îţi sugerez să te uiţi în jurul tău. Prezenţa în această cameră a cel puţin şase foşti analizanţi de-ai mei şi a încă trei actuali, fiecare dintre ei bine integrat şi creativ, străluciţi în profesiile pe care şi le-au ales, şi aici a făcut o plecăciune adâncă şi graţioasă spre Karen Jaye, una dintre psihanaliste, demonstrează trăinicia muncii mele.

  Marshal s-a cutremurat. Seth avea de gând să facă lucrurile cât mai dificile cu putinţă. Of, Doamne! Pe când survola camera cu privirea, Seth s-a uitat o clipă în ochii lui. Marshal s-a uitat în altă direcţie, dar i-a surprins privirea lui Weldon, care îl aştepta. A închis ochii şi s-a chircit şi mai mult.

  Seth a continuat.

  — Ce m-ar umili cu adevărat, John, şi aici cred că ne deosebim unui de celălalt, ar fi să mi se aducă acuzaţii false, sau poate chiar să fiu ponegrit şi să nu pot face nimic pentru a mă apăra. Hai să trecem la treabă. Care sunt acuzaţiile? Cine sunt cei care mi le aduc? Hai să-i auzim, pe rând.

  — În scrisoarea pe care aţi primit-o cu toţii, inclusiv tu, Seth, de la Comisia de formare, a răspuns John Weldon, sunt trecute în revistă plângerile. Hai să începem cu trocul: să faci şedinţe de terapie în schimbul unor servicii personale.

  — Am dreptul să ştiu, a cerut Seth, cine mi-a adus fiecare acuzaţie.

  Marshal a tresărit. Mi-a sunat ceasul, s-a gândit el. El fusese cel care îi atrăsese atenţia lui Weldon asupra obiceiului lui Seth de a face troc. Nu avea de ales şi trebuia să se ridice în picioare şi să vorbească, folosindu-se de toată sinceritatea şi fermitatea de care era în stare.

  — Îmi asum responsabilitatea pentru plângerea privind trocul. Acum câteva luni a venit la mine un nou pacient, un consultant financiar profesionist, şi, discutând despre onorarii, mi-a sugerat un schimb de servicii. Întrucât onorariile noastre pe oră erau similare, el a spus: „De ce să nu facem pur şi simplu schimb de servicii, fără să mai schimbăm între noi sume de bani pentru care ar trebui să plătim impozit?” Am refuzat, fireşte, şi i-am explicat de ce o asemenea înţelegere ar sabota terapia pe mai multe planuri. El m-a acuzat că sunt obtuz şi rigid şi a numit doi oameni, unul dintre asociaţii lui şi un client, un tânăr arhitect, care avea un astfel de aranjament cu Seth Pânde, fostul preşedinte al Institutului de Psihanaliză.

  — O să mă pronunţ în legătură cu această plângere la momentul potrivit, Marshal, dar fireşte că nu pot să nu mă întreb de ce un coleg, prieten, ba mai mult, un fost analizant, nu a venit mai întâi să discute problema direct cu mine!

  — Unde scrie, a replicat Marshal, ca un fost analizant care a fost psihanalizat cum trebuie, este nevoit să-l trateze pe fostul lui analist cu iubire filială pe vecie? De la tine am învăţat că scopul tratamentului şi al analizei transferului este de a-l ajuta pe analizant să se desprindă de părinţi, să-şi dezvolte autonomia şi integritatea.

  Seth i-a adresat un zâmbet larg, aidoma unui părinte în clipa în care copilul său îl face pentru prima oară şah mat.

  — Bravo, Marshal. Touché. Ţi-ai învăţat bine lecţia şi sunt mândru de performanţa ta. Şi totuşi, mă întreb dacă nu cumva, în pofida strădaniilor noastre, a celor cinci ani de polizări şi lustruiri psihanalitice, încă mai ai niscaiva urme de sofistică.

  — Sofistică? Marshal s-a înfipt cu încăpăţânare în el. Pe când era fundaş în echipa de fotbal a facultăţii, picioarele lui puternice şi iuţi împingeau neîndurător în spate bărbaţi de două ori cât el. Dacă se punea cu un adversar, nu ceda niciodată. Nu văd nici o sofistică. Oare se aşteaptă cineva de la mine ca, de dragul unui tată psihanalitic, să-mi pun în paranteză convingerea – o convingere pe care sunt sigur că toţi cei de aici o împărtăşesc – că a face troc cu şedinţele de psihanaliză în schimbul unor servicii personale e un lucru greşit? E greşit în toate privinţele. E greşit şi din punct de vedere legal, şi din punct de vedere moral: este explicit interzis de legile fiscale ale ţării noastre. E greşit şi din punct de vedere tehnic: face praf şi pulbere transferul şi contratransferul. Iar răul pe care îl face este amplificat când serviciile de care se bucură analistul sunt de natură personală: de pildă, consultanţa financiară, când pacientul trebuie să cunoască cele mai intime detalii ale stării tale materiale. Ori, după cum am înţeles că se întâmplă în cazul pacientului arhitect, să proiecteze o casă nouă, pacientul trebuind să fie pus la curent, în cele mai mici amănunte, cu preferinţele şi obiceiurile tale casnice. Îţi ascunzi propriile greşeli sub paravanul unor acuzaţii aduse caracterului meu.

  Şi cu aceasta, Marshal a luat loc, mulţumit de sine însuţi. S-a abţinut să se uite în jurul lui. Nu era necesar. Aproape că putea să audă icnetele de admiraţie. Ştia că îşi clădise o reputaţie de om cu care e greu să te pui. Îl mai ştia şi îndeajuns de bine pe Seth ca să prevadă ce urma să se întâmple. De câte ori era atacat, Seth riposta, invariabil, printr-un atac care-l acuza şi mai mult. Nu era nevoie să explice în profunzime natura distructivă a comportamentului lui Seth, căci acesta avea să se distrugă singur.

  — Destul, a spus John Weldon, lovind cu ciocănelul în masă. Această problemă este prea importantă pentru noi ca să ne pierdem într-o ceartă personală furtunoasă. Haideţi să ne rezumăm la esenţial: o revizuire sistematică a acuzaţiilor şi o discuţie bine fundamentată pe argumente despre fiecare dintre ele.

  — Troc, a zis Seth, ignorând complet comentariul lui Weldon, este un termen urât, care insinuează că o acţiune analitică originală ar reprezenta altceva, ceva plin de venin.

  — Cum poţi să susţii ideea de troc, Seth? a întrebat Olive Smith, o analistă în