[08.47] WATNEY: Vine să mă salveze o sondă cam gay. Am înțeles.

•

Rich Purnell își sorbea cafeaua în clădirea cufundată în tăcere. Rula testarea finală pe software-ul pe care îl scrisese. Testul se încheie cu succes. Oftând ușurat, se lăsă pe spate în scaun. Verificând ora pe computer, clătină din cap. Era 3.42 a.m.

Specialist în astrodinamică, Rich trebuia rareori să lucreze până târziu. Treaba lui era să afle orbitele și corecțiile exacte ale traseelor necesare pentru toate misiunile date. De obicei, era una din primele părți ale unui proiect, toate celelalte etape bazându-se pe orbită.

Dar de data asta lucrurile se inversaseră. Iris avea nevoie de o cale orbitală, dar nimeni nu știa exact când va fi lansată.

Planetele se mișcă încontinuu. Un curs calculat pentru o anumită dată de lansare va funcționa numai pentru acea dată. Chiar și o diferență de o zi ar duce la ratarea în întregime a drumului către Marte.

Deci Rich fusese nevoit să calculeze multe cursuri. Avusese un interval de 25 de zile în care Iris putea fi lansată. Calculase câte un curs pentru fiecare zi.

Începu să scrie un e-mail către șeful lui.

Mike, ți-am atașat cursurile pentru Iris, pe zile. Ar trebui să înceapă revizuirea de către colegi și verificarea, ca să fie acceptate oficial. Și aveai dreptate, am stat aici aproape toată noaptea.

N-a fost chiar așa de rău. Nici pe departe la fel de dificil precum calcularea orbitelor pentru Hermes. Știu că te plictisești când intru în detalii matematice, așa că o să rezum: propulsia redusă și constantă a motoarelor ionice ale lui Hermes e mult mai greu de gestionat decât propulsiile mari ale sondelor de aprovizionare preliminară.

Toate cele 25 de cursuri durează 414 zile și variază doar puțin în privința duratei și unghiului propulsiei. Necesarul de combustibil este aproape identic pentru orbite și este pe deplin acoperit de capacitatea propulsorului auxiliar al lui EagleEye.

Păcat. Pământul și Marte sunt foarte prost plasate. La naiba, aproape că e mai simplu să…

Încetă să tasteze.

Încruntându-se, privi lung în zare.

— Hmm, spuse.

Îți înhăță cana de cafea și se duse în camera de recreere pentru a-și face plinul.

•

Teddy cercetă sala de conferințe plină ochi. Rareori îi puteai vedea laolaltă pe cei mai importanți oameni din NASA. Își ordonă teancul mic de notițe pe care le pregătise și le aranjă pe masă în fața lui.

— Știu că sunteți toți ocupați, spuse Teddy. Vă mulțumesc că v-ați făcut timp pentru întâlnirea asta. Am nevoie de rapoarte privind starea proiectului Iris de la toate departamentele. Venkat, să începem cu tine.

— Echipa misiunii este pregătită, zise Venkat urmărind documentele de calcul tabelar de pe laptopul său. A existat o dispută minoră între echipele de control ale aprovizionărilor preliminare pentru Ares 3 și Ares 4. Tipii de la Ares 3 au zis că ei trebuie să se ocupe de asta, fiindcă atât timp cât Watney e pe Marte, Ares 3 e încă în desfășurare. Echipa Ares 4 subliniază că de la bun început a fost folosită sonda lor. Am sfârșit prin a fi de acord cu Ares 3.

— Asta i-a supărat pe cei de la Ares 4? întrebă Teddy.

— Da, dar o să le treacă. Mai au alte treisprezece misiuni de aprovizionare preliminară. N-o să aibă timp să stea bosumflați.

— Mitch, ce se-aude cu lansarea? spuse Teddy către controlorul de zbor.

Mitch își scoase casca din ureche.

— Avem pregătită o cameră de control, zise el. O să supraveghez lansarea, apoi o să pasez controlul navigației și al aterizării către băieții lui Venkat.

— Presa? zise Teddy întorcându-se spre Annie.

— Țin presa la curent în fiecare zi, spuse ea, lăsându-se pe spate în scaun. Toată lumea știe că dacă nu reușim, i-am pus cruce lui Watney. Publicul n-a mai fost atât de implicat în construcția unei nave de la Apollo 11. „Raportul despre Watney” de la CNN a fost emisiunea numărul unu pe intervalul ei orar în ultimele două săptămâni.

— E bine că ni se acordă atenție, zise Teddy. O să ne-ajute să obținem finanțare de urgență din partea Congresului.

Privi către un bărbat care stătea la intrare.

— Maurice, mulțumesc că ai zburat până aici așa din scurt.

Maurice dădu din cap.

Teddy arătă spre el în timp ce se adresa colegilor din încăpere:

— Celor care nu îl cunosc, vi-l prezint pe Maurice Stein de la Cape Canaveral. A fost șeful operațiunilor pentru rampa de lansare programată pentru EagleEye3, așa că a moștenit o sarcină similară pentru Iris. Îmi pare rău pentru momeală, Maurice.

— Nicio problemă, zise Maurice. Mă bucur că pot ajuta.

Teddy puse pagina de deasupra a notițelor lui cu fața în jos, lângă teanc.

— Cum e cu propulsorul auxiliar?

— E în regulă deocamdată, dar nu e ideal, spuse Maurice. EagleEye3 era programat pentru lansare. Propulsoarele auxiliare nu sunt proiectate să stea pe verticală și să suporte multă vreme stresul gravitației. Suntem în curs de adăugare a unor elemente de suport extern pe care o să le îndepărtăm înainte de lansare. E mai ușor decât să recurgem la dezasamblare. Apoi, combustibilul e coroziv pentru rezervoarele interne, așa că a trebuit să-l scoatem. Între timp inspectăm toate sistemele la fiecare trei zile.

— Bun, îți mulțumesc, zise Teddy.

Își îndreptă atenția spre Bruce Ng, care îl privi înapoi cu ochii roșii de oboseală.

— Bruce, îți mulțumesc și ție că ai zburat până aici. Cum e vremea în California zilele astea?

— Habar n-am, spuse Bruce. Nu prea stau pe-afară.

Râsete reținute se auziră în încăpere vreme de câteva secunde.

Teddy mai dădu o pagină.

— E timpul pentru întrebarea cea mare. Bruce, cum merge Iris?

— Suntem în urmă, zise el scuturând obosit din cap. Lucrăm cât de repede putem, dar nu suficient de repede.

— Pot să fac rost de bani pentru ore suplimentare, spuse Teddy.

— Deja lucrăm zi și noapte.

— Cât de mult am rămas în urmă? întrebă Teddy.

Bruce se frecă la ochi și oftă.

— Muncim la ea de douăzeci și nouă