Gat a dat din cap.

— Este fals cu noi. Nu-i place ideea de-a o vedea pe Carrie împreună cu noi. Nu i se adresează nici lui Ed pe nume. Îi spune Sir. Și face tot posibilul ca eu să știu că nu fac parte din lumea voastră, de fiecare dată.

Gat a mângâiat-o pe Fatima pe urechile ei moi.

— L-ai văzut cum a reacționat când eram în pod. Vrea să mă țin la distanță de tine.

Eu nu văzusem cu ochii ăștia întreruperea bunicului. Îmi imaginasem că trebuie să se fi simțit stânjenit că a intrat peste noi.

Dar acum, dintr-odată, înțelegeam ce se petrecuse.

Ai grijă, tinere, spusese bunicul. Capul. Ai grijă să nu te rănești.

Era încă o amenințare.

— Știai că unchiul meu a cerut-o în căsătorie pe Carrie, toamna trecută? m-a întrebat Gat.

Am dat din cap că nu știam.

— Sunt împreună de aproape nouă ani. Se poartă ca un tată cu Johnny și Will. S-a așezat în genunchi și i-a cerut mâna, Cady. Eram toți trei băieții acolo și maică-mea. Împodobise tot apartamentul cu lumânări și trandafiri. Noi eram îmbrăcați în alb și comandaserăm enorm de multă mâncare de la un restaurant italienesc care îi place lui Carrie. I-a pus și Mozart să se audă stereo. Mie și lui Johnny ne venea să-i spunem: Ed, ce-i cu tot tam-tamul ăsta? Doar trăiește cu tine, frate. Dar omul era tare emoționat. Îi cumpărase un inel cu diamant. Oricum, când a ajuns acasă, noi patru ne-am ascuns în camera lui Will ca să-i lăsăm singuri. Trebuia să sărim pe ei cu felicitările – dar Carrie l-a refuzat.

— Credeam că nu se căsătoresc fiindcă nu văd sensul.

— Ed vedea un sens. Carrie nu voia să-și pună în pericol moștenirea ei de rahat, a spus Gat.

— Nici măcar nu l-a întrebat pe bunicul?

— Asta-i problema, a zis Gat. Toată lumea îi cere voie lui Harris tot timpul, pentru orice. De ce ar trebui o femeie în toată firea să-i ceară aprobarea tatălui ei ca să se mărite?

— Bunicul n-ar fi oprit-o.

— Nu, a spus Gat. Dar cu ceva vreme în urmă, când Carrie s-a mutat prima dată cu Ed, Harris a spus răspicat faptul că banii destinați ei vor dispărea dacă se mărită cu el. Ideea este că lui Harris nu-i convine că Ed este de culoare. Este un ticălos rasist și așa era și Tipper. Da, îmi plac amândoi dintr-o groază de motive și au fost mai mult decât generoși cu mine, lăsându-mă să-mi petrec fiecare vară aici. Sunt dispus să cred că Harris nici măcar nu-și dă seama de ce nu-l place pe unchiu-meu, dar îl displace suficient de tare încât să-și dezmoștenească fiica cea mare.

Gat a oftat. Îmi plăceau rotunjimea maxilarului său, gaura din tricoul lui, bilețelele pe care mi le scria, felul în care îi mergea mintea sau își mișca mâinile în timp ce vorbea. Îmi imaginam pe atunci că îl cunoșteam complet.

M-am aplecat și l-am sărutat. Încă mi se părea miraculos că pot face asta și că îmi răspundea sărutându-mă la rândul lui. Atât de miraculos, încât ne-am arătat unul altuia slăbiciunile, fricile și fragilitatea.

— De ce n-am vorbit niciodată despre asta? am spus în șoaptă.

Gat m-a sărutat din nou.

— Îmi place aici, a spus. Insula. Johnny și Mirren. Casele și zgomotul oceanului. Tu.

— Și tu.

— O parte din mine nu vrea să distrugă toate astea. Nu vrea nici măcar să-și imagineze că s-ar putea să nu fie totul perfect.

Înțelegeam de ce simțea asta.

Sau credeam că înțeleg.

Gat și cu mine am mers apoi pe aleea care înconjoară insula și ne-am plimbat până când am ajuns la o stâncă foarte lată, netedă, de pe care se vedea până în port. Valurile se spărgeau la baza insulei. Ne-am strâns în brațe, pe jumătate dezbrăcați, apoi am uitat, cât timp a fost posibil, toate detaliile înfiorătoare ale frumoasei familii Sinclair.

A fost odată ca niciodată un negustor bogat care avea trei fiice frumoase. Le răsfățase atât de tare, încât două dintre fete, cele mai mici, nu făceau nimic, cât era ziua de lungă, decât să stea în fața oglinzii, admirându-și propria frumusețe și ciupindu-și obrajii ca să-i înroșească și mai tare.

Într-o bună zi, negustorul a trebuit să plece într-o călătorie.

— Ce să vă aduc când mă întorc? le-a întrebat el.

Mezina a cerut rochii de mătase și dantelă.

Mijlocia a cerut rubine și smaralde.

Cea mare a cerut doar un trandafir.

Negustorul a fost plecat câteva luni în șir. Pentru fiica sa cea mică, a umplut un cufăr cu rochii de toate culorile. Pentru cea mijlocie, a scotocit piețele în căutare de bijuterii. Dar abia când a ajuns în apropiere de casă, și-a amintit promisiunea pe care i-o făcuse fiicei celei mari.

A dat peste un gard enorm de fier ce se întindea de-a lungul drumului. Dincolo de el, la ceva depărtare, era o casă întunecată, iar lângă gard negustorul a zărit bucuros o tufă plină de trandafiri roșii în floare. Câțiva dintre trandafiri erau chiar la îndemână.

N-ar fi durat decât un minut să taie o floare. Negustorul