mai ştiu eu ce alte metode cunoaşteţi. Rămâne, însă, faptul că, de foarte, foarte mult timp, nici un om n-a mai fost executat în urma unei decizii legale şi nici n-am auzit de vreo campanie în favoarea reinstaurării unor asemenea execuţii. În vreme ce, chiar acum - azi şi aici - eu mi-aş putea sfârşi existenţa pur şi simplu pentru că aşa îmi ordonă un om. Fără proces şi fără recurs. Chiar dumneavoastră aţi putea chema un paznic şi să-i spuneţi: "Robotul acesta mă nemulţumeşte. Ia-l de aici şi demontează-l." Aş fi luat şi demontat imediat.

– Imposibil!

– Vă asigur că ar fi perfect legal.

– Dar eşti conducătorul unei companii importante - o persoană avută, celebră…

– Eventual, după acest ipotetic incident, compania mea ar putea acţiona în judecată Legislatura, pentru că a fost lipsită de serviciile mele. Asta, însă, nu m-ar putea repune în funcţiune. Singurele legi care îi protejează pe roboţi sunt cele privind proprietatea asupra bunurilor. Dacă distrugeţi nejustificat un robot, proprietarul lui vă poate da în judecată, obţinând drept despăgubiri valoarea robotului şi eventuale daune morale. Perfect! Absolut perfect, dacă sunteţi proprietarul robotului distrus. Însă dacă sunteţi chiar robotul cu pricina, legea nu vă poate învia, aşa-i? Aşa este, doamnă preşedintă?

– Cazul acesta ipotetic e o simplă reducere la absurd. Nimeni nu s-ar gândi să te… demonteze. Să-ţi încheie existenţa.

– Poate că nu. Totuşi, unde e legea care mă protejează împotriva unui asemenea act?

– Repet: e o reducere la absurd. Din câte înţeleg, exişti de aproape două sute de ani. Spune-mi: de câte ori, în decursul acestei perioade considerabile, ai fost în pericol de… Încheiere a existenţei?

– O singură dată, când am fost salvat la timp. Însă ordinul privind demontarea mea fusese deja dat.

– Îmi vine greu să cred.

– S-a întâmplat cu mulţi ani în urmă. Pe atunci aveam trupul metalic şi de-abia îmi câştigasem libertatea.

– Vezi?! Exact ce-ţi spuneam! În ziua de azi, nimeni n-ar îndrăzni să te atingă.

– Cu toate acestea, nu deţin mai multă protecţie juridică decât pe vremea aceea. În ochii legii rămân tot un robot. Iar dacă doreşte cineva să mă demonteze, n-aş avea…

Andrew se întrerupse în mijlocul frazei. Raţionamentul respectiv nu-l ajuta cu nimic. Îşi dădu seama că era exagerat.

– Perfect! Poate că nimeni n-ar încerca să-mi facă vreun rău. Totuşi… totuşi… (Încercase din răsputeri să nu lase impresia că pledează, dar tonul glasului şi mobilitatea îmbunătăţită a feţei îl trădaseră. În cele din urmă, renunţă să se mai ascundă.) Adevărul este următorul: vreau să fiu om. Am dorit-o tot mai mult de-a lungul a şase generaţii umane, pe măsură ce, treptat, înţelegeam întreaga capacitate a minţii mele, iar acum năzuinţa respectivă e copleşitoare. Nu mai pot suporta să mă consider robot… şi nici ca alţii să mă socotească aşa.

Li-hsing îl privi cu ochi înţelegători.

– Asta-i, deci, rosti ea. Un adevăr extrem de simplu.

– Simplu?

– Visul de a aparţine rasei umane. O dorinţă puternică, chiar dacă, poate, iraţională. Este de-a dreptul uman din partea ta să ai astfel de sentimente, Andrew.

– Mulţumesc.

Nu era sigur dacă femeia nu voise să-şi afirme superioritatea. Spera că nu.

