Dl. prefect Manciu, deşi poliţist din 1924 şi într-un oraş de cărturari ca Iaşii, şi-a inaugurat sistemul de anacronice violenţe poliţieneşti, anul trecut la congresul profesorilor universitari. D-sa a fost în stare să ţie în loc un congres de dascăli universitari, fiindcă aşa-i dictau impulsiile poliţiste.

  Degeaba s-a protestat apoi, căci Dl. prefect al poliţiei Iaşi îşi avea temeiuri sprijinitoare politice, împotriva jignirii aduse celei mai alese categorii de intelectuali.

  Şi de atunci Dl. Manciu şi-a continuat cu osârdie procedeele poliţieneşti pe care le-a ilustrat mai ales zilele trecute, când a bătut, a bătut cu sete, a lovit cu stăruinţă, a însângerat cu răutate pe studenţi şi a ordonat apoi subalternilor d-sale să-l imite cu aceeaşi râvnă de brutalitate.

  Orice ar fi făcut studenţii de la Iaşi, dacă ar fi fost asasini chiar, nu trebuia să fie bătuţi.

  Întâi, să se fi făcut anchetă, să se fi sesizat parchetul, să fi fost arestaţi, legaţi în fiare dar nu snopiţi în bătaie.

  Dl. prefect Manciu e desigur obligat în însărcinările sale să aplice şi anume ordonanţe în ce priveşte protecţia animalelor. Credem chiar că le aplică.

  Prin urmare D-sa păzeşte să nu fie bătuţi caii, să nu fie torturaţi porcii.

  Şi totuşi Dl. Manciu, care va fi făcut ca student, studii de drept penal şi va fi citit ceva din literatura penală, pe care poate că îi va fi recomandat-o chiar distinsul penalist, Dl. Iulian Teodorescu, care propovăduieşte spulberarea acţiunilor brutale şi din puşcării, a bătut personal pe studenţi, i-a schingiuit, i-a umplut de sânge.

  Dar dacă studenţii bătuţi nu vor fi vinovaţi de nici una din absurdităţile ce li se aruncă în spate?

  Atunci? Bătaia se întoarce?

  E desigur nevoie de o anchetă judecătorească.

  Dar mai e nevoie de o sancţiune care să pună pe dl. Manciu în imposibilitate de a-şi mai fortifica muşchii pe capetele studenţilor.”

  B. Cecropide „Universul” din 9 iunie 1924, continuă, sub titlul: „Ei au fost provocaţi de Poliţie şi schingiuiţi fără nici o vină. Un prefect de poliţie bătăuş. Manciu trebuie destituit.

  Am scris într-un număr precedent asupra banditismelor săvârşite de Dl. Manciu, prefectul Poliţiei din Iaşi, împotriva studenţilor.

  Pentru azi vom reproduce câteva pasaje din Memoriul studenţilor înaintat Ministerului de Interne.

  Studenţii zidari.

  În memoriu se spune:

  Studenţimea creştină de la Universitate din Iaşi a luat hotărârea încă de acum o lună, să clădească prin muncă proprie, un cămin cultural…

  Provocarea prefectului de poliţie.

  Abia întruniţi, ne-am şi văzut înconjuraţi de o companie de jandarmi şi întreg aparatul poliţienesc, în frunte cu prefectul Manciu.

  În vreme ce noi stăteam cu toţii foarte liniştiţi, ei cu armele întinse s-au repezit asupra noastră încercând a ne înjura şi a ne lovi în modul cel mai barbar posibil. Crezând că vor găsi arme la noi ne-au percheziţionat pe toţi fără a găsi ceva la vreunul. În timpul percheziţiei, au încercat să introducă colegului Corneliu Zelea Codreanu un revolver şi nişte hârtii, contra cărui fapt el a protestat. Pentru acesta a fost bătut de către poliţaiul Manciu, inspectorul Clos, comisarul Vasiliu şi împreună cu toţi ceilalţi agenţi şi jandarmi l-au legat ca pe cel din urmă borfaş. La fel ni s-a întâmplat şi la o bună parte din cei ce eram acolo. Am fost declaraţi arestaţi şi împrejmuiţi de cordoane de armată, duşi la Prefectura de Poliţie.

  Şi copiii de pe drum au fost bătuţi.

  Pe drum au fost întâlniţi mai mulţi elevi de la diferite licee din localitate, care mergeau la parcul sportiv pentru a exercita jocul oina, convocaţi fiind de d-nii directori ai liceelor respective. Toţi aceştia au fost arestaţi şi duşi împreună cu noi, studenţii, la poliţie după ce bineînţeles au fost bătuţi în văzul tuturora, de însuşi poliţaiul Manciu şi ceilalţi poliţişti. La poliţie au fost ţinuţi toată ziua. Pe o parte dintre noi ne-a bătut până la leşin şi ne-a eliberat: o parte am dat declaraţii scoase prin ameninţare, iar altă parte am fost eliberaţi fără să ni se mai ia vreo declaraţie.”

  Şi ca încheiere „Universul” adaugă: „Faptele de mai sus nu pot rămâne nepedepsite. Prefectul de poliţie Manciu, dovedit agent provocator şi vinovat de torturarea studenţilor de la Iaşi, trebuie să-şi primească pedeapsa fărădelegilor sale.”

  Între altele „Universul „ din 10 Iunie 1924, publică sub titlul:

  IAŞII SUB TEROARE PREFECTULUI DE POLIŢIE

  „…Transportaţi în beciurile Poliţiei, aceşti studenţi au fost supuşi la cele mai groaznice chinuri.

  Unii dintre ei au fost spânzuraţi cu capul în jos, loviţi peste tălpile picioarelor cu vâna de bou. Studentul Corneliu Codreanu a fost legat, apoi pălmuit şi torturat de însuşi prefectul de poliţie. Sănătatea lui este zdruncinată.

  Ceilalţi studenţi arestaţi prezintă grave leziuni corporale.

  Trei sute de studenţi au reclamat faptele de mai sus procurorului general, cerând ca medicul legist să examineze starea colegilor torturaţi.”

  CUVÂNTUL D-LUI PROF. A. C. CUZA.

  În ediţia specială a ziarului „Unirea” din 1 iunie 1924, Dl. Prof. A. C. Cuza publică un judicios articol din care extrag: „Dar în faţa acestor necontenite brutalităţi şi samavolnicii nenumărate, fără motiv – făcute anume ca prin teroare să îngrijească studenţimea creştină – două întrebări se pun hotărâtoare:

  Ce vrea guvernul, care susţine un asemenea poliţai în fruntea unui oraş ca Iaşiul?

  Ce vrea poliţaiul el însuşi?

  Voiesc ei înşişi ca din mijlocul acestei continue enervări să se producă reacţiuni necugetate, la care se pare că anume provoacă, pe fiecare zi?

  Această provocare este cu atât mai nedemnă şi mai iritantă, cu cât în acelaşi timp poliţaiul Manciu se duce la întrunirile societăţii jidăneşti Macabi şi se pune în fruntea acestor macabei sportivi cu care pleacă ostentativ în excursie, având în frunte steagul bicolor alb albastru.

  Iar zilnic îl vezi tolănit în automobil – nu în cel cu care a călătorit deunăzi la Ciurea – ci în acela nou care se pare că i-a fost