Rațiile o să-mi ajungă până în ziua solară 400. Nu pot să spun cu precizie cât de mult o să mă țină cartofii, cel puțin nu înainte să văd câți am. Dar pot să estimez. Am avut 400 de plante, probabil cu vreo 5 cartofi fiecare: 2.000 de barabule. La 150 de calorii una, am nevoie de 10 într-o zi solară ca să supraviețuiesc. Asta înseamnă că îmi ajung 200 de zile solare. Total general: o să am destulă hrană până la ziua solară 600.

În ziua solară 856 o să fiu mort demult.

[08.12] WATNEY: Test.

[08.25] JPL: Recepționat! Ne-ai speriat, nu glumă. Mersi pentru mesajul „Sunt bine”. Analiza imaginilor de la sateliți arată o desprindere completă a sasului 1. E corect? Care e starea ta?

[08.39] WATNEY: Dacă prin „desprindere” vreți să spuneți „m-a azvârlit ca pe o ghiulea”, atunci da. Am o tăietură mică pe frunte. Am avut niște probleme la costumul pentru EVA (o să explic mai târziu). Am peticit habitatul și l-am represurizat (rezervoarele principale de aer erau intacte). Tocmai am repus în funcțiune alimentarea. Ferma e moartă. Am recuperat cât de mulți cartofi am putut și i-am stocat afară. Am numărat 1841. O să-mi ajungă 184 de zile. Cu rațiile rămase din misiune cu tot, o să încep să fac foamea în ziua solară 584.

[08.52] JPL: Mda, ne-am dat seama. Căutăm soluții pentru problema hranei. Sistemele habitatului în ce stare sunt?

[09.05] WATNEY: Rezervoarele principale de aer și de apă sunt intacte. Roverul, sistemul de panouri solare și Pathfinderul n-au fost în raza exploziei. O să rulez diagnostice pe sistemele habitatului cât aștept următorul vostru răspuns. Apropo, cu cine vorbesc?

[09:18] JPL: Venkat Kapoor, din Houston. Pasadena retransmite mesajele mele. De acum eu o să mă ocup de comunicarea directă cu tine. Verifică oxigenatorul și recuperatorul de apă. Ele sunt cele mai importante.

[09.31] WATNEY: Zău? Oxigenatorul funcționează perfect. Recuperatorul de apă e nefuncțional. Presupun că apa dinăuntru a înghețat și a spart vreun tub. Sunt sigur că pot să-l repar. Computerul principal al habitatului funcționează fără probleme. Aveți vreo idee de ce a explodat habitatul?

[09.44] JPL: Presupunem că din cauza deteriorării prelatei de lângă sasul 1. Ciclul de presurizare a solicitat-o până s-a rupt. De acum înainte, alternează sasul 2 cu sasul 3 pentru toate EVA-urile. De asemenea, o să-ți trimitem o listă de verificare și proceduri pentru un examen complet al prelatei.

[09.57] WATNEY: Ura, o să pot să mă zgâiesc pe pereți câteva ore! Ziceți-mi dacă găsiți vreo soluție ca să nu mor de foame.

[09.44] JPL: S-a făcut.

•

— E ziua solară 122, spuse Bruce. Până la ziua solară 584 trebuie să ducem o sondă pe Marte. Asta înseamnă patru sute șaizeci și două de zile solare, adică patru sute șaptezeci și cinci de zile.

Reuniți în ședință, șefii de departamente din JPL se încruntară frecându-și ochii.

Bruce se ridică de pe scaun.

— Poziția Pământului și cea a lui Marte nu sunt ideale. Călătoria o să dureze patru sute paisprezece zile. Montarea sondei pe propulsorul auxiliar și rezolvarea inspecțiilor o să dureze treisprezece zile. Asta înseamnă că ne rămân doar patruzeci și opt de zile ca să facem sonda.

Încăperea se umplu de murmure de exasperare.

— Iisuse, spuse cineva.

— E altă gâscă-n altă traistă, continuă Bruce. Obiectivul nostru e hrana. Orice altceva e un moft. N-avem timp să facem un lander cu aterizare controlată. Va trebui să fie un hopa-mitică. Așa că nu putem pune înăuntru nimic fragil. Spuneți adio tuturor celorlalte rahaturi pe care am plănuit să le trimitem.

— De unde vine propulsorul auxiliar? întrebă Norm Toshi, responsabil cu procesul de reintrare în atmosferă.

— Sonda EagleEye3 pentru Saturn, zise Bruce. A fost programată pentru lansare luna viitoare. NASA a amânat-o ca să ne dea propulsorul auxiliar.

— Pun pariu că echipa EagleEye s-a ofticat pe tema asta, spuse Norm.

— Sunt sigur că da, zise Bruce. Dar e singurul propulsor auxiliar suficient de mare de care dispunem. Ceea ce mă duce la următorul punct: avem o singură șansă. Dacă o ratăm, Mark Watney moare.

Privi în jur prin încăpere și își lăsă colegii să asimileze informația.

— Avem și câteva avantaje, spuse Bruce în cele din urmă. Avem câteva componente construite pentru misiunile de aprovizionare preliminară pentru Ares 4. Putem să le furăm de la ei, iar asta ne va da ceva timp. În plus, trimitem hrană, care e destul de rezistentă. Chiar dacă apare o problemă la reintrare și sonda se lovește cu viteză mare, hrana rămâne hrană. Și n-avem nevoie de o aterizare de precizie. Watney se poate deplasa sute de kilometri dacă e nevoie. Trebuie doar s-o facem să aterizeze suficient de aproape de el ca să poată ajunge la ea. Asta înseamnă o aprovizionare preliminară standard cu rostogolire la aterizare. Tot ce trebuie să facem e să o construim rapid. Deci, la treabă.

•

[08.02] JPL: Am pus în mișcare un proiect prin care să-ți trimitem hrană. E în desfășurare cam de o săptămână. Putem să ți-o trimitem înainte să mori de foame, dar o să fie la limită. Doar hrană și un radio. Nu putem să trimitem un oxigenator, un recuperator de apă sau orice altceva fără aterizare controlată.

[08.16] WATNEY: Nu mă plâng! Dacă-mi trimiteți mâncarea o să fiu un vilegiaturist fericit. Am pornit toate sistemele habitatului și sunt funcționale. Recuperatorul de apă merge bine, acum că am înlocuit furtunurile plesnite. Cât despre rezerva de apă, mai am 620 de litri. Am început cu 900 de litri (300 inițial și încă 600 din reducerea hidrazinei). Așa că am pierdut aproape 300 de litri din cauza sublimării. Totuși, dacă recuperatorul de apă e funcțional, există suficientă.

[08.31] JPL: Bun, ține-ne la curent cu orice problemă mecanică sau electronică. Apropo, numele sondei pe care o trimitem e Iris. Botezată după zeița greacă, cea care călătorea în ceruri cu viteza vântului.