Capitolul  XIX

Abia termină Vinicius de citit, când în bibliotecă se strecură încet Chilon, neanunţat de nimeni, căci servitorii aveau ordin să-l lase să intre la orice oră din zi şi din noapte.

Fie ca divina mamă a mărinimosului tău strămoş Enea să fie cu tine atât de darnică, zise el, pe cât a fost de darnic cu mine divinul fiu al Maiei{98}.

Ce-nseamnă asta? întrebă Vinicius, sărind de la masa la care stătea. Iar Chilon ridică fruntea şi spuse:

Eureka{99}!

Tânărul patrician fu atât de emoţionat, încât multă vreme nu putut să rostească o vorbă.

Ai văzut-o? întrebă, în sfârşit.

L-am văzut pe Ursus, stăpâne, şi am vorbit cu el.

Şi ştii unde s-au ascuns?

Nu, stăpâne. Nu, un altul, din pur amor propriu i-ar fi arătat ligianului că l-a recunoscut, ori s-ar fi apucat să-l descoasă unde locuieşte şi s-ar fi ales cu o lovitură de pumn, iar acum toate treburile pământeşti i-ar fi devenit indiferente, ori, trezind bănuiala uriaşului, l-ar fi făcut ca încă în noaptea asta să caute altă ascunzătoare pentru fată. Eu n-am procedat astfel, stăpâne. Mi-ajunge să ştiu că Ursus lucrează la un morar lângă Emporium, care morar se numeşte Damas, ca şi libertul tău, şi îmi ajunge fiindcă oricare dintre sclavii tăi de încredere poate să se ducă dimineaţa să-i ia urma şi să le afle ascunzătoarea. Eu îţi aduc, stăpâne, certitudinea: Ursus se află aici, atunci şi divina Ligia este în Roma. Şi o a doua ştire importantă: în noaptea asta ea va fi aproape cu siguranţă în Ostrianum…

În Ostrianum? Unde-i asta? întrerupse Vinicius, voind probabil să dea fuga imediat la locul pomenit.

Vechiul hipogeum între Via Salaria şi Nomentana. Acel pontifex maximus al creştinilor despre care ţi-am pomenit, stăpâne, şi care era aşteptat pentru mai târziu, a şi sosit. În noaptea asta are să boteze şi să predice, în cimitirul acela. Ei îşi adoră zeul pe ascuns, căci, deşi nu sunt până acum nici un fel de edicte care să le interzică religia, populaţia îi urăşte, aşa că trebuie să fie prudenţi. Însuşi Ursus mi-a spus că toţi până la unul se adună astă noapte în Ostrianum, căci fiecare vrea să-l vadă şi să-l audă pe acela care a fost primul învăţăcel al lui Christos şi pe care ei în numesc Apostolul. Şi fiindcă la ei femeile participă la ritualuri împreună cu bărbaţii, s-ar putea ca dintre femei numai Pomponia să lipsească. Ea n-ar avea cum să justifice faţă de Aulus, adept al vechilor zei, plecarea ei noaptea de acasă. Ligia însă, o, stăpâne, care se află în grija lui Ursus şi a mai marilor comunităţii, o să meargă fără îndoială împreună cu celelalte femei.

Vinicius, care până acum trăise parcă în friguri, ţinut în viaţă numai de speranţă, acum, când speranţa părea că se împlineşte, se simţi dintr-o dată doborât de slăbiciune, de parcă după o călătorie istovitoare l-ar fi lăsat puterile tocmai când să ajungă la ţintă. Chilon observă şi se hotărî să profite: