Enciclopedia Zmeilor descarcă cărți pmline gratis .Pdf 📖
- AUTOR: Mircea Cartarescu
- CATEGORIA: Filosofie
- NR. DE PAGINI: 38
Cărți «Enciclopedia Zmeilor descarcă cărți pmline gratis .Pdf 📖». Rezumatul cărții:
CUPRINS:
Prefaţă/5 Partea I: UNIVERSUL.
Anatomie/11
Rase şi varietăţi/15
Geograf ie/27
Istorie/33
Arme/40
Ocupaţii şi unelte/47
Economie/52
Civilizaţie/55
Limbă/60
Ştiinţe/64
Arte şi literatură/66
Partea a Il-a: POVEŞTILE.
Povestea lui Lobo şi a lui Fofo, feciorii zmeului zmeelor/75
Povestea micuţei poete Vasiliska/84
Povestea spionului Bombas/93 Povestea lui Astor, puiul zmeului de văgăună/103
Povestea doftorului Chung/112 Zurba lui Zurbalan, zmăul din Quatr'a/122
Povestea Animicstiutorului/129 Povestea lui Ding-Ding, programatoarea/139
Povestea lui Zumm, muma zmeilor/149
Povestea Maestrului Cornichonn, câinele de zmeu/159
Prefaţă.
Cl înd, acum mai bine de două decenii, pe când eram un tânăr jurnalist amator, am asistat la momentul emoţionant al expunerii, în centrul marii săli frigorifice, special amenajate, de la The Pennsyl-vanian Institute for Unreliable Studies (PIUS), a unui enorm bloc de gheaţă în care se străvedea o siluetă monstruoasă, am ştiut că drumul vieţii mele este decis. M-am apropiat atunci cu sfială şi imensă curiozitate de cristalul din care emana frig şi ceaţă. Fiinţa încleştată-n interior nu semăna cu nimic din ce poţi vedea pe pământ, deşi zâmbetul cam nătâng îi dădea un straniu aer uman. Dar cele zece coarne care-i ţâşneau din ţeasta masivă, penajul care-i ieşea din operculele din dosul urechilor, şi care încă mai păstra o nuanţă violetă, şi mai ales şirul formidabil de solzi care-i tiveau coloana vertebrală, din creştet până la coada vag reptilină, îi dădeau aspectul fantastic al unei creaturi danteşti. Creatura era împlă-toşată şi avea la brâu un formidabil iatagan de oţel, pe lama căruia se înşirau un fel de rune. In pumnul cu patru degete dotate cu gheare încă mai strângea un buzdugan ce trebuie să fi cântărit câteva tone.
A fost prima mea întâlnire cu zmeul, fiinţa căreia i-am dedicat apoi întreaga mea carieră şi putere de muncă. De-atunci am călătorit în toată lumea pe urmelesale, am vizitat situri arheologice, am explorat universul subpământean, am petrecut săptămâni şi luni de documentare în marile biblioteci, citind despre miturile întemeierii unor mari oraşe prin uciderea câte unui balaur de către sfântul ce a devenit apoi patronul urbelor respective. Am conversat cu cele câteva exemplare vii care supravieţuiesc în rezervaţii şi grădini zoologice. Azi port cu mândrie urmele acestor „întâlniri de gradul al treilea” cu subiecţii mei: trei degete lipsă la mâna stingă şi o frumoasă proteză metalică la încheietura şoldului, care nu mă jenează decât în zilele cu ploaie.
Rodul acestei cercetări modeste şi pline de abnegaţie este Enciclopedia zmeilor, lucrare unică în felul ei, în care pentru prima dată străvechea specie inteligentă care a făcut concurenţă, vreme de milenii, omului este prezentată multidisciplinar, în toată grandoarea şi sub toate aspectele ei. Realitatea biologică, economică, socială, culturală, lingvistică şi comportamentală a numeroaselor rase ale speciei zme-iesti formează obiectul primei părţi a lucrării.
În partea a doua am găsit cu cale să reproduc integral un vestit ciclu epic din literatura zmeiască originală, intitulat Zurba Inelară a lui Meer-Tscha, descifrat de noi la capătul unei munci de peste patru ani. Scrierea, cuprinzând zece povestiri înlănţuite, a fost descoperită pe o măciucă din lemn de esenţă tare, bine conservată într-un strat bituminos. Până astăzi, Zurba lui Meer-Tscha este considerată un document complet în privinţa vieţii şi psihologiei zmeilor, şi o iscusită scriere literară.
Îmi fac o datorie de onoare, în finalul acestei prefeţe, din a aduce mulţumirile mele tuturor celor care m-au susţinut şi m-au încurajat, mi-au dat sfaturi şi m-au criticat necruţător în perioada în care am scris această carte: bunei mele soţii Alsacia şi cumnatei mele Lorena (adevăraţi îngeri păzitori), domnului prof. Dr. Serenus Pseudoanaximandros de la Universitatea din Monchengladbach, părintelui Calinic de la schitul Prescura, domnului plt. Pândele Ion de la Secţia 6 Poliţie, doamnei Elena Vrâncâoaia (ale cărei basme spuse cu glas duios mi-au luminat copilăria), colectivului de cercetători ştiinţifici de la The Special Research Institute of the South-Eaştern Tzan-darey, precum şi unui grup unit şi decis de zmei care mi-au făcut onoarea să-mi adnoteze scrierea, grup format din Herr Koole, Bitem App, Grrroooowsfrtkis şi nefericitul |Arromarroma|, zmeul zmeelor căzut până la urmă victimă celorlalţi trei. Fără ajutorul lor, Enciclopedia zmeilor n-ar fi văzut niciodată lumina tiparului.
AUTORUL
Partea I.
Universul.
ANATOMIE.
COnsiderat în trecut o fiinţă fabuloasă, asemănătoare dragonilor sau trolilor, zmeul şi-a dovedit în ultima vreme, gratie celor mai bine de douăzeci de exemplare capturate vii şi a numeroaselor fosile, realitatea biologică, în considerentele anatomice care urmează ne vom referi în special la zmeul comun, cel mai numeros şi mai studiat. Celelalte rase şi varietăţi de zmei sunt construite pe o schemă asemănătoare, cu unele particularităţi semnificative.
Zmeii sunt animale inteligente, înrudite de departe cu specia umană. Din punct de vedere biologic, diversele rase de zmei şi-au dovedit o origine comună. Cu circa 15 milioane de ani în urmă, un strămoş al omului numit Ramapithecus a suferit o mutaţie datorată, probabil, consumului aproape exclusiv de mandragore (popular, mătrăgună). Glanda pineală, aflată la baza craniului, a crescut de circa o sută de ori în zece milioane de ani, transformându-se într-o pungă plină cu lichid inflamabil. Două canale osoase pornesc de aici, deschizându-se în nările animalului, care poate astfel proiecta după voinţă lichidul vezi-cant, care se aprinde în contact cu aerul, producând jeturi de flacără divers colorate. Altă modificare constă în trei organe speciale de simţ, inexistente la om. Primul, organul prinţesoreceptor, asemănător a două scurte antene penate, violete, crescute în dosul urechilor, îi serveşte la detectarea prinţeselor, femele umane speciale, cu care zmeii masculi (singurii care posedă acest organ) pot procrea. Al doilea este organul voinicoreceptor, situat în osul tâmplelor, prin care e detectată vigoarea şi tăria în luptă a altor zmei sau a masculilor umani. Se crede că zmeul poate zări, prin trupul celui cu care se înfruntă, o fiolă de lichid roşu scânteietor, mai plină sau mai goală, după tăria adversarului. Ultimul e simţul