timp calea cea mai simplă de soluţionare a dificilei dileme politice cu care îi confrunţi pe colegii mei. Te rog să ţii cont de acest lucru, înainte de a te hotărî să acţionezi.

– Credeţi că nimeni nu-şi va aminti că tehnologia protezelor, graţie căreia membrii Legislaturii îşi păstrează locurile decenii la rândul, deşi ar trebui să fie pe patul de moarte, este creată în întregime de mine?

– S-ar putea să fie crud din partea mea, dar răspunsul este: nu. Sau, dacă îşi vor aminti de ea, va fi un punct negativ. N-ai auzit de vechiul proverb: "Nici o faptă bună nu scapă nepedepsită"?

Andrew clătină din cap.

– Mi se pare o afirmaţie lipsită de sens.

– Firesc. Încă nu te-ai acomodat pe deplin cu iraţionalităţile noastre omeneşti, aşa-i? în esenţă, avem tendinţa de a-i răni pe cei care ne fac bine… Nu, nu încerca să comentezi. Aşa suntem noi.

– Foarte bine. Cum se aplică, însă, în cazul meu?

– Se poate afirma că ai creat protezologia în principal pentru a-ţi servi propriile nevoi. Se va susţine că totul face parte dintr-o campanie de robotizare a oamenilor, sau de umanizare a roboţilor, şi oricum este ceva rău şi periculos.

– Îmi vine imposibil să înţeleg acest mod de gândire.

– Nu poţi, nu-i aşa? Asta pentru că eşti o creatură logică, controlată de reţeaua ta pozitronică. Bănuiesc, de altfel, că nu există nici un fel de îmbunătăţire care să te poată face să gândeşti atât de ciudat cum o facem noi uneori. Adevăratele profunzimi ale lipsei de raţiune nu-ţi sunt la îndemână - asta nu reprezintă o critică, ci afirmarea unei realităţi. Domnule Martin, eşti foarte uman în cele mai multe privinţe cu adevărat esenţiale, totuşi mă tem că nu poţi înţelege cât de mult se pot îndepărta de raţiune oamenii atunci când se tem că le pot fi afectate interesele personale.

– Însă, dacă le afectează interesele, rosti Andrew, cred că vor încerca să fie cât mai raţionali cu putinţă, ca să poată să…

– Nu. Te rog, ascultă-mă. N-am cum să te fac să înţelegi cu adevărat. Îţi cer doar să accepţi adevărul spuselor mele. Crede şi nu cerceta - dacă acest concept are vreun înţeles pentru tine… N-ai fost niciodată obiectul unei campanii politice de defăimare, aşa este, domnule Martin?

– Nu cred…

– Dacă ai fi fost, ţi-ai fi dat seama. Ei bine, vei fi de acum încolo. Dacă persişti în ideea de a te declara om, vei fi supus unor calomnii incredibile pentru tine sau pentru mine, dar pe care milioane de oameni le vor crede în totalitate. Domnule Martin, ascultă-mi sfatul! Acceptă-ţi actuala condiţie de existenţă. A încerca să faci ceea ce doreşti reprezintă o uriaşă nebunie.

– Aşa credeţi deci?

– Da, aşa cred.

Chee Li-hsing se sculă dinapoia biroului şi se apropie de fereastră. Rămase acolo, cu spatele la Andrew. Lumina puternică de afară îi contura extrem de clar trupul.

Din locul de unde stătea Andrew, silueta femeii, înveşmântată în straiele scânteietoare din plastic, părea a unui copil… sau a unei păpuşi.

Câteva clipe, el o privi în tăcere, apoi întrebă:

– Dacă voi hotărî să lupt pentru condiţia mea de om, în ciuda acestor sfaturi, veţi fi de partea mea?

Femeia continua să se uite pe fereastră. Andrew îi studie părul lung, negru şi strălucitor, umerii slăbuţi şi braţele delicate. Se gândi că, într-adevăr, aducea mult cu o păpuşă. Cu toate acestea, îşi dădea seama că doar aspectul exterior al preşedintei Comitetului de Ştiinţă şi Tehnologie al Legislaturii Mondiale era fragil. Dedesubtul aparenţei de delicateţe se ascundea o putere reală.

După un timp, ea răspunse:

– Da, voi fi…

– Vă mulţumesc.

– … În măsura în care voi putea. Dacă, însă, la un moment dat, poziţia aceasta ar părea că-mi ameninţă în mod serios cariera politică, va trebui să te abandonez, fiindcă nu reprezintă un ţel în care să cred cu adevărat. Domnule Martin, vreau să-ţi spun că te înţeleg, că mă întristează soarta ta, totuşi, nu am de gând să-mi distrug viitorul politic pentru tine. Sunt cât se poate de onestă.

– Vă sunt recunoscător pentru asta şi nici nu vă pot cere mai mult.

– Chiar intenţionezi să începi lupta?

– Da, sigur că da. Voi lupta până la capăt, indiferent care ar fi consecinţele. Şi mă voi bizui pe ajutorul dumneavoastră… dar numai în măsura în care mi-l puteţi acorda.

 

DOUĂZECI

 

N-a fost o luptă directă. Andrew îi sugerase lui Simon DeLong strategia generală şi acceptase tactica propusă. Avocatul opinase pentru o abordare lentă şi indirectă şi-l sfătuise să se înarmeze cu răbdare.

– În privinţa asta cred că am o rezervă nesfârşită, murmurase încruntat Andrew.

După aceea, firma porni o campanie de restrângere şi delimitare a domeniului vizat.

Un anume Roger Hennessey din San Francisco, căruia cu şapte ani în urmă i se transplantase o inimă artificială Martin, asigura servicii robotice de întreţinere a birourilor "Feingold and Charney". Brusc, firma încetă să-i mai onoreze notele de plată. Relaţia lor era veche de ani de zile şi contractul fusese avantajos, aşa încât, o vreme, Hennessey nu s-a alarmat, totuşi, după cinci luni în care nu mai văzuse nici un ban, a venit să discute cu Simon DeLong.

– Sunt convins că habar n-ai, Simon, dar în ultima vreme se pare c-a apărut o neregulă în sistemul vostru de plăţi. Facturile mele stau aici din decembrie, acum suntem în iunie şi…

– Da, ştiu.

nu stătea în obiceiul firmei să nu achite… Bărbatul se opri şi clipi repede: Ce-ai zis? Ştii, Simon?

– Da. De fapt, plăţile au încetat în urma dispoziţiei mele directe. Continuând să clipească nedumerit, Hennessey mormăi:

– Ori eu nu mai aud bine, ori tu îţi pierzi minţile, Simon. Ai zis într-adevăr că ai sistat plăţile în mod deliberat?

– Exact.

– Pentru numele lui Dumnezeu, de ce?

– Pentru că nu vrem să te plătim.

– Cum adică "nu vreţi să mă plătiţi"? Simon, ştii de câţi ani vă curăţă roboţii mei birourile? Până acum aţi avut măcar un motiv să vă plângeţi de calitatea serviciilor?

– Nici unul, ba chiar intenţionam să ne asigurăm şi pe viitor de oficiile tale. Însă n-o să te mai plătim, Roger.

Hennessey se scărpină în cap, holbându-se.

– Ai luat-o complet razna, aşa-i? Să-mi zici aşa ceva, cu faţa cea mai nevinovată… ştii bine că-i o aiureală ceea ce-mi spui, atunci de ce-o faci? Ce s-a întâmplat