— De cât timp cânţi la pian? Cânţi foarte frumos.

  — De la şase ani.

  — Aha.

  Christian ca băieţel de şase ani… mintea mea evocă imaginea unui copilaş frumuşel, cu părul arămiu şi ochi cenuşii, iar inima mi Ne topeşte – un puşti cu o claie de păr în cap căruia-i place muzica Imposibil de tristă.

  — Cum te simţi? întreabă el când ne întoarcem în cameră.

  Aprinde o lumină laterală.

  — Sunt bine.

  Amândoi ne uităm la pat în acelaşi timp. Se vede sânge pe cearşafuri – dovada că mi-am pierdut virginitatea. Roşesc, stânjenită, înfăşurând mai strâns cuvertura în jurul meu.

  — Ei, asta o să-i dea doamnei Jones un subiect de meditaţie, mormăie Christian stând în faţa mea.

  Îşi pune mâna sub bărbia mea şi-mi lasă capul pe spate, uitându-se în jos la mine. Îmi cercetează faţa cu o privire intensă. Îmi dau seama că nu i-am mai văzut până acum pieptul gol. Instinctiv, întind mâna ca să-mi plimb degetele prin bruma de păr negru de pe pieptul lui, ca să văd cum e la pipăit. Imediat, se trage înapoi.

  — Treci în pat, spune cu asprime.

  Apoi, vocea i se înmoaie.

  — O să vin să mă culc lângă tine. Îmi las mâna să cadă şi mă încrunt. Nu cred că i-am atins vreodată torsul. Deschide o comodă cu sertare şi scoate de-acolo un tricou pe care-l îmbracă la repezeală.

  — În pat, îmi ordonă din nou.

  Mă urc la loc în pat, încercând să ignor sângele. Se urcă în pat lângă mine şi mă atrage în îmbrăţişarea lui, înfăşurându-şi braţele în jurul meu în aşa fel încât stau cu spatele la el. Mă sărută delicat pe păr şi inhalează adânc.

  — Dormi, dulce Anastasia, murmură el, iar eu închid ochii, dar nu mă pot abţine să nu simt o uşoară melancolie fie de la muzică, fie de la purtarea lui.

  Christian Grey are o latură tristă.

  Capitolul 9

  Camera se umple de lumină, lucru care mă convinge să trec de la somnul profund la starea de trezie. Mă întind şi deschid ochii. Este o dimineaţă frumoasă de mai, Seattle e la picioarele mele. Uau, ce privelişte! Lângă mine, Christian Grey doarme dus. Uau, ce privelişte! Sunt surprinsă că e tot în pat. Stă cu faţa spre mine şi mă bucur de prilejul nesperat de a-l studia pe îndelete. Faţa lui frumoasă arată mai tânără, relaxată în somn. Buzele lui sculpturale şi ţuguiate sunt uşor despărţite, iar părul lui lucios şi curat este într-o devălmăşie splendidă. Cum poate cineva să arate atât de bine şi chestia asta să fie legală? îmi amintesc de camera lui de la etaj… poate că nu-i chiar aşa legală. Clatin din cap, prea multe lucruri la care să mă gândesc. E ispititor să întind mâna şi să-l ating, dar, asemenea unui copilaş, e tare drăguţ când doarme. Nu trebuie să-mi fac griji despre ce spun, despre ce spune el, despre ce planuri are, mai ales planurile în ceea ce mă priveşte.

  Aş putea să-l privesc toată ziua, dar am şi eu nevoi – nevoi legate de baie. Mă dau jos din pat şi-i găsesc pe podea cămaşa albă, pe care o pun pe mine. Intru pe o uşă crezând că poate e baia, dar ajung într-un fel de debara imensă, mare cât dormitorul meu. Şiruri peste şiruri de costume, cămăşi, pantofi şi cravate scumpe. Cum poate avea cineva atât de multe haine? Ţâţâi dezaprobator. De fapt, şifonierul lui Kate probabil că rivalizează cu asta. Kate! Oh, nu. Nu m-am gândit la ea toată seara. Trebuia să-i trimit un SMS. Fir-ar. O să dau de belea. Mă întreb o clipă cum s-o fi înţelegând cu Elliot.

  Revin în dormitor, unde Christian încă doarme. Încerc cealaltă uşă. Nimeresc baia şi văd că e mai mare ca dormitorul meu. De ce are nevoie un singur om de atât de mult spaţiu? Două chiuvete, observ cu ironie. Dat fiind că nu doarme cu nimeni, probabil că una dintre ele nu e folosită.

  Mă holbez la imaginea mea din oglinda gigantică de deasupra chiuvetelor. Arăt altfel? Mă simt altfel. Mă cam doare, ca să fiu sinceră, iar muşchii – Dumnezeule, e ca şi cum n-aş fi făcut niciodată mişcare în viaţa mea. Nu faci mişcare deloc în viaţa ta de zi cu zi. Vocea interioară s-a trezit. Se uită la mine cu buzele ţuguiate, bătând din picior. Vasăzică, tocmai ai dormit cu el, i-ai dat virginitatea ta unui bărbat care nu te iubeşte. De fapt, are nişte idei cam stranii despre tine, vrea să te facă un fel de sclavă sexuală mai excentrică.

  AI ÎNNEBUNIT? strigă la mine.

  Mă înfior când mă uit în oglindă. Va trebui să prelucrez toate aceste lucruri. Imaginează-ţi, m-am îndrăgostit de un bărbat pentru care „frumos” e un epitet prea palid, un bărbat mai bogat decât Cressus şi care are o Cameră Roşie a Durerii ce mă aşteaptă. Mă cutremur. Sunt tulburată şi confuză. Părul meu e îndărătnic, ca de obicei. Părul de „imediat-după-futai” nu mă avantajează. Încerc să restabilesc ordinea în haos cu degetele, dar eşuez lamentabil şi mă dau bătută – oi găsi nişte clame de păr în poşetă.

  Sunt hămesită. Mă întorc în dormitor. Frumosul din pădurea adormită încă doarme, aşa că-l las în pace şi mă duc în bucătărie.

  Oh, nu… Kate. Mi-am lăsat poşeta în biroul lui Christian. O iau de-acolo şi mă uit la telefon. Trei SMS-uri.

  Eşti OK Ana

  Unde eşti Ana

  La naiba ANA

  O sun pe Kate. Nu răspunde, aşa că îi las un mesaj plin de umilinţă ca s-o anunţ că sunt vie şi că n-am sucombat din pricina lui Barbă Albastră, mă rog, nu în sensul care ar putea s-o îngrijoreze pe