va ajunge pe Marte în ziua solară 624, la șase săptămâni după ce se presupune că Watney rămâne fără hrană. NASA lucrează deja la soluțiile prin care îi pot prelungi proviziile. A fost un record să o terminăm pe Iris în șaizeci și trei de zile. Acum trebuie să o facem în douăzeci și opt.

Privi peste masă la figurile sceptice.

— Oameni buni, spuse el, asta o să fie cea mai „prăpădită” navă spațială construită vreodată. Există o singură cale să terminăm așa repede: fără sistem de aterizare.

— Scuze, cum? se bâlbâi Jack Trevor.

Bruce dădu din cap:

— M-ai auzit. Fără sistem de aterizare. O să avem nevoie de ghidaj pentru ajustările de curs din timpul zborului. Dar odată ajunsă pe Marte, se va prăbuși.

— E o nebunie! spuse Jack. O să se lovească cu o viteză dementă!

— Mda, zise Bruce. Cu o frânare atmosferică ideală, impactul o să fie la trei sute de metri pe secundă.

— La ce-i folosește lui Watney o sondă făcută zob? spuse Jack.

— Câtă vreme hrana nu se arde pe drum, Watney o poate mânca, zise Bruce.

Întorcându-se spre panoul de scris, începu să deseneze o organigramă de bază.

— Vreau două echipe, spuse el. Echipa 1 o să creeze carcasa, sistemul de ghidare și propulsoarele. Tot ce ne trebuie e să ajungă pe Marte. Vreau sistemul cel mai sigur cu putință. Carburantul pe bază de aerosol ar fi cel mai bun. Radio cu amplificare mare, ca să putem să comunicăm cu sonda, și software de navigație standard pentru sateliți. Echipa 2 o să se ocupe de încărcătură. Trebuie să găsească un mod în care să protejeze hrana în timpul impactului. Dacă batoanele de proteine lovesc nisipul cu trei sute de metri pe secundă, o să rezulte nisip cu aromă de proteine. Trebuie să rămână comestibile după impact. Putem să avem o greutate de nouă sute patruzeci și unu de kilograme. Cel puțin trei sute din astea trebuie să fie mâncare. Dați-i bice.

•

— Ăă, domnule doctor Kapoor? spuse Rich, vârând capul în biroul lui Venkat. Aveți un minut?

Venkat îi făcu semn să intre.

— Dumneata ești…?

— Rich, Rich Purnell, spuse acesta intrând grăbit în birou, cu brațele încărcate de un teanc de hârtii învălmășite. De la astrodinamică.

— Încântat de cunoștință, spuse Venkat. Ce pot face pentru dumneata, Rich?

— Cu ceva timp în urmă am descoperit un lucru. Am muncit mult timp la el. Stați să găsesc rezumatul… spuse el răsturnând hârtiile pe biroul lui Venkat.

Acesta își privi deznădăjduit biroul cândva ordonat, acum plin de mormane de hârtii.

— Aici! spuse Rich triumfător, înhățând o hârtie.

Apoi expresia i se întristă.

— Nu, nu e asta.

— Rich, n-ar fi mai simplu să-mi spui despre ce e vorba? zise Venkat.

Rich se uită la mormanul de hârtii și oftă:

— Dar aveam un rezumat așa meseriaș…

— Un rezumat legat de ce?

— De cum să-l salvăm pe Watney.

— Ne ocupăm deja de asta, spuse Venkat. E un ultim efort disperat, dar…

— Taiyang Shen? zise Rich pufnind. N-o să meargă. Nu puteți să faceți o sondă pentru Marte într-o lună.

— În mod sigur o să încercăm, zise Venkat cu o undă de enervare în voce.

— Îmi pare rău, sunt o persoană dificilă? spuse Rich. Nu prea știu să interacționez cu oamenii. Uneori sunt obositor. Aș vrea ca oamenii să-mi spună, pur și simplu. În orice caz, Taiyang Shen este vitală. De fapt, ideea mea nu o să funcționeze fără ea. Dar o sondă pentru Marte? Pfff… Să fim serioși!

— În regulă, spuse Venkat. Care e ideea ta?

Rich înhăță o hârtie de pe birou.

— Asta e!

Îi întinse foaia lui Venkat cu un zâmbet copilăresc. Venkat luă rezumatul și-l parcurse cu privirea. Pe măsură ce citea, ochii i se măreau de uimire.

— Ești sigur de asta?

— Absolut! spuse Rich clipind.

— Ai mai spus cuiva?

— Cui să-i spun?

— Nu știu, zise Venkat. Prietenilor?

— N-am așa ceva.

— Bun, fii mormânt.

— Ce mormânt?

— E doar o expresie.

— Serios? spuse Rich. E o expresie stupidă.

— Rich, ești obositor.

— Aha. Mulțumesc.

•

Vogel:

 

Ți-am luat locul și am dat de naiba.

Presupun că NASA s-a gândit că botanica și chimia sunt similare pentru că se termină amândouă cu „a”. Într-un fel sau altul, am ajuns să preiau eu postul de chimist.

Ții minte când te-am făcut să petreci o zi explicându-mi ce experimente faci? Era în mijlocul unei sesiuni intense de pregătire pentru misiune. E posibil să fi uitat.

Ai început instructajul oferindu-mi o bere. Pentru micul dejun. Nemții sunt grozavi.

În orice caz, acum că am timp de pierdut, NASA mi-a dat o grămadă de treabă de făcut. Și toate prostiile tale de chimie sunt pe listă. Așa că acum trebuie să fac niște plictiseli de experimente cu eprubete, și sol, și sfor, sfor, sfor…

Viața mea e acum o luptă disperată pentru supraviețuire… cu câte un lanț de reacții chimice când și când.

Sincer, suspectez că ești un răufăcător de talie internațională. Ești chimist, ai accent nemțesc, ai avut o bază pe Marte… Ce altceva ar mai trebui?

•

— Ce dracu’ e „Proiectul Elrond”? zise Annie.

— A trebuit să inventez ceva, spuse Venkat.

— Și ai inventat „Elrond”? continuă Annie cu insistență.

— Pentru că e o întâlnire secretă? presupuse Mitch. În e-mail ziceai că nu pot să-i spun nici măcar asistentei mele.

— O să explic totul când ajunge și Teddy, zise Venkat.

— De ce „Elrond” înseamnă „întâlnire secretă”? întrebă Annie nedumerită.

— O să luăm o decizie crucială? zise Bruce Ng.

— Exact, răspunse Venkat.

— De unde știi? zise Annie, începând să se enerveze.

— Elrond, Consiliul lui Elrond din Stăpânul inelelor, spuse Bruce. E întâlnirea la care se hotărăsc să distrugă Unicul Inel.

— Doamne! spuse Annie. Niciunul dintre voi nu și-a tras-o în liceu, nu-i așa?

— Bună dimineața, zise Teddy intrând în camera de conferințe.

Se așeză și își puse mâinile pe masă.

— Știe cineva despre ce e întâlnirea asta? spuse el.

— Stai așa, nici Teddy nu știe? zise Mitch.

Venkat inspiră adânc.

— Unul dintre oamenii noștri