Cărți «Inteligenta Materiei descarcă online carti gratis .PDF 📖». Rezumatul cărții:
Această experienţă de "a nu fi decât una cu Universul" este demonstrată astăzi după cum vedem cu toată rigoarea ştiinţelor moderne. Nu este nimic neobişnuit în a spune că materia este una singură, că tot ceea ce există nu reprezintă decât expresii diverse ale aceleiaşi materii, că în structura sa intimă materia nu este decât energie. Nu este de mirare că o îndelungată perioadă din istoria omenirii, poeţii şi miturile au constituit surse de cunoaştere uneori mai adânci decât observaţia directă. De aici şi reluarea în studiu în lumea modernă a unor mituri ce s-au născut în perioada copilăriei gândirii omeneşti. Există în consecinţă şi o altă dimensiune a gândirii noastre, prin care se poate deschide o poartă spre cunoaştere.
Le aducem în discuţie, după cum am mai spus, pentru a evidenţia o realitate psihologică puţin cunoscută de noi, dar intens exploatată de gândirea mitică.
Este interesant de constatat că diverse surse, situate între ele la mari distanţe şi intervale de timp, relevă aceleaşi elemente. Şi un mare înţelept hindus, şi Jorge Luis Borges în povestirea sa fantastică, El Alef, şi Puthoff şi Târg în experimentele efectuate la Stanford, şi datele fizicii moderne, relevă continuitatea şi simultaneitatea spaţiotemporală accesibilă la un alt nivel al conştientei umane.
Să urmărim descrierea unui practicant al tehnicilor tradiţionale hinduse: "Corpul mi se înţepeni, respiraţia ieşea din plămâni ca trasă de un magnet uriaş. Carnea părea moartă. Simţul libertăţii nu mai era limitat la corp, ci îmbrăţişa imensitatea atomilor înconjurători. Oamenii de pe stradă păreau că se mişcă cu grijă peste propria mea periferie. Formele plantelor apăreau ca nişte pete întunecate; observam scurgerea în interiorul lor a forţei de viaţă. Spaţiul. se întindea peste tot în faţa mea. Vederea se schimbase într-o vastă panoramă sferică pe care o percepeam simultan; vedeam şi cu partea din spate a corpului un animal domestic ce se apropia de poarta casei; îl vedeam ca şi cu ochii mei fizici. Curios însă, îl vedeam şi după ce trecuse de zidul de cărămidă aflat în spatele ogrăzii. Corpul meu, stâlpii de susţinere ai casei, mobilele şi podeaua, copacii şi lumina Soarelui deveneau violent de agitate şi apoi totul se contopea într-un ocean de lumină".
Ne amintim că în experimentele întreprinse de Puthoff şi Târg se vorbeşte de asemenea de faptul ciudat că subiecţii care descriau obiective aflate la distanţă redau şi elemente din teren aflate înapoia unor clădiri înalte, care nu puteau fi văzute în mod normal de un om aflat pe sol, ci doar de la înălţime.
"Viziunea" lui Jung. In anul 1944, ca urmare a unui infarct miocardic, C. G. Jung a intrat într-o comă din care a avut şansa să-şi revină. Ulterior a descris că în acele momente a trecut printr-o stare de beatitudine în care în mod ciudat a văzut Pământul rotund şi cu un halou albastru în jur, imagine pe care ne-o vor oferi abia în 1969 navele cosmice de la înălţimea de 1500 km. A avut aceeaşi senzaţie de temporalitate în care trecutul, prezentul şi viitorul nu sunt decât un singur tot. "Cum aş putea să-mi explic faptul decât că simultan eu am văzut ieri, azi şi mine?", se întreabă Jung. Este o senzaţie de "unire a finitului, a individualităţii cu universalitatea".
Această stare în care, după cum se exprimă în alt context Andre Breton, "totul te face să crezi că există un anumit punct al spiritului de unde viaţa şi moartea, realul şi imaginarul, trecutul şi viitorul, comunicabilul, susul şi josul încetează să mai fie percepute contradictoriu", poate fi trăită spontan (extazul în faţa măreţiei naturii, inspiraţia poeţilor şi artiştilor) sau poate fi provocată printr-o serie de metode devenite tradiţionale: posturi, incantaţie, dansuri ritmice, substanţe chimice şi chiar autotorturări fizice, folosite îndeosebi în evul mediu.
Condiţionare şi determinare. Izolarea, gradul de sugestibilitate, intensitatea unor convingeri religioase sunt condiţii favorabile pentru apariţia unor trăiri pasagere în suprasensibil. Este important de observat cum conţinutul acestor trăiri este în directă relaţie cu modelul cultural al individului, cu propriile sale convingeri.
Astfel, un ateu poate percepe doar tablouri colorate fără nici un conţinut religios, dar cei cu convingeri religioase pot percepe ceea ce de fapt şi-au sedimentat prin educaţie în subconştient: sfinţi, zei etc. Un negru îl va vedea pe Dumnezeu în înfăţişare de negru, Petrache Lupu în aceea de moş, iar Bernadette a avut în 11 februarie 1858 viziunea Fecioarei Maria la Lourdes. Experienţele iniţiatice aveau ca rezultat vizualizarea imaginilor evocate de doctrine. Pentru scriitorul antic Apuleius, iniţiat în misterele zeiţei Isis, aceasta îi apare ca o femeie de o deosebită frumuseţe, ieşind din apa mării împodobită cu odoare de preţ şi răspândind parfumuri ameţitoare.
Pentru a-şi convinge adepţii, societăţile ezoterice din antichitate recurgeau la o gamă foarte extinsă de mijloace capabile să determine modificări ale stării de conştientă şi care dovedesc o surprinzătoare cunoaştere pentru acele vremuri a unor posibilităţi de modelare a comportamentului uman, de impunere a unor mutaţii profunde în gândire – străine şi astăzi ştiinţei academice. Din datele de care dispunem aflăm că se uza de probe psihologice dure care constau în parcurgerea unor labirinturi subterane scufundate în întuneric şi prevăzute cu diverse capcane, de izolare, de posturi îndelungate, de licori din plante psihotrope, de manevre hipnotice şi tehnici de sugestie. Cei ce rezistau până la capăt acestor probe al căror grad de dificultate creştea treptat erau în final răsplătiţi prin accesul la ceremoniile care constituiau iniţierea propriu-zisă. Lumea sugerată şi imaginată căpăta un conţinut pe care îl trăiau la modul senzitiv şi nu doar intelectiv. Aceasta era marea lor forţă pe care nici o doctrină apărută ulterior nu a
