class="p1">PERSEFONA: Descoperită în 2003, în urma analizei matematice a perturbaţiilor din orbitele unor comete. În 2015, a fost văzută întâia dată prin telescop. Persefona are o mişcare retrogradă, cu orbita înclinată cu 61” faţă de ecliptică. Masa este mai mică decât a lui Saturn.

Este posibil ca prima explorare a Persefonei să fi fost întreprinsă de Alan Jacob Mion, în 2094. Afirmaţiile lui Mion au fost puse la îndoială din cauza absenţei oricăror dovezi fizice (filmele şi casetele lui video au fost afectate de radiaţii, ca şi Mion însuşi; pentru a economisi combustibilul, el înlăturase scutul antiradiaţii), precum şi din cauza afirmaţiei lui potrivit căreia Persefona ar avea un satelit.

O expediţie oficială de explorare a fost întreprinsă în 2170. S-a descoperit că Persefona nu avea sateliţi, iar atmosfera ei era tipică planetelor gazoase gigante, abundând în compuşi ai hidrogenului. Atmosfera ar prezenta interes în vederea exploatării elementelor gazoase, dacă planeta s-ar găsi la aceeaşi depărtare ca Jupiter. Alte expediţii n-au mai urmat.

* * *

La naiba! îşi spuse Elroy. Nici un satelit!

Se întrebă dacă Brennan n-ar fi putut colecta elementele gazoase reci ale Persefonei. Cu ce s-o fi făcut — cu mâinile goale? Şi în ce scop? În felul acela, n-ar fi găsit metale… şi, oricum, nu mai conta; în nori nu puteau fi găsite urme care să le slujească drept dovezi.

Găsi raportul expediţiei din 2170 şi-l lectură. Ceva mai greu, dădu peste rezumatul unui interviu al lui Alan Jacob Mion, acordat unui reporter de la Spectrul ştirilor. Individul era un personaj lăudăros, extravagant, genul de om care şi-ar fi pierdut un an întreg pe orbita celei de-a zecea planete numai pentru a spune că el a fost primul acolo. În schimb, se dovedea mai puţin meticulos în privinţa observaţiilor. Poate că „satelitul” lui fusese capul unei comete care trecuse pe lângă Persefona, descriind o parabolă lentă.

Elroy folosi terminalul din camera de hotel pentru a expedia materialele la sediul poliţiei.

* * *

Alice reveni în jurul orei optsprezece.

— Vinnie n-a fost convinsă, rosti ea cu o voce obosită.

— N-o pot învinui. Nu există sateliţi. Toată logica noastră minunată… şi nici un blestemat de satelit.

Elroy îşi petrecuse restul zilei încercând să joace rolul unui turist într-un oraş care nu fusese conceput pentru turişti. Waring era o aşezare a muncitorilor.

— N-ar fi acceptat, nici dacă ar fi existat un satelit. A spus… ei bine, nu-s sigură că avea dreptate.

Oboseala Alicei nu se datora gravitaţiei. Nu se trântise pe pat, istovită. Îşi ţinea spinarea dreaptă şi capul sus. Însă ochii şi glasul…

— În primul rând, mi-a spus că totul este ipotetic. În al doilea rând, dacă ar fi adevărat, în ce am băga o amărâtă şi neajutorată flotă poliţienească? În al treilea rând, afacerea cu Răpitorul a fost perfect explicată ca reprezentând cazuri ale Privirii Pierdute.

— Nu ştiu ce-i asta.

— Privirea Pierdută? Autohipnoză. Centuranii petrec prea multă vreme privind în infinit. Uneori, ei se trezesc pe orbita destinaţiei fără să-şi amintească nimic din cele petrecute după decolare. Vinnie mi-a arătat raportul despre Norma Stier. Mai ţii minte? Dispăruse în 2230.

— Exact.

— În decursul celor patru luni despre care se presupune că Ie-a pierdut, ea s-a aflat în spaţiu. O dovedesc înregistrările video ale navei.

— Dar banii? Răpitorul îi mituieşte pe cei răpiţi.

— Avem dovezi numai în două cazuri, dar şi acelea pot fi explicate. Oamenii pot folosi povestea cu Răpitorul pentru a tăinui câştigurile obţinute prin contrabandă… sau ceva şi mai rău. — Fata surâse. — Sau poate că Vandervecken a aranjat înregistrările video ale navei… Eu una cred în existenţa lui.

— Ce dracu', bineînţeles!

— Vinnie însă are dreptate într-o privinţă. Ce se va opune jalnicei flote poliţieneşti a Centurii? Brennan trebuia să facă rost de metale de undeva. Dacă a exploatat satelitul Persefonei, este posibil ca după aceea să-l fi deplasat de pe orbită!

— Cum?!

— Nu te-ai gândit la posibilitatea asta?

— Nu.

— Nu-i ceva ieşit din comun. Este vorba despre o masă de mărimea lui Ganimede sau doar despre un bolovan cât Vesta? Asterozii au mai fost mutaţi de pe orbitele lor.

— Aşa-i… iar el beneficia de cantităţi nelimitate de hidrogen pentru combustibil, plus generatorul gravitaţional, iar noi am şi afirmat deja că mutase asteroidul Mahmed. Totuşi, nu putea duce satelitul Persefonei prea departe. Orice bolovan cu conţinut metalic pe care-l găsim prin preajmă trebuie să fie satelitul, nu? De altfel, nu l-ar fi deplasat de pe orbita lui decât dacă urmele lăsate l-ar fi incriminat direct.

— Mai eşti decis să pleci după el?

Elroy inspiră adânc.

— Da. Voi avea nevoie de ajutorul tău, ca să-mi aleg echipamentele necesare.

— Vin cu tine.

— Grozav!

— M-am temut că voi fi silită să renunţ, zise fata. N-am banii necesari pentru a finanţa o asemenea expediţie, tu nu păreai destul de… dornic, iar Vinnie a fost cât pe-aici să mă convingă că totul nu-i decât imaginaţia noastră. Roy, dacă se va dovedi că a avut dreptate?

— Va rămâne o plăcută călătorie de nuntă. Apoi, vom fi singurii oameni în viaţă care au văzut a zecea planetă. La întoarcere, crezi că vom putea revinde echipamentele?

Trecură la discuţiile tehnice.

Avea să coste enorm.

* * *

Brennan…

…ce se poate spune despre Brennan? El va exploata întotdeauna la maxim mediul înconjurător, pentru a-şi atinge scopurile. Cunoscându-i ambientul, cunoscându-i motivaţiile, cineva i-ar putea prezice acţiunile cu exactitate.

Dar mintea lui? Ce se petrece în mintea lui?

Misiunea aleasă — misiunea care l-a ales pe ei pentru munca de o viaţă — se îndeplineşte în general prin aşteptare. Pregătirile lui s-au încheiat cu foarte mult timp în urmă. Acum, el aşteaptă şi priveşte, iar uneori îmbunătăţeşte pregătirile făcute. Are câteva pasiuni. Sistemul Solar este una dintre ele.

Uneori, culege eşantioane. În restul timpului, urmăreşte luminiţele mişcătoare ale jeturilor de fuziune, folosind ca telescop un aparat bizar. Interceptează fragmente ale emisiunilor de ştiri şi divertisment, utilizând echipamente sofisticate pentru a filtra paraziţii. Majoritatea fragmentelor provin de pe Pământ. Centura comunică prin intermediul laserelor, iar acestea nu