ajuta, dar ar vrea să fac asta pe suma unei consultaţii de la cabinet. Ei nu înţeleg că nu pot face asta, şi chiar dacă aş face-o, ar dura destul de puţin, pentru că în timp nu aş mai putea să o fac. Nu este echitabil pentru mine şi cunoaşterea mea. Din cauza asta am ales să nu lucrez pentru nimeni. Cine, având un profit net de 100.000 de euro, ţi-ar da ţie 10.000? Să fim serioşi. Românii sunt mai zgârciţi decât evreii! MAGIA RUŞILOR

Am să plec cu magia ruşilor de la un colonel de securitate pe care l-am cunoscut. De ce de la el? Pentru că simt că în sufletul lui ar avea multe de povestit, dar nu poate, pentru că profesionistul din el nu-i permite să divulge secrete adânc îngropate în el. Ceea ce am aflat nu vine de la el, ci de la alţii, pentru că eu unul mult timp nici nu am ştiut cu ce se ocupă. Întâmplător am aflat că preda despre cifruri la şcoala de la Băneasa. Că fusese şef de reţea de spionaj şi că afla tot ce se putea afla. Că fusese primit şi decorat chiar de Ceauşescu. Sunt de asemenea convins că a făcut şi multe greşeli, dar cine nu face, mai ales într-o meserie ca asta? Poate să-l judece cineva? Eu, în nici un caz. Nici pe el, nici pe altul.

De multe ori l-am întrebat ce ar face dacă ar putea să-şi ia viaţa de la început şi de fiecare dată a răspuns că ar face acelaşi lucru ca şi până acum. Acest om a fost dotat cu un extraordinar simţ al realităţii. Întotdeauna a avut dreptate! E o calitate pe care nu am mai întâlnit-o decât la antrenorul meu de arte marţiale. Ştia să prevadă cum va decurge un lucru. Nu ştiu dacă asta se datorează şahului, pe care l-a practicat ca amator, sau dacă întrevăd în trecutul lui o urmă de iniţiere. Odată mi-a povestit că securitatea avea oamenii ei infiltraţi în biserică şi că din această cauză nu prea credea el în preoţi. Nici eu nu cred, aşa că de ce să-l condamn. Îmi povestea chefurile pe care le făceau şi, nu în ultimul rând, când a venit la post, în străinătate, un episcop care a scos de sub sutană o sticlă de whisky! Destul pentru ca poarta spre subconştient să se deschidă şi să fie introdus unul sau mai mulţi îngeri, sau demoni, care să-i ajute pe el şi pe colegii lui în meseria lor, sau să-i împiedice să descopere ceva! Biserica a avut tot timpul ceva de ascuns, de spus, de uneltit, chiar dacă nu a făcut-o făţiş. Mulţi dintre mai marii ei au contribuit chiar la înarmarea sârbilor ortodocşi în Iugoslavia!

Să nu fiu înţeles greşit. Mi-e drag poporul sârb. M-am născut acolo şi am rezonat în momentul naşterii cu el şi locul naşterii mele îl simt ca pe un alt „acasă“, dar nu pot fi de acord cu soldaţii care violau femeile musulmane ca să facă copii sârbi creştini! Şi asta pentru că liderii lor spirituali nu au spus nu. Sărmanii nebuni nu au înţeles că Iisus nu a spus niciodată să omori pentru El sau pentru creştinism! Arma mea este scrisul şi dacă ceea ce scriu va rămâne peste veacuri înseamnă că am făcut ceva. Dacă va dispărea odată cu mine sau chiar înainte ca eu să plec, cel puţin am sufletul împăcat că am încercat.

Revenind la colonelul de care vorbeam. El nu ştie că a suferit nişte „iniţieri“ care făceau să se transforme omul într-o fiară de care nici măcar el însuşi nu era conştient. Că sub pretextul unor pregătiri PSI li se altera cel mai mare bun al unui om: sufletul! Doar că regimul era strict şi, deşi li se deschideau antichakrele, deci accesul spre anticeruri, şi deveneau nişte posedaţi, spionilor le erau interzise plăcerile demonice! Adică trebuiau să se încadreze în nişte standarde. Să aibă familie, în nici un caz amante, să nu bea. Aveau însă voie să fumeze. Deci li se lua accesul la lumină, erau umpluţi cu întuneric, dar nu le erau permise păcatele demonice. Ce frustrare! Din punct de vedere PSI aveau o putere de concentrare mai mare, o putere de manipulare psihică mai mare şi de impunere a propriei voinţe. Deveneau, din punctul de vedere al ierarhiei demonilor, nişte căpetenii, lucru asemănător şi cu membrii sau activiştii de partid comunişti, care la rândul lor erau nişte posedaţi.

Respectivii oameni erau rupţi de familiile lor de origine, fie că erau orfani, fie că erau veniţi de la ţară, şi astfel serviciul devenea familia lor. Până şi alegerea viitoarei consoarte se făcea după îndelungi verificări ale serviciilor. Ce mai, o nebunie!

Evident că, plini de draci cum erau, nu puteau să reziste ispitei şi călcau pe lângă. Asta însă cu foarte mare grijă, pentru că fiecare din direcţiile de spionaj era cu ochii pe celelalte. Aşa că puteai scăpa de ochii nevestei, dar nu de colegii tăi. Rezultatul unui flagrant era degradarea şi trecerea în rezervă. Plus că nimeni nu era mai urât într-un colectiv decât un fost securist.

Pe lângă deschiderea AC, se mai făcea împietrirea sufletului. La un moment dat, pe când învăţam de la părintele Dosoftei de la Ciorogârla, gândindu-se cum să îl ajute pe omul respectiv, mi-a spus:

„Cum vrei să-l ajut, Dragoş, nu vezi că are inima împietrită?“ Sincer, nu vedeam nimic. Mai târziu, când am început eu să mă duc prin astral ca să mai văd una, alta, să mai arunc câte un ochi pe ici, pe dincolo, m-am dus să văd şi inima colonelului respectiv. Am rămas