– Am motivele mele, răspunse Andrew.

– Indiferent care ar fi, nu cred că sunt bine cântărite.

Ca întotdeauna, Andrew îşi păstră perfect stăpânirea de sine.

– Dimpotrivă, domnule Magdescu. Ceea ce aţi văzut reprezintă rezultatul mai multor ani de studiu.

– Nu mă îndoiesc. Să ştii că, din punct de vedere tehnic, este chiar impresionant. Planurile sunt ingenioase, iar în privinţa concepţiei de ansamblu nu pot spune decât că e strălucitoare. În acelaşi timp, îţi pot enumera un milion de motive pentru care n-ar trebui să operezi aceste modificări, dar nici unul pentru care s-o faci. E vorba de ceva foarte riscant. Crede-mă: ceea ce intenţionezi este la limita posibilului. Ascultă-mi sfatul şi rămâi în forma actuală.

Andrew fusese aproape sigur că acela urma să fie răspunsul pe care avea să-l primească. Totuşi, nu venise aici ca să se lase convins.

– Sunt încredinţat că-mi doriţi numai binele, domnule Magdescu. Oricum, aşa sper… Totuşi, insist asupra acestor modificări.

– Insişti?

Bărbatul părea uluit, de parcă, în ciuda afirmaţiilor sale anterioare despre aspectul uman al lui Andrew. de-abia acum începea să înţeleagă că discuta cu un robot.

– Exact, insist, încuviinţă Andrew. Se întrebă dacă nemulţumirea pe care o simţea i se trăda pe chip, totuşi era convins că omul i-o putea detecta în glas: Domnule Magdescu, continuă el, nu înţelegeţi esenţialul. Nu aveţi de ales, decât să-mi satisfaceţi cererea.

– Chiar aşa?

– Dacă dispozitivele proiectate de mine pot fi implantate în corpul meu. ele pot fi implantate şi în corpurile umane. Tendinţa de a prelungi viaţa oamenilor prin utilizarea protezelor este deja evidentă inimi artificiale, plămâni şi rinichi. Înlocuitori de ficat, o serie întreagă de organe substituente au fost folosite în ultimele două-trei secole. Nu toate funcţionează, însă, la fel de bine, de aceea nu se poate nega faptul că pot fi îmbunătăţite. Principiile care stau la baza proiectului meu reprezintă tocmai astfel de îmbunătăţiri. Mă refer la interfaţa dintre organic şi anorganic: legătura care va permite organelor artificiale să fie cuplate la ţesuturile organice. Este o nouă orientare. Nu există proteze mai bune decât cele concepute de mine.

– Mi se pare o afirmaţie destul de îndrăzneaţă, observă Magdescu.

– Poate că da. Totuşi, e susţinută de fapte, aşa cum bănuiesc că v-aţi dat deja seama după datele prezentate. Ele reprezintă dovada că vreau să fiu primul pacient care să experimenteze convertorul metabolic, în ciuda riscurilor pe care le întrevedeţi dumneavoastră.

– Asta nu dovedeşte decât că intenţionezi să-ţi asumi nişte riscuri prosteşti. Ceea ce probabil că nu înseamnă nimic altceva decât o proastă funcţionare a parametrilor Legii Trei.

Andrew rămase calm.

– Este posibil să vi se pară aşa, însă aspectul meu exterior vă poate înşela. Parametrii tuturor celor Trei Legi sunt absolut intacţi. Aşadar, dacă aş considera că există vreun risc în această intervenţie, puteţi fi sigur că n-aş dori-o şi nici măcar nu v-aş putea cere s-o efectuaţi. Nu, domnule Magdescu, camera de combustie va funcţiona. Dacă nu intenţionaţi s-o executaţi şi s-o instalaţi, o pot face altundeva.

– Altundeva? Cine altul poate opera asupra unui robot? în privinţa roboţilor, R.O.M.A. controlează tot know-how-ul tehnic!

– Nu chiar pe tot. Credeţi că aş fi putut proiecta dispozitivul fără să-mi cunosc perfect funcţionarea internă?

Bărbatul rămase năucit.

– Vrei să spui că eşti pregătit să înfiinţezi o companie rivală, dacă nu efectuăm operaţia aceasta de îmbunătăţire?

– Nici vorbă! Un singur fabricant este suficient. Însă dacă o să fiu obligat, domnule Magdescu. voi pune bazele unei companii care să producă proteze similare convertorului meu, dar nu pentru piaţa androizilor - întrucât aceea se compune dintr-un singur individ ci pentru oameni. Cred că, atunci. R.O.M.A. va regreta că nu mi-a oferit cooperarea solicitată.

După o tăcere prelungă, Magdescu murmură:

– Acum cred că înţeleg ce vrei.

– Sper. Voi fi şi mai explicit. Eu deţin brevetul asupra acestui mecanism şi a întregii familii de dispozitive ce pot deriva din el. Firma "Feingold and Charney" m-a reprezentat cu succes în chestiunile legale şi va continua să o facă. Nu va fi greu să găsesc investitori şi să mă lansez singur în producerea unei game de proteze care, în final, vor oferi oamenilor multe din avantajele durabilităţii şi reparaţiilor facile, proprii roboţilor. În acest caz, ce credeţi că se va întâmpla cu R.O.M.A.?

Directorul încuviinţă din cap, cu o expresie încruntată.

– Totuşi, urmă Andrew, dacă realizaţi dispozitivul şi mi-l instalaţi şi dacă sunteţi de acord să-mi montaţi alte proteze similare, pe măsură ce le voi concepe, sunt pregătit să închei un acord de licenţă cu dumneavoastră. Serviciu contra serviciu: eu am nevoie de experienţa companiei în tehnologia robot/android - deşi sunt convins că aş putea s-o reproduc şi singur, dacă voi fi silit - iar R.O.M.A. are nevoie de mecanismele proiectate de mine. Pe baza acordului de licenţă veţi căpăta dreptul de a utiliza brevetele mele, care controlează noua tehnologie. Veţi avea posibilitatea de a fabrica roboţi umanoizi şi, în acelaşi timp, să oferiţi proteze pentru aproape toate organele corpului omenesc… Evident, licenţa va fi acordată după ce prima operaţie asupra mea va fi fost încununată de succes şi după ce va fi trecut suficient timp pentru a demonstra cu adevărat reuşita.

– Te-ai gândit la toate detaliile, nu-i aşa? şopti jalnic Magdescu.

– Sper.

– Nici nu-mi vine să cred că eşti un robot. Eşti atât de… agresiv!

– N-aş zice asta, domnule doctor.

– Cereri… condiţii… ameninţări de înfiinţare a unor companii rivale… Dumnezeule, nu mai ai nici o inhibiţie din partea Legii Unu?

Andrew zâmbi cât putu de larg:

– Bineînţeles că am, replică el. Însă, în acest moment, nu simt nici o presiune din partea Legii Unu. Ea mă opreşte să fac rău unor fiinţe umane şi vă asigur că nu pot face, tot aşa cum dumneavoastră nu vă puteţi demonta piciorul stâng. Însă unde intervine Legea Unu în discuţia noastră? De acord, sunteţi o fiinţă omenească, iar eu un robot şi am solicitat anumite condiţii mai neobişnuite pe care, bănuiesc, le puteţi interpreta drept cereri şi ameninţări. Totuşi, eu văd problema în mod cu totul diferit. După logica mea, nu vă ameninţ nici pe dumneavoastră şi nici compania. Dimpotrivă, vă ofer ocazia cea mai profitabilă din ultima vreme…Ce spuneţi?

Bărbatul îşi umezi buzele, se