- Dansează cu Zaim, producătorul de răcoritoare, a spus Mehmet.

         - Ca să te facă gelos, am spus eu, fără să mă uit deloc într-acolo.

         După ce a mai făcut ceva nazuri, Mehmet mi-a spus cinstit că, de fapt, o găsea foarte nostimă pe Nurcihan, că, dacă fata era ,,cu adevărat serioasă“ putea, desigur, să stea lângă ea și să-i spună lucruri agreabile şi că, daca totul avea să meargă bine, avea să-mi rămână recunoscător până la sfârşitul vieții.

         - Atunci de ce nu te-ai purtat cum se cuvine cu ea de la bun început?

         - Nu ştiu, uite că n-am putut!

         - Hai să ne întoarcem la masă, ca să nu se aşeze altcineva pe locul tău.

         În vreme ce reveneam la masă, sărutându-mă şi îmbrăţişându-mă cu foarte multă lume, am aruncat o privire spre ringul de dans, ca să văd în ce fază se aflau Nurcihan și Zaim, şi am văzut că Füsun dansa... Cu tânărul şi arătosul Kenan, proaspătul functionar de la Satsat... Trupurile lor erau prea aproape... Am simţit o durere în pântece. M-am aşezat la masă.

         - Ce s-a întâmplat, n-ai reuşit? a întrebat Sibel. Nici cu Nurcihan nu mai merge acum, pentru că e moartă după Zaim. Uită-te la ei cum dansează! Nu te mai necăji!

         - Nu. Ba nu. Mehmet e de acord.

         - Atunci de ce te-ai bosumflat?

         - Nu m-am bosumflat.

         - Dragul meu, e atât de limpede că ţi-a pierit veselia ! a spus Sibel, zâmbind. Ce e? Bine, nu mai bea.

         De îndată ce s-a terminat melodia, a început o alta. Aceasta era mai lentă şi mai sentimentală decât cea dinainte. La masă s-a asternut o lungă, o foarte lungă tăcere şi am simţit cum mi se răspândea în sânge veninul geloziei aducătoare de suferință. Nu voiam însă nici măcar să admit că simţeam acest lucru. Privirile serioase şi uşor invidioase ale celor ce urmăreau ringul de dans mă lăsau să deduc că dansatorii se apropiaseră şi mai mult unul de altul. Nici eu, nici Mehmet nu ne uitam deloc înspre cei care dansau. Fratele meu a spus ceva, nu-mi amintesc, după atâţia ani, ce anume, dar îmi amintesc că am vrut să intru şi eu în vorbă, de parcă ar fi fost ceva extrem de important la mijloc. Cum, în acest răstimp, a început o piesă şi mai siropoasă, şi mai ,,romantică“, nu doar fratele meu, ci şi Berrin, Sibel şi toţi ceilalţi au început să-i urmărească cu coada ochiului pe cei care dansau. Nu izbuteam să leg nimic în minte.

         - Ce spui? am întrebat-o pe Sibel.

         - Poftim? Nu spuneam nimic. Eşti bine?

         - Să le trimitem un bilet celor de la Frunze Argintii, ca să facă o pauză?

         - De ce ? Aaa, lasă, să danseze musafirii, a spus Sibel. Uite, până şi cei mai timizi dintre ei le-au invitat la dans pe fetele pe care-au pus ochii. Crede-mă că, în cele din urmă, cel puțin jumătate dintre ei au să se căsătorească.

         Nu ma-m uitat într-acolo. Nu mi s-au încrucişat privirile nici cu cele ale lui Mehmet.

         La un moment dat mi s-au înteţit bătăile inimii, căci am crezut că Füsun şi Kenan veneau spre noi. Erau însă Nurcihan și Zaim, care abandonaseră dansul şi reveneau la masă.

Inima continua să-mi bată cu putere. Am ţâşnit de la locul meu şi l-am luat pe Zaim de braţ:

         - Vino să-ţi dau să bei ceva special la bar, i-am spus, şi l-am codus la bar.

         În timp ce mă sărutam şi mă îmbrăţişam din nou cu nenumărate persoane din mulţime, Zaim a glumit cu două tinere care se arătaseră interesate de el. Mi-am amintit, după privirile fără speranţă ale celei de-a doua fete, care avea păr negru, lung şi nas acvilin, de tip otoman, despre bârfele potrivit cărora, cu câteva veri în urmă, aceasta fusese foarte îndrăgostită de Zaim, ba chiar incercase să se sinucidă din cauza lui.

         - Toate fetele sunt moarte după tine, i-am spus eu, de îndată ce ne-am aşezat la bar. Care este secretul?

         - Crede-mă că nu fac nimic special în sensul ăsta.

         - N-a fost nimic special nici cu manechinul acela german?

         Zaim a zâmbit fără să se piardă cu firea, cu aerul că ascundea adevărul:

         - Nu-mi place deloc să-mi iasă vorbe că aş fi afemeiat, a spus el apoi. Mi-aş dori şi eu foarte mult să mă căsătoresc, dacă ar fi să găsesc o persoană admirabilă, aşa, ca Sibel. Te

felicit şi pe tine din toată inima. Sibel e, întradevăr, o fată desăvârşită. Şi ţie ţi se citeşte fericirea în priviri.

         - În clipa asta nu sunt chiar atât de fericit. Chiar voiam să-ți mărturisesc acest lucru. Mă ajuţi, nu-i aşa ?

         - Ştii că aş face orice pentru tine, a spus el, privindu-mă în adâncul ochilor. Ai încredere în mine şi povesteşte-mi repede totul.

         În timp ce barmanul ne pregătea băuturile, am privit spre ringul de dans: oare Füsun îşi sprijinise capul pe umărul lui Kenan, purtată de atmosfera muzicii sentimentale ? Acel colţ al ringului era cufundat în întuneric şi, oricât de mult m-aş fi silit, mi-era imposibil să mă uit intr-acolo fără să sufăr.

         - Există o fată, care mi-e rudă de departe, din partea mamei..., am spus eu, privind înspre ring. Se numeşte Füsun.

         - Cea care a participat la concursul de frumuseţe ? Acum dansează.

         - De unde ştii?

         - E nemaipomenit de frumoasă, a spus Zaim. O văd mereu când trec prin faţa buticului din Nişantaşi. Ori de câte ori mă abat pe-acolo, răresc pasul şi mă uit înăuntru, aşa cum face toată lumea. Are un gen de frumusețe care te obsedează. Toţi ştiu asta.

         De teamă ca Zaim să nu mai adauge ceva nepotrivit, am spus:

         - E iubita mea.

         Am văzut pe chipul prietenului meu o uşoară invidie.

         - Până şi faptul că dansează acum cu altcineva mă face să sufăr. In orice caz, sunt îndrăgostit de ea tare de tot. Mă gândesc că am să ies din situaţia asta nefericită, pentru că,

de fapt, nici nu doresc ca aşa ceva să dureze prea mult.

         - Da, fata e minunată, dar situaţia e nefericită, a spus Zaim. La drept vorbind, un asemenea lucru nici nu poate