Redundanţă şi eşec. Prezenţa cel puţin a unuia dintre factorii cu funcţie de semnal erotic discutaţi este suficientă în mod normal ca să declanşeze automat secvenţele iniţiale necesare unui act erotic. Dar uneori automatismul nu funcţionează. Una din cauze poate fi o repetare a aceluiaşi semnal care devine redundant, neinteresant pentru programul imprimat în subconştientul nostru. De aceea girul unei optime funcţionalităţi sexuale îl oferă prezenţa unor semnale erotice cât mai variate. Cu alţi termeni, partenerii trebuie să evite banalizarea, condiţionarea negativă prin obişnuinţă, dezinteresul pentru propriul aspect, abandonarea într-un fiziologism excesiv în numele ideii de sinceritate biologică. Gesturi sau cuvinte care pot incita în stare de tensiune erotică, în stare normală pot avea efecte contrarii. Rezultă de aici necesitatea ca între parteneri, oricât de vechi ar fi cuplul, să se păstreze o anumită decenţă şi discreţie, să se facă efortul de a se menţine întotdeauna o curiozitate nestinsă, inepuizabilă, ca element-semnal declanşator al programului erotic.

  Din prezentarea succintă a soluţiilor la care a recurs natura pentru a asigura continuitatea vieţii, putem vedea încă o dată că sub o multitudine de forme nu se ascunde decât esenţa încifrată a inteligenţei sale.

  Obiectivele unei adevărate educaţii sexuale. Deoarece se scrie multă literatură asupra acestui etern subiect, care a centrat atenţia de la culturile şi tradiţiile arhaice până la cele moderne, ne vom exprima câteva opinii.

  În gândirea antică hindusă şi chineză sexualitatea este concepută ca fructul, sămânţa sacră aflată la originile lumii. Era pentru acest motiv inclusă în zona sacrului, în timp ce pentru moderni a devenit un teren ultraspeculat al profanului adesea grosier. Anticii i-au dedicat temple, ritualuri, au integrato psihic în ordinea naturală a lucrurilor, ridicând interdicţiile dar păstrând ceea ce este esenţial pentru existenţa sa, misterul.

  Acest viziune nu se implică numai în reflectarea sexualităţii pe plan moral şi psihologic, ci în primul rând, am spune, în aceea fundamental-existenţială, cu multiple consecinţe, supuse aici discuţiei.

  Pierderea excesivă şi inutilă a acestei energii nu interesează doar morala publică până la urmă şi aceasta relativă, fiind dependentă de tradiţii şi cultură – ci diminuează, scade, ruinează potenţialul germinativ sau procreativ, vital şi intelectual, al fiinţei umane şi deci al unei naţii. Căderea unor civilizaţii antice a fost atribuită, între alte cauze, şi pierderii vitalităţii poporului prin cunoscutele orgii.

  Potenţialul vital al fiinţei este strict dependent de această energie, care este un capital fix, programat din naştere, cu care şi din care trăieşte până la epuizarea sa. Mai repede sau mai încet, intempestiv sau moderat, inutil sau cu folos. Suntem liberi să alegem. Şi pentru asta trebuie mai întâi să ştim, să ne spună cineva, să fim "iniţiaţi".

  Indienii au fixat centrul de reprezentare a energiei sexuale la baza corpului în Kundalini şi 1-au imaginat ca fiind legat de energia psihică şi mentală prin canale situate de-a lungul măduvei spinale. În concepţia lor, sublimarea acestei energii prin ascensiune la nivel cranian, procese de superiorizare sau convertire în energie mentală, ar avea ca rezultat augmentarea posibilităţilor de cunoaştere în suprasensibil. Pentru a realiza acest deziderat au realizat tehnicile tantrice, prin care se învaţă nu medul de obţinere a plăcerii făcând uz excesiv, ci amplificarea acesteia până la înălţimi extatice cu efecte benefice în plan psihomental şi fizic. Tehnica presupune o evitare a descărcării cu prelungirea timp de ore a actului fizic. Este o tehnică rituală menită să înscrie funcţia sexuală într-o altă fiziologie şi cu efecte necunoscute în civilizaţiile europene.

  O educaţie sexuală benefică ar trebui să prezinte semnificaţia, consecinţele şi modalitatea corectă de împlinire a funcţiei sexuale şi nu descrierea anatomică a organelor sexuale care mai mult stârneşte decât educă. Scopul educaţiei sexuale trebuie să fie în ultimă instanţă pregătirea partenerilor pentru împlinirea cu succes a acestei funcţii. Dificultăţile în realizarea acestui act implică mari drame individuale şi sociale din motivele expuse mai sus. Unde este defectul?

  Ce este inhibiţia psihică pe seama căreia se pun 99 la şută din dificultăţile sexuale ale lumii moderne? De ce la un nivel mai scăzut de cultură aceste eşecuri sunt foarte rare? De ce, coborând mai jos, în lumea animalelor acestea nu apar?

  Explicaţia îşi are rădăcini mult mai adânci. Energia exercitată în funcţia sexuală ţine de lumea aperceptivă, de origini, de arhetip şi nu de gândirea discursivă, analitică, raţională, deci de luciditatea insului. Imixtiunea lucidităţii, a raţiunii, a analizei, a întrebărilor şi îndoielilor inhibitive nu au ce să caute în această lume în care numai inconştientul trebuie să fie rege. Aici cel mai util sfat ar fi ca insul să se abandoneze emoţiei, senzaţiilor, fiinţei din adâncuri, să descopere instinctiv toată gama de mijloace pe care a imaginat-o natura şi a pus-o în noi pentru seducţia şi desăvârşirea acestui act sacru. Impulsul pur, de dincolo de lumea raţiunii trebuie să fie singurul ghid. Lăsaţi la uşă raţiunea rece şi eul social dacă vreţi să-l găsiţi pe cel autentic. In sanctuarul creaţiei trebuie să existe numai chemarea instinctelor, eul primordial, setea ancestrală de contopire care cheamă la refacerea unităţii iniţiale a fiinţei complete. Acesta este mobilul care pune în joc irezistibila forţă a instinctelor, chemarea plină de mister care motivează întregul Univers.

  Din aceste motive actul erotic se înscrie în ordinea sacrului, are o valoare simbolică arhetipală, pentru că asemenea Creatorului, noi înşine ne implicăm în actul de creaţie. Ca urmare, debutul vieţii sexuale ar trebui să aibă un caracter iniţiatic, sacerdotal. De acest debut depinde modul de desfăşurare ulterioară a vieţii sexuale care va aduce – dincolo de fructul dragostei – sentimente de împlinire sau de frustrare, de fericire sau de blazare, de optimism sau de tristeţe; pentru că la om erosul nu înseamnă numai procreare ci şi echilibru psihic, fizic şi afectiv, înseamnă în ultimă instanţă nevoia de identitate, de găsire prin exprimare a eului autentic, ascuns sub numele propriu.

  Memento mori. Acceptăm ca pe o axiomă ideea că Naşterea şi Moartea se înscriu în ordinea naturală a lucrurilor. Şi totuşi de ce Moartea? De