că tocmai lucram cu ea stăruitor la matematică, iar reveriile că la sfârşitul lecţiilor urma să facem dragoste. Aceste fantezii se asociau cu unele clipe minunate survenite pe parcursul

fericitelor ore petrecute împreună, iar atunci începeam să mă supãr pe ea pentru că nu-şi ţinuse făgăduiala pe care mi-o făcuse când dansam la logodnă, adică nu-şi ţinuse promisiunea de a veni la mine îndată după examen, şi că nici măcar nu-mi oferise vreo justificare în această privinţă. Adăugam acestei supărări şi furia pe care mi-o provocau alte greşeli mărunte pe care le săvârşise, precum faptul că ĭncercase să-mi stârnească gelozia la petrecere sau faptul că plecase urechea la ironiile celor de la Satsat la adresa mea, şi încercam să mă folosesc de aceste sentimente pentru a mă ţine departe de ea şi a răspunde astfel dorinţei ei de a mă pedepsi prin tăcere.

         În ciuda tuturor acestor supăråri mărunte, a momentelor de renaştere a speranţelor şi a celorlalte şiretlicuri la care recurgeam pentru a mă amăgi, vineri, către ora două și jumătate, când mi-am dat seama din nou că nu avea să vină, am sfârşit prin a-mi recunoaşte înfrângerea. Durerea devenise ucigătoare, nemiloasă şi mă devora ca o fiară sălbatică care nu preţuieşte deloc viaţa victimei sale. Zăceam pe pat ca un mort, adulmecam cearşafurile împregnate de mirosul ei, îmi aminteam cât de fericiţi eram când făceam dragoste acolo, cu şase zile în urmă, şi mă întrebam cum aveam să pot trăi fără ea, timp în care a prins să se deştepte-n mine o senzație insuportabilă de gelozie amestecată cu mânie. Mă gândeam că îşi găsise imediat un alt iubit. Suferința pe care mi-o insufla gelozia pornea din mintea mea, declanşa durerea din

dragoste pe care o simţeam cuibărită-n stomac şi mă târa, în scurtă vreme, către un soi de urgie. Îmi imaginam, de pildă, că rivalul meu era Kenan, Turgay Bey, ba chiar Zaim, sau o

altă persoană pe care Füsun o descoperise imediat printre numeroșii ei admiratori; fantezia aceasta ruşinoasă, care mă sleia de puteri, îmi venise în minte şi cu alte prilejuri, dar acum nu mai izbuteam deloc să-i pun stavilă. Desigur că o femeie căreia-i plăcea atât de mult să facă dragoste şi-ar fi dorit s-o facă şi cu alţi bărbaţi. In plus, supărarea la adresa mea avea s-o conducă la răzbunare. Deşi puteam să-mi dau seama, cu acea parte a minţii care izbutise să rămână raţională, că eram orbit de gelozie, mă abandonasem în mod conştient acestui sentiment înjositor, care-mi luase în stăpânire tot trupul cu o forţă nimicitoare. Simţind că dacă n-aveam sã mă duc imediat la buticul Şanzelize urma să-mi pierd cumpătul de atâta patimă şi mânie, am plecat de-acasă în fuga mare.

         Îmi amintesc că m-am îndreptat aproape în goană spre bulevardul Teşvikiye, pradă unei speranţe care-mi făcea inima să bată năvalnic. Gândul că aveam s-o revăd peste puţin timp îmi luase în asemenea măsură mintea în stăpânire, încât nici măcar nu mă mai gândeam ce anume urma să-i spun. Ştiam că de îndată ce aveam s-o văd, întreaga mea suferință avea să contenească, măcar pentru o vreme. Trebuia să mă asculte, aveam ceva să-i spun. Oare aşa vorbiserăm noi în timp ce dansam ? Trebuia să ne ducem la o cofetărie şi să stăm de vorbă.

         În timp ce auzeam răsunând clopoţelul de la uşa buticului Șanzelize, mi s-a strâns inima: canarul nu mai era la locul lui obişnuit. Pricepusem că Füsun nu era acolo, dar, mânat de teamă şi neputinţă, incercam să mă conving că se ascundea în încăperea din spate.

         Poftiţi, Kemal Bey, a spus Şenay Hanim, cu un zâmbet diabolic.

         Aş vrea să văd puţin geanta aceea de seară, brodată cu alb, din vitrină, am şoptit eu.

         Aaa, e un articol de bună calitate, a spus ea. Sunteţi foarte atent. Ori de câte ori soseşte câte-un lucru frumos la magazin, sunteţi primul pe care-l vedem - dumneavoastră

Sunteți cel care-l cumpără. Am primit-o abia de curând de la Paris. Clipsul e cu piatră preţioasă. Are înăuntru portmoneu și oglindă. E lucrată manual.

         In timpul acesta lăuda, fără să facă economie de vorbe, geanta pe care se dusese şi-o scosese alene din vitrină.

         Am aruncat o privire spre camera din spate, care avea draperiile trase, dar Füsun nu era acolo. M-am prefăcut că examinez răbdător poşeta elegantă, brodată cu flori pe care mi-o adusese femeia şi n-am făcut nici un comentariu privitor la cifra şocantă pe care mi-o avansase ca preţ. În timp ce împacheta geanta, zgripţuroaica mi-a spus că toată lumea îi povestise pe larg despre atmosfera minunată în care decursese logodna. I-am cerut, doar pentru a mai cumpăra un obiect scump, să-mi împacheteze şi o pereche de butoni de cămașă

pe care-mi picaseră ochii. Văzând bucuria care i se oglindea pe chip, am prins curaj şi am spus:

         - Ce s-a întâmplat cu fata aceea care este rudă cu noi, azi nu e aici?

         - Aaa, nu ştiţi? Füsun a renunţat brusc la serviciu.

         - Aşa?

         Intuise imediat că o căutam pe Füsun, dedusese că nu ne mai vãzuserăm şi mă privea cercetătoare, încercând să-și dea seama ce anume se petrecuse.

         M-am stăpânit şi n-am mai întrebat-o nimic. În ciuda durerii pe care o încercam, am băgat imperturbabil mâna dreaptă în buzunar, ca să nu vadă că nu purtam inelul de logodnă. În timp ce plăteam, am văzut în privirile ei un soi de afecţiune: acum, că o pierduserăm amândoi pe Füsun, păream mai apropiaţi unul de altul. Cu toate acestea, am mai aruncat, neîncrezător, o privire către mica încăpere din fundul magazinului.

         - Uite-aşa, a spus femeia. Tinerilor de azi nu le mai place să-şi câştige pâinea prin muncă, ci să facă rost de bani cât mai uşor.

         Ultima parte a frazei, mai cu seamă, mi-a sporit atât suferinţa din dragoste, cât şi gelozia.

         Am reuşit însă să-i ascund acest lucru lui Sibel. Logodnica mea, care remarca, sensibilă, fiecare expresie, fiecare modificare de pe chipul meu, nu m-a întrebat nimic la început, dar

la trei zile după logodnă, când ne aflam la cină şi mă zvârcoleam de