echilibrul lui. E atât de calm şi de sigur pe el. Mă încrunt când îmi amintesc cum a izbucnit din cauza lui José… Ei bine, aşa pare.

  Taylor aşteaptă undeva în fundal.

  — Pe mâine atunci, îi zice el lui Taylor, care încuviinţează din cap.

  — Da, domnule. Ce maşină luaţi?

  El se uită la mine scurt.

  — R8-ul.

  — Drum bun, domnule Grey. Domnişoară Steele.

  Taylor se uită cu amabilitate la mine, deşi poate că în adâncimile ochilor lui există şi o tentă de milă.

  Fără îndoială crede că am cedat năravurilor sexuale dubioase ale domnului Grey. Nu încă, doar particularităţilor lui sexuale excepţionale, sau poate că sexul e aşa pentru toată lumea. Ideea mă face să mă încrunt. N-am termen de comparaţie şi nu pot s-o întreb pe Kate. Asta e un lucru pe care va trebui să-l lămuresc cu Christian. E cât se poate de firesc să discut cu cineva – iar cu el nu pot să discut dacă „cum e deschis, iar în clipa următoare e distant.

  Taylor ne ţine uşa deschisă şi aşteaptă să trecem. Christian cheamă liftul.

  — Ce e, Anastasia? întreabă el.

  De unde ştie că mă frământă ceva? întinde mâna şi-mi trage bărbia.

  — Şi nu-ţi mai muşca buza aia că o să te fut în lift şi n-o să-mi pese cine se mai urcă.

  Roşesc, dar sesizez o umbră de zâmbet şi pe buzele lui. În sfârşit, dispoziţia pare să i se schimbe.

  — Christian, am o problemă.

  — Oh?

  I-am acaparat întreaga atenţie.

  Liftul soseşte. Intrăm şi Christian apasă butonul marcat cu „P”.

  — Păi… roşesc. Cum să-i spun? Trebuie să vorbesc cu Kate. Am foarte multe întrebări despre sex şi te privesc şi pe tine. Dacă vrei ca eu să fac toate lucrurile astea, de unde să ştiu… Mă opresc străduindu-mă să găsesc cuvintele potrivite. Pur şi simplu, nu am nici un termen de referinţă.

  El îşi roteşte ochii către mine.

  — Vorbeşte cu ea, dacă trebuie.

  Pare exasperat.

  — Dar ai grijă să nu-i zică nimic lui Elliot.

  Mă zbârlesc la o asemenea insinuare. Kate nu e aşa.

  — N-ar face una ca asta, aşa cum eu nu ţi-aş spune nimic dacă mi-ar vorbi despre Elliot – dacă ar fi să-mi spună ceva, adaug grăbită.

  — Păi, diferenţa e că eu nu vreau să ştiu nimic despre viaţa lui sexuală, murmură sec Christian. Elliot e un nemernic băgăcios. Dar numai despre ceea ce am făcut până acum, mă avertizează el. Dacă ar şti ce vreau să fac cu tine, probabil că mi-ar tăia boaşele, adaugă, atât de încet că nu sunt sigură dacă trebuia să aud sau nu.

  — Bine, mă grăbesc eu să accept, zâmbindu-i uşurată. Asocierea dintre Kate şi boaşele lui Christian nu e o idee asupra căreia să vreau să zăbovesc.

  Îmi surâde şi clatină din cap.

  — Cu cât am mai curând acordul tău, cu atât mai bine şi putem să încetăm cu toate astea, murmură el.

  — Cu ce să încetăm?

  — Cu sfidarea ta faţă de mine.

  Îmi prinde bărbia şi plantează un sărut rapid şi dulce pe buzele mele când uşa liftului se deschide. Mă ia de mână şi mă duce în garajul subteran.

  Eu să-l sfidez pe el… cum?

  Lângă lift, văd Audiul 4x4 negru, dar maşina sport aerodinamică de culoare neagră este cea ale cărei lumini clipesc când îndreaptă spre ea brelocul cheii. E una din maşinile alea care ar trebui să aibă tolănită pe capotă o blondă cu picioare foarte lungi, purtând doar o eşarfă.

  — Frumoasă maşină, murmur sec.

  El se uită la mine şi zâmbeşte larg.

  — Ştiu, spune şi, pentru o fracţiune de secundă, Christian cel dulce, tânăr şi lipsit de griji e înapoi.

  Îmi încălzeşte inima. E atât de entuziasmat. Băieţii şi jucăriile lor. Îmi rotesc ochii spre el, dar nu pot să-mi înăbuş zâmbetul. Îmi deschide uşa şi mă urc în maşină. Aoleu… ce joasă e. Dă ocol maşinii fi se aşază cu o graţie degajată lângă mine. Cum naiba face asta?

  — Şi ce maşină e asta?

  — E un Audi R8 Spyder. E o zi minunată. Putem să dăm acoperişul jos. Găseşti acolo o şapcă de baseball. De fapt, ar trebui să fie două.

  Arată spre torpedou.

  — Şi ochelari de soare, dacă îţi trebuie.

  Porneşte motorul, care începe să huruie în spatele nostru. Pune geanta în spaţiul din spatele scaunelor, apasă un buton şi acoperişul se retractează lent. Încă un comutator acţionat şi Bruce Springsteen ne înconjoară.

  — Nu poţi să nu-l iubeşti pe Bruce.

  Îmi zâmbeşte larg şi scoate maşina din parcare, urcând rampa abruptă, unde oprim ca să se ridice poarta.

  Apoi ieşim în dimineaţa senină de mai, în Seattle. Din torpedou acot şepcile de baseball. The Mariners. Îi place baseballul? îi dau o şapcă şi şi-o pune pe cap. Îmi scot părul şi trag de cozoroc în jos.

  Oamenii se uită lung după noi în timp ce ne deplasăm pe străzi, O clipă, cred că se uită la el… pe urmă, o parte foarte paranoică din mine îşi închipuie că toţi se uită la mine pentru că ştiu ce-am făcut eu în ultimele douăsprezece ore, dar în final îmi dau seama că maşina <? obiectul admiraţiei. Christian pare să ignore toată povestea, pierdui în gânduri.

  Traficul nu este aglomerat şi curând ajungem pe Interstate 5 îndreptându-ne spre sud, vântul mângâindu-ne pe creştetul capului, Bruce cântă ceva despre focul mistuitor al dorinţei. Atât de potrivit, Roşesc ascultând cuvintele. Christian îmi aruncă o privire. Şi-a pun ochelarii Ray-Ban, aşa că nu-mi dau seama ce simte. Gura lui zvâcneşte uşor şi întinde mâna spre mine, ca să şi-o aşeze pe genunchiul meu, strângând cu delicateţe. Respiraţia mi se opreşte în loc.

  —