Manoile, spune mie d-unde neamul tău se trage. Floare, floricea. Manoil jungherul scoase. Bravilor, pestriţ şi felurit e pământul. O, patrie, ştiu că lumile-s praf. Trei călugări în sutane

  CÂNTUL AL TREILEA

  Ştiu că e zădărnicie. Zante, dulce plăsmuire. Scrisoare de la Iancu Aricescu.

  Lupul şi alte lighioane. O beşică mare cât copola de la căşile lui Vodă. Am rămas singură în pavilionul de vest. Diable! Mais c'est trop! Somn, tu domn al nefiintii

  CÂNTUL AL PATRULEA

  Toţi suntem melodramatici. Languedoc Briliant, zuavul. Liubov, liubov. Jos, ce lux! Nici Monte-Cristo. În loc de chipu-i, el văzu o beizadea. Şi-oi spune de Madelaine. Lângă un catart întinde moşul Ghiorghi un taroc

  CÂNTUL AL CINCILEA

  Manoil găsi safirul. Hai, că am ajuns la Hosna. Ce v-am zis? E Dumnezelea! Dihănii noi, ciudoase, să iviră pe o rână. Au n-aţi auzit de Zoe? Vive le son du canon. E om ce suie-n aer, atârnat de trei elici. Aur! Aur! Omul duh e, sete pură. Veac al nouăşpe, te laud! Da nu-ţi pasă de orfanii ce munceşte la patron? Da, vreu artă cu tendmţi! Mudromu i cestitomu. Elvira, mai ţii minte? Brav Iaurta. Cea şcoală 41. Ostrovul Hosna curse ca o sticlă ce-i topită

  CÂNTUL AL ŞASELEA

  Să făcea câ-s într-o urbe. E arhipelagul tainic. Ştie că bărbaţii miaun ca cotoii în căldure. Te-ntrebi de ce mi-i părul smult? Stop imagine! Sub fereşti trei muzicanţi. Politichie naltă. Oh, va fi ca-n raiu! Însă cine va cârmi? Ficatul lui Lumumba. HELLESPONT. Ercul cu caninii goi. Este insula întâia, ce în formă e de H. Spun elinii cum că Eco. Pân pădurile sâlhue. Dân râpa arsă. Se-nfoaie flori dă mină pe cărarea-ntortochiată. O fee goală puşcă

  CÂNTUL AL ŞAPTELEA

  Microcosm şi macrocosmos. Este omul o jivină sau e zeilor asemeni? Dară sufer şi stejarii. Oasele încep a creşte. Gol era ca o statuă. HALUCINARIA. Cetate dăltuită în porfir. Ci passă, Manuele. Spune-mi ce e poesia. Un fantastic mehanism. De ce din umbră-mi ai fugit? De ce nu-s singur şi nefericit? Numit ţinut, grup simplu, falsă landă. E seară şi ninge-ndesat. M-am retras într-o peşteră. Deodată mi s-a făcut moarte. Floare-a lumilor, val verde

  CÂNTUL AL OPTULEA

  Estimp grelele barcaze. O, listopiraţi. Turcii crunţi cu iatagane. Toţi cu aripe dă îngeri. Padişah a şapte neamuri, sunt un hoge, Nastratin. Mânia strică omenia. Măgariul şi negustorul. Sunt ţigani! Aide-n şatră, împărate. Cortul lui vătaf e mare. Oh, copile, eşti Zotalis! Spovedanie să-ţi fac. Dado, află că spre ştinţă. Vis avut-am. Acolo căşile-s dă friptură.

  Află, preaiubit Zotalis, că trăim numai o dată. Ţie mă alătur. Uf, s-a dus şi cântul ista

  CÂNTUL AL NOUĂLEA

  Braga bun! Susan! Şerbeturi! Când dân nouri o beşică. Decupa dân epopee bucăţica cu balonul. La arătarea de mirare. Manoile, cuget nobil. Dar ce dracu faci? Dă-mi drumul. EU, MIRCEA CĂR-TĂRESCU. Impregiur piraţii sforăi. Miliardele dă stele. Cobor treptele cernite ale scării îngheţate. Cu prapuri, cu cădelniţi, cu-elohimi. Te-am căutat peste tot. Nu-n Talmud şi nu-n descântec

  CÂNTUL AL ZECELEA

  Fantasie, fantasie. Şi intrarăm iar în Giurgiu. Babă ştirbă cu zâmbiri. Grea beserică spăimoasă. Musă! Ce odat pretins-ai. Un metamorfos. Totul este scriitură. Mormoloc eşit dân spaima dă codană ce-a visat. E Hermina. Doamne, unde-i omul nobil. O saca. O scrisoare cu pecete. Soare mândru să înalţă p-a Valahiei ogoare. Dar e inima tenebră. Auctore, ce-o să fie cu aceşti preabuni ipochimi? Mai închei aci un tiv

  CÂNTUL AL UNSPREZECELEA

  În palatele aprinse. Ar fi cu cale ca să aruncăm zapise. Nu, eu alta aş scornire.

  Este planul meu dân toate ăl mai bun şi cilibiu. E sară naltă şi e Bărăganu-ntins. Un smău. Totuşi noi suntem acilea-n Orient. Bucuresciul stă răsfrânt. În capul mesei large sade Vodă. E la nave va. O tâmplare minunată. Evoe! Ce biruinţă! Mais. D-acuma vine greul. Bolti dă cărămizi antice! Trii sunt lacăte, însă toţi sunt ca de abur. Nu, prietine, nu-i vrajă. Zgomot mare, pneuri, frâne. Eu aş pune pă Manoli. Trei podghiazuri deşuchiate. S-au revizuit puterea. Miliţian cu walkie-talkie. Fiorituri, înluminiuri

  CÂNTUL AL DOISPREZECELEA

  O, Levant, Levant feroce. Filologos, cari deştul cerci a pune pă dantea. E octombrie 30. În fantastic clarobscurul palierului de bloc. O sticlă de Jidvei. Cristişor. Auctore, ţii tu minte. Ce să facă învăţatul. Bila dă cleştar plesneşte. Gene în gene staţi şi buze-n buze. Însuţi, cetitore, kaghemusha. Pentru sfânta Libertate. ADIO! LEVANTUL

 

 

          SFÂRŞIT