiți să le facă față înainte de a cunoaște succesul.

Napoleon a cunoscut înfrângere după înfrângere înainte să se transforme în marea forță care a fost și, chiar și atunci, în final l-a așteptat întâlnirea cu eșecul permanent. De multe ori, se scrie în biografiile lui, s-a gândit să se sinucidă, atât de dezamăgit se simțea.

Canalul Panama nu a fost construit fără obstacole. De multe ori, malurile s-au surpat, iar inginerii au fost nevoiți să se întoarcă și s-o ia de la capăt. A părut de multe ori, pentru observatorii din exterior, că la unele dintre săpăturile