trezească amorul propriu, numindu-l incult, mîrlan, mitocan; în cele din urmă, exasperat, se va trage cîțiva pași înapoi și va urla: „Fără proclamații, atacul!”.

De data aceasta însă, căpitanul nu insistă. Zîmbi cu înțeles și privi spre Valentin.

— Să faci cum te-am învățat eu! îi spuse.

Apoi se dădu încet înapoi, cu același zîmbet misterios pe figură și așteptă, pregătindu-se să savureze pe îndelete surpriza lui Brînduș. Dar pentru că i se păru că Brînduș îl privește ironic, strigă deodată:

— Atacați!

Ca de obicei, Brînduș porni cu capul înainte, fără gardă, ținîndu-și pumnii lîngă umeri, parcă mănușile ar fi fost două mici ghiulele cu care ar fi trebuit să execute mișcări de gimnastică. Valentin îl așteptase concentrat, înțepenindu-și genunchii. Îl lovi cu pumnii unul după altul, dar parcă fără putere, căci Brînduș nu se clătină. Rămase în fața lui, zîmbind, privindu-l în ochi, provocator.

— Atacați! strigă căpitanul.

Valentin se trase un pas înapoi ca să poată lovi cu toată puterea, și cînd îl văzu pe Brînduș apropiindu-se din nou îi repezi pumnul drept peste gură.

— Apără-te! strigă căpitanul. Ține garda!

Dar Brînduș continuă să zîmbească, cu pumnii bine lipiți de umeri, cu capul puțin dat pe spate, ca și cum ar fi așteptat o comandă care întîrzia peste măsură de mult. Înfuriat, Valentin se propti în fața lui și începu să-l lovească din ce în ce mai repede, scrîșnind din dinți, suflînd greu.

— Ține garda! strigă din nou, disperat, căpitanul. Valentin, nu te pripi! Adu-ți aminte ce ți-am spus! Brînduș, apără-te!

Cîteva clipe, Valentin rămase nemișcat, dar cu pumnii gata să lovească, respirînd adînc și cu privirile înfipte în ochii lui Brînduș, care continua să zîmbească. Deodată, ca și cum ar fi auzit comanda mult așteptată, Brînduș își întinse brațele cît putu mai larg, le încordă o clipă nemișcate, apoi le ridică în sus, le lipi de corp, le repezi înainte.

— Brînduș, ține regulile, că altminteri opresc match-ul, amenință căpitanul.

Valentin reîncepu atacul, parcă mai dezordonat ca înainte, lovind la nimereală, uneori cu amîndoi pumnii deodată. Pierzîndu-și răbdarea, căpitanul sări între ei și-i despărți. Apucă de mînă pe Brînduș și-l trase deoparte, spre cișmea.

— Ascultă Brînduș, începu el cu un glas scăzut, aproape emoționat, așa ne-a fost vorba? Să-ți bați joc de mine și de familia mea?! Ascultă aici, stărui el, punîndu-i mîna pe umeri și silindu-l să-l privească, ascultă-mă că eu îți vreau binele. Vreau să te formez pentru viață, pentru viața modernă. Trebuie să-ți intre o dată în cap că la box, ca și în toate celelalte sporturi moderne, ești obligat să respecți regulile jocului. M-ai înțeles?

— Da, domnule căpitan! rosti cu gravitate Brînduș, privindu-l cuminte în ochi.

Încurajat de purtarea blîndă și ascultătoare a băiatului, căpitanul continuă pe un ton mai familiar, aproape intim:

— E și în interesul tău, și-mi faci și mie o plăcere. Ți-am spus că am și eu slăbiciunea asta: îmi place să fiu instructor și arbitru sportiv. Dar nu așa, cu oricine, ci cu copiii mei. Pentru că, nu știu dacă ți-ai dat seama, eu am modificat regulile match-ului, le-am făcut mai cavalerești. Comenzile: „Pregătiți! Provocați!” sînt invenția mea. Ai înțeles?

— Da, domnule căpitan, repetă tot atît de grav Brînduș.

— Bravo! exclamă căpitanul bătîndu-l pe umăr. Acum, să te văd!

Dar îndată ce Valentin reîncepu atacul, Brînduș renunță la gardă și se mulțumi să eschiveze loviturile trăgîndu-se înapoi, sărind în lături sau întinzînd amîndouă brațele și încercînd să-și țină adversarul la distanță. Căpitanul privea lupta cu un zîmbet descurajat întîrziind în colțul buzelor. Din fericire zări curînd un băiat cocoțat pe gardul grădinii și, fără să se întoarcă, făcu semn cu mîna ordonanței:

— Marine, îi șopti, biciușca!

Ordonanța se plecă să-și ia nuiaua și se repezi pe poartă. În clipa următoare, copiii se risipiră luînd-o la goană spre biserică, chiuind. Soldatul scuipă amuzat, își trase capela pe ceafă și rămase de pază în fața porții, întorcînd la răstimpuri capul să urmărească lupta.

— L-a podidit sîngele! exclamă el deodată și scuipă din nou, cu furie, printre dinți, cît putu mai departe în fața lui.

Cu mîinile atîrnate de bretele, exasperat, aproape deznădăjduit, căpitanul privea cum fecioru-su îl lovea în neștire pe Brînduș. Tot atît de nepăsător ca la începutul luptei, Brînduș zîmbea însîngerat între lovituri, întinzînd doar din timp în timp amîndouă brațele, ca să-și depărteze adversarul și să-și poată scuipa sîngele care i se prelingea din nas.

— Opriți! exclamă deodată căpitanul. Destul pentru azi!

Palid, cu dinții strînși, aproape tremurînd, Valentin privea fața însîngerată a lui Brînduș. Căpitanul se apropiase și îi scotea nervos mînușile.

— Duceți-vă amîndoi și vă spălați, le spuse cu o profundă amărăciune în glas.

Brînduș își așeză fața sub cișmea și lăsă apa să-i curgă peste ochi, pe gură, pe nas. Din cînd în cînd se trăgea în lături ca să-și scuipe sîngele. După cîtva timp, căpitanul se îndreptă spre el.

— Azi îți dau o sută de lei, deși nu meriți, îi șopti furișîndu-i bancnota în palmă. Îți dau mai mult ca să te încurajez. Dar dacă nici data viitoare nu ții regula jocului, nu-ți mai dau decît cincizeci de lei. Și dacă te încăpățînezi să nu lupți, am să caut pe altcineva. Ai înțeles?

— Da, domnule căpitan, spuse Brînduș, privindu-l cu simpatie și respect, neîndrăznind să-și șteargă sîngele care continua să i se prelingă din nas.

Căpitanul ar fi vrut parcă să mai adauge ceva, dar se răzgîndi și se depărtă încurcat. Venise și Valentin și se spălau acum amîndoi, Brînduș ținîndu-și cît putea mai mult capul sub robinet, Valentin luînd apă în pumni și zvîrlindu-și-o pe față, pe brațe, pe piept.

Se auzi deodată vocea ordonanței, strigînd din stradă:

— Domnule căpitan, vine conița și domnișoarele!

Căpitanul își căută plictisit ceasul în micul buzunar secret de sub centură, acolo unde îl ascunsese înainte de match.

— Fugi de adu-mi tunica! strigă el.

Apoi, întorcîndu-se către băieți, adăugă, silindu-se să dea cuvintelor un ton oarecare:

— Grăbiți-vă, să nu vă vadă cucoanele. Să nu vadă sînge, că sînt sensibile.

Brînduș se îmbrăcase tăcut și acum