- N-am spus „de ce să nu poată fi tărăgănat“. Oare pe chipul lui Zaim stãruia o umbră de dispreț, de gelozie? N-am stăruit, asupra ei. Am înţeles însă ca n-aveam să-i pot spune imediat ce doream de la el. Am dorit ca mai întâi să cunoască și să respecte profunzimea şi sinceritatea relaţiei mele cu Füsun. Eram însă beat şi, la puţin timp după ce am început să-i explic ce anume simţeam pentru ea, am intuit că nu i-aş fi putut povesti decât partea banală a trăirilor mele, că, dacă  aș fi inceput să-i relatez latura sentimentală, m-ar fi putut găsi slab sau ridicol, ba chiar m-ar fi putut blama, în ciuda nenumăratelor lui aventuri. Ceea ce aşteptam, de fapt, de la prietenul meu nu era să cunoască sinceritatea sentimentelor pe care le-ncercam, ci să priceapă cât de norocos şi de fericit eram. Atunci nu doream să conştientizez această aşteptare, pe care izbutesc s-o văd mai limpede acum, când relatez această poveste după ani şi ani, aşa încât îi povesteam, cu mintea încetoşată de băutură, ceea ce trăisem alături de Füsun, în timp ce amândoi o priveam dansând. I-am istorisit astfel lui Zaim, privindu-i chipul la răstimpuri, cercetător, zărind pe el semnele invidiei şi străduindu-mă să mă conving că nu invidie aşteptam de la el, ci înţelegere, că fusesem primul bărbat din viaţa lui Füsun, i-am vorbit despre fericirea clipelor în care făceam dragoste, despre ciondănelile noastre de îndrăgostiţi şi despre unele ciudăţenii de-ale mele, care-mi veneau atunci deodată în minte.

         - Pe scurt, am spus eu, mânat de o inspiraţie subită, lucrul pe care-l doresc acum cel mai mult în viaţă este să n-o mai pierd pe fata asta până la moarte!

         - Înţeleg.

         Faptul că nu~mi reproşa egoismul şi că-mi accepta fericirea în dragoste cu înţelegere bărbătească, fără a mă judeca, m-a relaxat.

         - Ceea ce mă tulbură acum este faptul că bărbatul cu care dansează este tânărul şi sârguinciosul Kenan, care lucrează cu mine la Satsat. Se joacă cu slujba băiatului, ca să mă facă pe mine gelos... Sigur, mă tem şi ca nu cumva să-1 ia în serios. Kenan poate fi, de fapt, soțul ideal pentru ea.

         - Înţeleg, a spus Zaim.

         - Peste puţină vreme am să-l invit pe Kenan la masa tatei. Ceea ce îţi cer este să te duci atunci imediat și să te ocupi de Füsun, să o „marchezi“ îndeaproape, ca un bun fotbalist, ca să nu mor de gelozie şi să sfârşesc cu bine această seară binecuvântată, fără să mă las purtat de tot soiul de fantezii, cum ar fi concedierea lui Kenan. Pentru că Füsun are mâine examen de intrare la facultate, familia ei o să plece curând. Oricum, această dragoste imposibilă o să se epuizeze şi ea curând.

         - Nu ştiu, oare fata să fie interesată de mine în seara asta? a spus Zaim. În plus, mai e o problemă.

         - Care?

         - Văd că Sibel vrea s-o ţină pe Nurcihan departe de mine, a spus Zaim. Se pare că o socoteşte potrivită pentru Mehmet. Dar Nurcihan mă place, probabil, pe mine. Și eu o plac foarte mult. Vreau să mă ajuti şi tu pe mine în privința ei. Mehmet ne e prieten, trebuie să fie o rivalitate echitabilă.

         - Ce pot să fac pentru tine?

         - Cum în seara asta erau de faţă Sibel şi Mehmet, nu puteam, oricum, să duc lucrurile prea departe, dar acum, din pricina fetei tale, n-am să mă mai pot ocupa deloc de Nurcihan. Ai să-mi oferi o compensatie: promite-mi încă de pe acum că o s-o aduceți şi pe Nurcihan, duminica viitoare, la picnicul de la fabrica noastrã.

         - Bine, promit!

         - De ce vrea să mã ţină Sibel departe de Nurcihan?

         - Goana asta a ta după femei, manechinele germane, dansatoarele... Lui Sihel nu-i plac asemenea lucruri. O să-și mărite prietena cu o persoană care-i trezeşte încredere.

         - Explică-i, te rog, lui Sibel că nu sunt un om rău.

         - Îi explic mereu, drept să-ţi spun, am replicat eu, ridicându-mă.

         A urmat un moment de tăcere.

         - Îți mulțumesc foarte mult pentru spiritul tău de sacrificiu, am spus eu. Dar să fii atent când te ocupi de Füsun – ai grijă să nu te laşi subjugat de ea! Pentru că e foarte drăguţă.

         Am văzut pe chipul lui o expresie atât de înţelegătoare, încât nu m-am ruşinat deloc de gelozia mea, ba chiar m-am simțit ușurat, deşi pentru scurtă vreme.

         La întoarcere, m-am aşezat la masa părinţilor mei. I-am spus tatei, care se ameţise destul de tare cu rachiu, că voiam să i-l prezint pe Kenan, un tânăr funcţionar foarte dezgheţat, foarte sârguincios, care stătea la masa celor de la Satsat. Am scris un bilețel dictat de tata, pentru ca ceilalţi angajaţi ai Satsatului, aflaţi la masa aceea îndepărtată, să nu fie cuprinși de invidie, i l-am dat chelnerului Mehmet Ali, care ne cunoștea tocmai de pe vremea când fusese inaugurat hotelul, și l-am sfătuit să i-l dea lui Kenan când avea să se-ntrerupă dansul. Tata şi-a vărsat rachiu pe cravata din cauza mamei, care se întinsese şi încerca să-i ia paharul din mână, spunându-i ,,nu mai bea, ajunge!“. În momentul în care s-a întrerupt muzica, tocmai ni se puneau în faţă nişte cupe cu înghețată. Percepeam fĭrimiturile de pâine, paharele năclăite de ruj, șervetele pătate, scrumierele pline, brichetele, farfuriile goale şi murdare, pachetele de ţigări făcute ghemotoc ca niște imagini fantomatice zămislite de mintea mea confuză și simțeam, îndurerat, că seara aceea se sfârşise. Pe vremea aceea obişnuiam să ne delectăm toţi cu o ţigară înainte de fiecare fel de mâncare. La un moment mi s-a urcat în brațe un băieţel de şase-şapte ani, iar Sibel, care dăduse fuga la masa noastră folosindu-se de acest pretext, s-a așezat şi ea lângă mine şi a început să se joace cu el. Când mama a spus,, uitându-se la copilul care stătea în brațele lui Sibel, ,,i se potriveşte foarte bine“, tocmai se reluase dansul. Peste puţin timp, tânărul şi chipeşul Kenan săa așezat la masa noastră, îmbrăcat la patru ace, şi a precizat cât de onorat era să