pe amândoi. Cu ocazia asta se crease chiar un precedent juridic, întrucât fusese primul caz când copilul a fost încredinţat spre creştere şi educaţie ambilor părinţi, deşi divorţaţi!

Într-o zi, mergând să o văd pe doamna respectivă, mi-a relatat că de la un timp mănâncă fără sens şi că efectiv nu se poate opri să se ducă la frigider şi să mănânce orice. Nu o văzusem de ceva timp şi se putea vedea că formele începuseră să se rotunjească şi să ia amploare. Şi mai îmi spunea ceva: că foamea şi dorinţa de a mânca nu sunt din stomac, ci din cap! Atunci i-am măsurat chakrele şi am descoperit că cele de la nivelul capului, respectiv „al treilea ochi“ şi chakra coroanei funcţionau prost. De fapt erau deschise antichakrele şi erau condiţionate să îi producă foame, cu scopul precis de a se îngrăşa. Domnul nu putea să renunţe la „un bun“ pe care îl considera al lui şi pe care nu consimţea să-l piardă nici măcar după divorţ. El nu putea pierde! Şi, odată cu îngrăşarea, şansa ei de a-şi reface viaţa scădea simţitor, iar posibilitatea ca ea să se întoarcă în colivia de aur pe care i-o confecţionase soţul creştea. Era un gând indus prin proiecţie controlată făcută zilnic, cu tenacitatea unui Pitbull (explicabil la un om cu rezultatele lui în afaceri). Terapia în acest caz a constat în conştientizarea cauzei de către doamna respectivă, curăţarea chakrelor de programul acela implantat care o făcea să deschidă frigiderul mai des decât normal şi recomandarea masajului anticelulitic făcut de un profesionist. După ceva timp am revăzut-o pe doamna respectivă, care revenise la formele iniţiale şi îşi continua viaţa cu mai mici sau mai mari „atenţii“ din partea fostului soţ.

Un alt caz este tot al unei doamne, care de data asta deşi ştie că soţul are o amantă s-a împăcat cu ideea şi îşi vede de copiii ei. Femeie de casă, şi-a îndreptat atenţia spre lumea spirituală, aşa că a făcut câteva cursuri de telepatie, de vizualizare astrală, bioenergoterapie. Preocuparea ei a făcut să ne cunoaştem mai bine. La un moment dat, prins în vâltoarea vieţii, nu am mai avut timp să o vizitez timp de câteva luni. Când am revăzut-o am remarcat surprins că se îngrăşase foarte mult. Sincer, la început am crezut că este din cauză că, tânără fiind şi neglijată de soţul ei, se produsese o sublimare a dorinţei sexuale în foame. Doar că, în cursul unei zile, mergând să fac un tratament energetic fetiţei ei, la terminarea şedinţei am zis să vedem ce i se întâmplă şi i-am spus să închidă ochii şi sub energia pe care i-o trimiteam prin palme să-mi spună cum anume se vede pe ea însăşi la nivel astral. A început să-mi spună că se vede imensă, urâtă şi deformată.

Doar că nu era ea. În călugărie se cunoaşte că există un spirit malefic, un demon, numit demonul lăcomiei pântecelui şi care are caracteristicile pe care le enumera ea când se descria pe ea însăşi. În general, la nivel astral se suprapun pe forma noastră perfectă „păcatele“ noastre, ducând la o imagine deformată, funcţie de relele pe care le facem în lumea materială. Atunci am început să măsor de unde venise domnul cel negru cu pricina şi am descoperit că amanta soţului ei îl ţinea pe respectivul pe post de „tichet de masă“ şi că îl trimisese tocmai ca să o urâţească şi să nu-i mai placă de soţia sa.

Şi cum tot privea în astral am întrebat ce vede la soţul ei. Mi l-a descris ca având o pată mare şi neagră pe creier. Asta era cea prin care fusese legat să facă ceea ce dorea amanta. Îl legase cu menstruaţie. Nu am făcut decât să îl curăţ de mizeria aceea pe care o avea în cap şi a doua zi am fost sunat de doamna respectivă ca să-mi spună că nu ştie ce s-a întâmplat cu soţul ei, dar că, după luni de zile de lipsă de atenţie, fuseseră împreună din nou. Cu alte cuvinte ceea ce îi fusese făcut prin magie se dezlegase printr-o simplă curăţare de la distanţă.

Din păcate, el nu a înţeles şi s-a întors la viaţa de dinainte.

DEMONII TREMURĂTORI

Demonii tremurători sunt unii dintre cei mai interesanţi din punct de vedere spiritual şi medical. Pe undeva mă amuză când „văd“ faţa celor săraci cu duhul spiritual, mai ales dacă este vorba despre confraţi medici, la citirea acestor rânduri. Îmi este milă de cei care văd lumea ca pe o bucată de carne.

Nu este o plăcere să întâlneşti demonii tremurători, cu atât mai puţin să-i simţi în tine – am avut „şansa“ să îi cunosc şi pe aceştia. Eram însurat şi, într-o dimineaţă, după vreo exorcizare probabil, nu mai ţin minte, m-am trezit că nu pot să mă mişc. Mi se luase comanda propriului trup! Mai ciudat este că tremuram din tot corpul. Nevastă-mea, medic, s-a speriat şi nu a putut să se apropie de mine. M-a apucat râsul. Să te culci normal şi să te trezeşti bâţâind tot, ca o piftie clătinată de tramvai! Singurele pe care nu le amuza situaţia erau mama şi nevastă-mea. Cea care a reacţionat în sens pozitiv în acel moment a fost mama, care a luat o sticlă în care aveam agheasmă mare de la mai multe biserici şi mi-a făcut frecţie pe mâini şi pe picioare, de parcă aş fi avut febră. Văzându-le feţele îngrijorate, mi-am dat şi eu seama că nu este de glumă. După câteva minute bune în care m-a spălat aproape cu agheasmă am reuşit să încep să mă mişc. M-am dat jos din pat şi am început să citesc psaltirea. Apoi molitvele... Am uitat însă să citesc şi