a zis mama, înfuriindu-se şi mai tare, pe măsură ce-şi amintea de cele întâmplate. Din fericire, n-a câștigat, aşa că au scăpat de ruşine. Dacă s-ar fi băgat de seamă, fata ar fi fost dată afară din liceu... Acum a terminat liceul, dar nu cred să studieze ceva temeinic. Acum nu mai vin nici în vizită de bairam, ca să aflăm şi noi ce fac... Toată lumea știe ce soi de fete ori de femei participă la concursurile de frumuseţe din ţara asta. Cu tine cum s-a purtat?

         Mama dădea de înţeles că Füsun începuse să se culce cu feluriți bărbaţi. Auzisem o cleveteală asemănătoare şi de la prietenii mei afemeiaţi din Nişantaşi, când fotografia lui

Füsun apăruse în ziarul Milliyet alături de fotografiile celorlalte fete, care câştigaseră concursul, dar nu dorisem defel să mă arăt interesat de subiectul acesta degradant. Când

între noi s-a așternut tăcerea, mama a spus, îndreptându-şi spre mine degetul arătător, cu un aer misterios:

         - Bagă de seamă! Eşti pe cale să te logodeşti cu o fată aparte, foarte plăcută şi foarte frumoasă! Arată-mi geanta pe care i-ai cumpărat-o! Mümtaz (numele tatei), uite, Kemal

i-a cumpărat o geantă lui Sibel!

         - Zău? a spus tata.

         Pe chipul lui s-a așternut o expresie de sinceră bucurie, de parcă chiar ar fi văzut geanta, i-ar fi plăcut foarte mult şi s-ar fi bucurat de fericirea fiului său şi a iubitei acestuia, dar nici măcar nu şi-a desprins ochii de televizor.

 

 

4

 

 

Făcând dragoste la birou

 

 

         Pc ecranul spre care privea tata se zărea reclama pretențioasă a „primei băuturi carbogazoase cu fructe din Turcia“, pe care o lansase pe piaţă, în toată ţara, prietenul meu Zaim. M-am uitat o clipă cu atenţie la reclamă şi mi-a plăcut. Cum tatăl său, fabricantul, câştigase foarte mult în ultimii zece ani, la fel ca şi tata, Zaim se lansase în afaceri noi, curajoase, folosindu-se de capitalul acumulat. Îmi doream ca prietenul meu să aibă parte de succes în aceste întreprinderi, pentru care îi mai dădeam şi eu unele idei.

         Studiasem managementul de afaceri în America, dupã care revenisern în ţară şi făcusem armata; tata dorise să am şi eu o anumită influenţă la fabrică, care devenea tot mai mare, precum şi în conducerea noilor companii, la fel ca fratele meu mai mare, aşa încât mă făcuse, încă de tânăr, director general la Satsat, compania de distribuţie şi export din cartierul Harbiye. Satsatul avea buget mare şi aducea mult profit, dar acesta nu mi se datora mie, ci faptului că beneficiile fabricilor şi ale celorlalte companii erau transferate la Satsat, prin diverse trucuri contabile. Fiind fiul patronului, îmi petreceam zilele străduindu-mă să dau dovadă de modestie în faţa funcţionarilor cu experienţă, mai mari cu douăzeci-treizeci de ani, care se treziseră cu mine director peste noapte, precum şi a funcţionarelor de vârsta mamei,

pieptoase şi înfundate în rutină, şi să învăţ de la ei subtilităţile afacerii.

         Către seară, după ce toată lumea părăsea vechea clădire a Satsatului din Harbiye, care se cutremura din temelii ori de câte ori treceau prin faţa ei autobuzele şi troleibuzele

municipalităţii, la fel de ostenite şi de hodorogite ca şi funcţionarii în vârstă - treceau foarte multe -, făceam dragoste, în cabinetul directorului general, cu Síbel, care venea să mă vadă şi cu care plănuiam să mă logodesc peste puţin timp. Sibel, a cărei părere despre secretare nu era, de fapt, foarte diferită de a mamei, în ciuda modernismului şi a vorbelor ei despre drepturile femeii şi feminism, deprinse în Europa, spunea uneori:

         - Să nu facem dragoste aici, căci mă simt ca o secretară!

         Însă adevărata cauză a reţinerii pe care o simţeam la ea când făceam dragoste pe divanul de piele din birou se datora, desigur, temerilor pe care le încercau fetele din Turcia la ideea de a-şi începe viaţa sexuală înainte de căsătorie.

         Fetele privilegiate din familiile înstărite, occidentalizate, care văzuseră Europa, începuseră să încalce pentru prima oară în acei ani, pe ici, pe colo, tabuul ,,virginităţii“ şi să se

Culce cu iubiţii lor înainte de a se mărita. Sibel, care se fălea și ea uneori cu faptul că se număra printre fetele acelea „curajoase“, începuse să se culce cu mine în urmă cu unsprezece

luni. Era un răstimp îndelungat, aşa încât venise vremea să ne căsătorim!

         Dar nu vreau acum, după ani de zile, când încerc să-mi depăn povestea cu toată sinceritatea de care sunt în stare, să exagerez îndrăzneala iubitei mele şi să bagatelizez presi-

unea la care erau supuse femeile în privinţa sexualităţii. Pentru că Sibel mi se dăruise doar după ce se asigurase că eram o persoană ,,cu intenţii serioase“, adică după ce ajunsese la convingerea că eram ,,o persoană de încredere“, şi după ce avusese certitudinea că, în cele din urmă, aveam să mă însor cu ea. Iar eu, ca o persoană responsabilă, onestă ce eram, firește că aveam să mă căsătoresc cu ea - doream, de fapt, foarte mult acest lucru ; chiar dacă n-aş fi dorit-o însă, tot nu mai aveam cum s-o părăsesc, pentru că-mi ,,dăruise fecioria ei". Acest sentiment al responsabilităţii punea în umbră un altul - iluzia că eram ,,liberi şi moderni“ (desigur că nu foloseam aceste cuvinte referindu-ne la noi), pe care o încercam pentru că făcuserăm dragoste înainte de căsătorie -, care ne atașa, prin mândria pe care ne-o insufla, care ne apropia, în egală măsură.

         Simțeam că asupra noastră plutea o umbră asemănătoare şi când remarcam aluziile îngrijorate pe care le făcea Sibel la căsătorie, care se cuvenea să aibă loc cât mai curând. Existau însă şi momente în care eu şi Sibel eram foarte fericiți făcând dragoste la birou. Îmi amintesc că, în vreme ce de afară răzbătea zgomotul autobuzelor şi al celorlalte maşini de pe Bulevardul Halaskârgazi, o luam în braţe, pe întuneric, gândindu-mă că aveam să fiu fericit până la sfârşitul vieţii şi că eram foarte norocos. O dată, după ce făcuserăm dragoste, Sibel s-a aşezat pe jumătate despuiată în fotoliul secretarei mele, Zeynep Hanim, şi, în timp ce eu îmi scuturam țigara în scrumiera pe care scria Satsat, a imitat-o, chicotind şi zdrăngănind la maşina de scris, pe secretara „blondă