id="GBS.0148.03"> iudaice la nivel politic şi financiar, şi celălalt care a apărut ca urmare a penetrării ordinului de către elemente trimise de sionişti. Nu am de gând să formulez o istorie proprie cu privire la evoluţia în timpul veacurilor a masoneriei pentru că mereu se pierd şi se adaugă lucruri noi, evident false, care servesc unora sau altora.

Mă voi limita la ceea ce face un reporter care este obiectiv, urmând ca fiecare să tragă propriile concluzii funcţie de cunoştinţele lui în ceea ce priveşte spiritul sau istoria. Nu am nimic împotriva masoneriei, ba cred că mulţi dintre ei sunt de bună credinţă şi doresc binele ţării şi acestui neam, dar nu pot să nu iau în calcul răul care a penetrat ordinul lor şi faptul că admit în cadrul lor indivizi care devin de exemplu rectori de universităţi de stat de medicină după ce au vândut diplome false pe bani grei, ducând de râpă şi ultima fărâmă de credibilitate a învăţământului românesc. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu preoţia ortodoxă şi cu Reiki-ul, aşa că ce să ne mai mirăm.

Eram cu părintele Pantelimon de la Cernica şi-mi povestea că în mânăstire s-a ascuns un fost mason care le-a povestit că a fost oripilat de ritualul satanic la care asistase.

În joia mare, în loja respectivă se practica sacrificiul unui băiat, creştin şi fecior, pe o cruce, cu susul în jos şi cu braţele rupte. Semnul păcii adoptat de tinerii hippie. Sângele care se scurgea din rănile copilului era amestecat cu cenuşa unei bucăţi de pânză asemănătoare giulgiului lui Iisus şi cu făină. Din aluatul respectiv se făcea o pască folosită ca un fel de împărtăşanie de către membrii ordinului respectiv. Neputând rezista remuşcărilor după ce asistase, ca grad superior, la crima respectivă, îşi găsise refugiul în mânăstire. Se spovedise, îşi schimbase numele, înfăţişarea şi, după ce îşi băgase toată familia prin diverse mânăstiri, se călugărise.

După apariţia primei mele cărţi am fost contactat de diferite persoane publice, printre care şi masoni. M-am dus din cauza faptului că am considerat că sunt mulţi care habar n-au în ce au intrat şi pentru că oricine are dreptul la iertare. Din întâlnirile respective am realizat că mulţi dintre ei sunt iniţiaţi pe întuneric. Au deschisă chakra coroanei, le fel cum se deschide în botezul ortodox, în Reiki sau în alt sistem de iniţiere, dar nu spre lumină, ci spre întuneric! Nu ar fi o problemă dacă am face o analiză a Lui Dumnezeu şi am descoperi că există Umbra Lui cea reprezentată în Steaua lui David şi că, până la urmă, întunericul nu e rău şi nu este acelaşi lucru cu Răul personificat. Nu ştiu dacă am spus la un moment dat că un cursant al meu, prieten, mi-a făcut o bilă de întuneric (neagră) şi m-a pus să o măsor fără să ştiu. Am descoperit că era benefică, dar în timp îşi pierdea beneficitatea. Problema este că masoneria a fost scoasă în afara legii de biserica ortodoxă ca fiind de orientare satanică pură. Nu am destule date să infirm sau să confirm această decizie.

Nu am nimic cu oamenii care se umplu de întuneric. Asta fac de exemplu artele marţiale, care încarcă cu chi greu. Este important ce fac ei şi cum se comportă faţă de ceilalţi oameni. Eu unul îi prefer celor care se umplu de lumină şi, de sub protecţia ei, lovesc pe cei din jur în numele dreptăţii şi divinităţii.

Din păcate, relaţia mea la nivel spiritual nu s-a terminat aici. În drumul meu în lumea lor am ajuns într-un laborator în care făceau experienţe. Se reuşise chiar realizarea, cu ajutorul calculatorului, a diverse tipuri de apă energizată de oameni cu certe calităţi de vindecători. Îi căutau pe oamenii respectivi, începeau să colaboreze cu ei şi analizau apa „sfinţită“ de aceştia. Un lucru ciudat: toţi muriseră! Mi se pare cam mult pentru o perioadă scurtă de timp. În locul respectiv am remarcat un impresionant număr de salamandre: spiritele focului. Cred că ele erau atrase de vibraţia înaltă a unui aparat folosit pentru energizarea apei utilizate în diverse poţiuni vindecătoare.

Am refuzat colaborarea cu laboratorul respectiv şi am uitat de ei până într-o seară când am simţit o coardă în ficat. Am tăiat-o fără să o bag prea mult în seamă. Peste câteva momente a revenit. M-am dus pe urmele ei şi am ajuns cu mintea în laboratorul respectiv. Cineva regla un aparat care emitea pe frecvenţa mea. Urât lucru la o femeie! Am dat în ea şi am distrus aparatul. Este uşor când ştii cum. Peste câteva seri mă lovea iarăşi cineva. De data asta era soţul supărat că îi lovisem soţia despre care nu ştia însă că încercase să-l omoare cu propriul lui aparat! Drăguţ a fost momentul când am ajuns într-o seară acasă şi în camera aceea nu se putea intra de salamandre. Erau cu miile. Nici un om nu poate face singur aşa ceva. Am lovit aparatul.

MARELE MASON

Undeva, nu prea departe, într-o ţară-nfloritoare,

Ce demult n-a văzut lupte şi nici lipsa de mâncare,

Unde omul de rând zice că-i raiul pe pământ

Şi biserici trâmbiţează cum c-ar fi Pământul Sfânt,

Unde vin din lumea largă cei mai mari pungaşi, boieri,

De-şi adună-n instituţii, ale lor furate-averi

Şi-şi feresc prin legi, edicte, dreptul lor de viaţă-moarte,

Împărţind, cu dărnicie, unelte de curmat soarte

Sau licori de-nrobit gândul celor ce sunt viitorul

De-i prefac în dobitoace ca pentru