cu degetele pe care le şterse de poalele tunicii. O, scuzaţi! zise ea ca răspuns la grimasa dezgustată pe care o făcu Lenina fără voia ei. Nu trebuia să fac asta. Îmi pare rău. Dar parcă dumneavoastră ce-aţi face dacă n-aţi avea batistă? Mi-aduc aminte cît de tare mă tulburau lucrurile astea, toată murdăria şi faptul că nimic nu era aseptic. Cînd m-au adus prima dată aici, aveam o tăietură mare la frunte. Nici nu vă închipuiţi cu ce mi-au tratat-o. Cu bălegar, da, cu bălegar! Şi eu le spuneam: „Civilizat înseamnă sterilizat“. Şi le mai spuneam şi „Streptococ-D, pîn’ la Banbury-T, să vezi baie şi WC“, de parcă ar fi fost copii. Dar bineînţeles că ei nu înţelegeau. Cum era să înţeleagă? Pînă la urmă, cred că m-am deprins. Mă rog, cum ai putea să-ţi păstrezi lucrurile curate dacă n-au instalat apă caldă? Şi uitaţi-vă la hainele astea. Lîna este mizerabilă, nu e ca fibrele sintetice. Ţine multă vreme, rezistă la infinit. Şi dacă se rup hainele, trebuie să le cîrpeşti. Dar eu sînt o Beta, am lucrat în Salonul de Fertilizare. Nimeni nu m-a învăţat să fac un asemenea lucru. Nu era treaba mea. Şi, pe urmă, nici nu mi se părea corect să trebuiască să-ţi cîrpeşti hainele. Noi ştiam că dacă se rup sau se găuresc, le arunci şi cumperi altele noi. „Cu cît cîrpeşti, cu atît sărăceşti“, nu-i aşa? Cîrpăceala, peticitul, e un act antisocial. Dar aici totul e altfel. Parcă trăieşti între nebuni. Totul e nebunie curată!

Linda se uită în jurul ei; constată că John şi cu Bernard le-au lăsat singure şi acum se plimbă în sus şi-n jos prin praful şi gunoiul din faţa casei; dar cu toate acestea, ea îşi coborî glasul, parc-ar fi vrut să-i vorbească în taină: se aplecă înainte spre Lenina, care se cabra şi se dădea înapoi, izbutind totuşi să se apropie atît de mult de ea încît răsuflarea ei care mirosea a otravă embrionică îi răvăşea Leninei puful de pe obraz.

— De exemplu, şopti Linda, cu glasul ei răguşit, felul cum se posedă între ei aici. Nebunie, ascultă-mă pe mine. Pur şi simplu demenţă. Păi, „Toţi sîntem ai tuturor“, nu? Nu-i aşa? insistă ea, trăgînd-o de mînecă pe Lenina. Lenina încuviinţă trăgîndu-şi capul într-o parte, dădu drumul la respiraţia pe care şi-o ţinea şi izbuti să mai tragă în piept o gură de aer relativ neîmpuţit. Ei bine, aici, continua Linda, regula e că fiecare aparţine unei singure persoane. Şi dacă ai mai mulţi parteneri, aşa cum e normal, ceilalţi te socotesc ticăloasă şi antisocială. Te urăsc şi te dispreţuiesc. O dată au năvălit o mulţime de femei pe capul meu şi mi-au făcut o scenă cumplită, pur şi simplu, pentru că bărbaţii lor veneau din cînd în cînd la mine. Ei, şi ce dacă? Dar să vezi cum s-au năpustit asupra mea! Nu, nu, a fost prea îngrozitor. Nici nu-ţi pot povesti! Şi Linda îşi acopri faţa cu mîinile, iar trupul îi fu scuturat de un fior. Sînt oribile, femeile astea de pe aici! Nebune de legat şi sălbatice. Şi bineînţeles că habar n-au de educaţia malthusiană, flacoanele din incubator sau despre decantare, de chestii dintr-astea. Aşa că tot timpul fac copii – ca nişte căţele. E prea revoltător! Şi cînd te gîndeşti că şi eu… Vai, Ford, Ford, Ford! Şi totuşi, John al meu mi-a adus multă alinare. Nu ştiu ce m-aş fi făcut fără el. Numai că el se tulbura atît de rău de cîte ori vreun bărbat… Încă de cînd era băieţel mic de tot. Într-un rînd – dar asta cînd era mai mare – a încercat să-l omoare pe bietul Waihusiwa – sau o fi fost Popé? – nu mai ţin bine minte – pur şi simplu pentru că din cînd în cînd mă culcam cu ei. Pentru că nici în ruptul capului nu voia să înţeleagă că asta e ceea ce trebuie să facă oamenii civilizaţi. Bănuiesc că nebunia e molipsitoare. În orice caz, John pare să se fi molipsit de la indieni. Pentru că, bineînţeles, a stat mult în mijlocul lor. Chiar dacă ei se purtau totdeauna sălbatic cu el şi nu-l lăsau să facă tot ce făceau alţi băieţi. Ceea ce într-un fel era un lucru simplu, întrucît îmi venea mai uşor mie să-l condiţionez puţin. Dar nici n-aveţi idee ce greu era! Sînt atîtea şi atîtea lucruri pe care nu le ştii. Şi nici nu era treaba mea să le ştiu. Adică, vreau să zic, cînd te întreabă un copil cum funcţionează elicopterul sau cine a făcut lumea – ei, ce răspunzi dacă eşti o Beta şi ai muncit toată viaţa în Salonul de Fertilizare? Ce poţi să-i răspunzi?

 

1. Shakespeare, Macbeth (actul V, scena 1, versul 35).

2. Ibidem (II, 2, 62).

3. Peyotl sau peyote – băutură ameţitoare din suc de mescal, folosită în ritualurile amerindienilor.

Capitolul VIII

Afară, în praf şi printre gunoaie (acum numărul cîinilor crescuse la patru) Bernard şi cu John se plimbau în sus şi-n jos.

— Îmi vine atît de greu să înţeleg, spunea Bernard, şi să reconstitui lucrurile. Parcă am trăi pe