Trandafiri sălbatici mărgineau poteca, erau de un roz intens. Aveau un miros slab și dulceag.

Într-o zi mi-am ridicat privirea spre Gat, cum stătea întins în hamac pe veranda de la Clairmont, cu o carte în brațe, și mi s-a părut, ei bine, mi s-a părut că îmi aparține. Ca și cum ar fi fost numai al meu.

M-am urcat alături de el în hamac. I-am luat pixul din mână – întotdeauna avea un pix când citea – și i-am scris Gat pe dosul mâinii stângi și Cadence pe dosul mâinii drepte.

El mi-a luat pixul. A scris Gat pe dosul mâinii mele stângi și Cadence pe dosul mâinii drepte.

Nu vorbesc aici de soartă. Nu cred în destin, în suflete pereche sau alte chestii supranaturale. Vreau doar să spun că ne înțelegeam unul pe altul. Până la capăt.

Dar aveam abia paisprezece ani. Nu sărutasem niciodată un băiat, cu toate că aveam să sărut mai mulți anul următor la școală, și cumva n-am numit-o dragoste.

În vara numărul cincisprezece, am sosit cu o săptămână mai târziu decât ceilalți. Ne părăsise tata și mami și cu mine am avut de făcut toate cumpărăturile acelea, de vorbit cu un decorator și tot restul.

Johnny și Mirren ne-au întâmpinat pe doc, cu obrajii trandafirii și vorbind cu însuflețire despre tot felul de planuri de vacanță. Organizau un turneu de tenis pentru toată familia și își aleseseră mai multe rețete de înghețată. Aveam să mergem cu bărcile și să facem focuri de tabără.

Cei mici roiau în jurul nostru, urlând, ca întotdeauna. Mătușile își aruncau zâmbete înghețate. După agitația sosirii, toată lumea s-a retras la Clairmont, căci se făcuse ora de cocteiluri.

M-am apropiat de Red Gate ca să-l văd pe Gat. Red Gate e o casă mult mai mică decât Clairmont, dar tot are patru dormitoare la etaj. Acolo stăteau Johnny, Gat și Will, împreună cu mătușa Carrie – plus Ed, când venea și el, ceea ce nu se întâmpla prea des.

M-am dus la ușa de la bucătărie și m-am uitat prin plasa de țânțari. Gat nu m-a observat imediat. Stătea la blatul de bucătărie și avea pe el un tricou gri mai vechi și blugi. Era mai lat în umeri decât îmi aminteam.

A dezlegat o floare uscată care atârna, cu capul în jos, de o panglică agățată în fereastra de deasupra chiuvetei. Floarea era un trandafir sălbatic roz, pe cale să se destrame, dintre aceia care creșteau pe aleea ce înconjoară Beechwood.

Gat, Gat al meu. Îmi culesese un trandafir din locul unde ne plăcea nouă cel mai mult să ne plimbăm. Îl pusese la uscat și mă așteptase să vin pe insulă ca să mi-l dea.

Eu mă sărutasem cu un băiat oarecare sau cu vreo trei până atunci.

Îmi pierdusem tatăl.

Venisem aici, pe insulă, dintr-o casă a lacrimilor și falsității

și îl zărisem pe Gat,

văzusem trandafirul din mâna lui,

și în clipa aceea, cu lumina ferestrei pogorându-se asupra lui,

merele de pe blatul de bucătărie,

mirosul de lemn și ocean în aer,

am numit-o dragoste.

Era dragoste și m-a izbit atât de tare, că m-am sprijinit de plasa de țânțari, care încă ne despărțea, ca să mă pot ține pe picioare. Îmi doream să-l ating de parcă ar fi fost un iepuraș, un pisoiaș, ceva atât de special și moale, încât să nu-ți poți desprinde vârfurile degetelor de el. Universul era minunat fiindcă exista el. Eram îndrăgostită de gaura din blugii lui și de mizeria de pe tălpile lui goale, de coaja de la julitura de la cot și de cicatricea care i se înnoda în jurul unei sprâncene. Gat, Gat al meu.

În timp ce stăteam acolo, holbându-mă la el, Gat a pus trandafirul într-un plic. A căutat un pix, trântind câteva sertare, până la urmă a găsit unul în propriul buzunar și a scris ceva.

Nu mi-am dat seama că scrie o adresă, înainte să scoată o rolă de timbre dintr-un sertar de la bucătărie.

A lipit timbrul pe plic. A scris și adresa expeditorului.

Nu era pentru mine.

Am dispărut din dreptul ușii de la Red Gate înainte să mă observe și am luat-o la fugă pe aleea care înconjoară insula. Am privit de una singură cerul întunecându-se.

Am rupt toți trandafirii dintr-o tufă tristă și i-am aruncat, unul câte unul, în marea înfuriată.

Johnny mi-a povestit în seara aceea despre iubita din New York. O chema Raquel. Johnny o și întâlnise. Stătea și el la New York, la fel ca Gat, dar în sudul Manhattanului, împreună cu Carrie și Ed, în timp ce Gat stătea în partea de nord, cu mama lui. Johnny spunea că Raquel face dans modern și umblă îmbrăcată numai în negru.

Fratele lui Mirren, Taft, mi-a povestit că Raquel îi trimisese lui Gat o cutie cu negrese făcute în casă. Iar Liberty și Bonnie mi-au zis că Gat avea poze pe telefon cu ea.

Gat n-a adus deloc vorba de ea, dar îi era greu să-mi întâlnească privirea.

În prima noapte, am plâns, mușcându-mi degetele, și am băut vinul pe care îl șterpelisem din cămara de la Clairmont. Se învârtea tot cerul cu mine, urlam și loveam stelele deplasându-le de pe orbitele lor, mă roteam ca într-un vârtej și vomitam.

Am dat cu pumnul în peretele de la duș. Mi-am spălat rușinea și furia în apă rece ca gheața. Apoi am tremurat în pat, ca un câine părăsit ce eram, de mi se scutura pielea pe oase.

Dimineața următoare și în fiecare zi de atunci încolo, m-am purtat normal. Mi-am ținut sus bărbia pătrățoasă.

Am navigat