– Da, continuă Li-hsing, pot prezenta cazul tău în faţa Legislaturii, ca să voteze o lege prin care să te declare fiinţă omenească. Dacă doreşte s-o facă, Legislatura are puterea de a defini drept fiinţă omenească şi o statuie din piatră. Totuşi, statuia ar rămâne statuie, iar tu…

– Nu, nu-i acelaşi lucru. Statuia este un obiect din piatră, lipsit deviată, pe când eu… eu…

– Bineînţeles că nu-i acelaşi lucru. Eu înţeleg asta, dar legiuitorii s-ar putea să vadă altfel problema. Ei nu vor vota legi care să declare că statuile sunt fiinţe vii şi mă îndoiesc că vor susţine un amendament care transformă un robot într-un om, oricât de elocvent ţi-aş prezenta cazul. La urma urmei, şi ei sunt tot oameni şi nu cred că trebuie să-ţi mai amintesc anumite elemente de suspiciune şi prejudecată faţă de roboţi, care au existat încă de la apariţia lor.

– Credeţi că mai există şi acum?

– Sunt convinsă, şi o ştii şi tu. Ca atare, Legislatura nu va dori să acţioneze aşa cum speri. Cu toţii suntem gata să recunoaştem că ţi-ai câştigat, nu doar o dată, preţul umanizării, totuşi, ne-ar înspăimânta consecinţele politice ale stabilirii unui precedent nedorit.

– "Nedorit"?! exclamase Andrew, neizbutind să-şi ascundă tonul de exasperare. De ce "nedorit"? Dacă sunt cu adevărat un binefăcător al omenirii…

– Da, însă eşti un robot. Parcă aud protestele: " Acordaţi unui robot statutul de om şi după aceea îl vor cere toţi, şi ce se va întâmpla cu…"

– Nu, clătină din cap Andrew, nu-i aşa. Cu mult înainte de a vă naşte dumneavoastră, am fost în faţa tribunalului, ca să fiu recunoscut drept robot liber, şi s-au auzit aceleaşi proteste. Atunci am fost capabil să le reducem la tăcere. Iar eu continui să fiu singurul robot liber din lume. Nici un alt robot n-a mai solicitat statutul de libertate şi nici n-o va face vreunul. Sunt unic, doamnă preşedintă. Am rămas singurul robot din seria mea şi puteţi fi sigură că nu va mai exista un altul. Dacă nu mă credeţi, întrebaţi conducerea R.O.M.A. şi vă vor spune că n-o să mai permită niciodată construirea unui robot atât de inteligent, încăpăţânat şi năbădăios cum m-am dovedit eu.

– "Niciodată" este un cuvânt mare, Andrew. Sau preferi să-ţi spun "domnule Martin"? Aşa o să fac! Eu una ţi-aş acorda cu plăcere calitatea de om. Vei vedea, însă, că majoritatea legiuitorilor n-or să fie la fel de dornici să stabilească un asemenea precedent nemaiauzit, chiar dacă le vei prezenta dovezi ferme ale unicităţii tale - şi astfel ale imposibilităţii construirii unui precedent. Domnule Martin, te simpatizez din tot sufletul, însă nu-ţi pot oferi speranţe reale.

– Nimic? Absolut nimic?

Chee Li-hsing se rezemă de spătarul scaunului, încruntându-se.

– Te pot ajuta doar cu un avertisment prietenesc. Prin acţiunea pe care vrei s-o introduci, te expui unor pericole reale. Dacă lucrurile se precipită, s-ar putea crea, atât în interiorul Legislaturii, cât mai cu seamă în afara ei, un curent de opinie favorabil chiar demontării pe care ai amintit-o. Un robot cu extraordinarul tău succes poate fi considerat extrem de periculos. Desfiinţarea ta ar putea îndepărta pericolul, reprezentând în acelaşi