trei de zile de călătorie neplanificată în spațiu, în care orice s-ar putea să meargă rău. Întreținerea va fi o mare bătaie de cap. S-ar putea să se strice ceva pe care să nu-l putem repara. Dacă e un element vital, murim.

— Trece-mă pe listă! spuse Martinez zâmbind.

— Ușurel, cowboy, spuse Lewis. Tu și cu mine facem parte din armată. Când ajungem acasă există șanse mari să ne trimită în fața Curții Marțiale. Cât despre voi, restul, vă garantez că n-o să vă mai lase niciodată să zburați.

Martinez se sprijini de perete, cu brațele peste piept și cu un început de rânjet pe chip. Ceilalți se gândeau în tăcere la ce le spusese comandantul lor.

— Dacă facem asta, o să fie peste o mie de zile în spațiu, zise Vogel. O să-mi ajungă o viață. N-am nevoie să mă întorc aici.

— Pare că se bagă și Vogel, spuse Martinez rânjind. Și eu, evident.

— S-o facem, spuse Beck.

— Dacă crezi că va merge, am încredere în tine, îi spuse Johanssen lui Lewis.

— Bine, zise Lewis. Ce urmează?

Vogel ridică din umeri.

— Trasez cursul și îl execut, spuse el. Ce altceva?

— Suprascrierea de la distanță, zise Johanssen. E menită să aducă nava înapoi dacă murim toți sau se întâmplă ceva. Pot să preia conducerea lui Hermes de la Controlul Misiunii.

— Dar suntem chiar aici, spuse Lewis. Putem să anulăm tot ce încearcă ei să facă, nu?

— Nu chiar, răspunse Johanssen. Suprascrierea de la distanță are prioritate asupra oricăror controale de la bord. Se presupune că a avut loc un dezastru și că nu pot avea încredere în panourile de control ale navei.

— Poți s-o dezactivezi? spuse Lewis.

— Hmm, zise Johanssen cugetând. Hermes are patru computere de zbor redundante, fiecare conectat la trei sisteme de comunicații redundante. Dacă unul dintre computere primește vreun semnal de la orice sistem de comunicații, Controlul Misiunii preia conducerea. Nu putem să oprim comunicațiile; am pierde telemetria și ghidajul. Nu putem să oprim computerele; avem nevoie de ele ca să controleze nava. Ar trebui să dezactivez suprascrierea de la distanță pe fiecare sistem… E parte din sistemul de operare, ar trebui să sar peste cod… Da. Pot s-o fac.

— Ești sigură? zise Lewis. Poți s-o oprești?

— N-ar trebui să fie greu, răspunse Johanssen. E o caracteristică de siguranță, nu e un program de securitate. Nu e protejată împotriva vreunui virus.

— Virus? zise Beck surâzând. Deci… o să fii hacker?

— Mda, presupun c-o să fiu, spuse Johanssen zâmbind.

— În regulă, zise Lewis. Se pare că putem s-o facem. Dar nu vreau să luați decizii sub presiunea grupului. Așteptăm douăzeci și patru de ore. În timpul ăsta se poate răzgândi oricine. E suficient să vorbim în particular sau să-mi trimiteți un e-mail. O să anulez povestea și n-o să spun niciodată nimănui despre cine a fost vorba.

Lewis rămase în urmă pe când ceilalți ieșiră pe rând. Privindu-i cum pleacă, îi văzu zâmbind. Pe toți patru. Pentru prima dată de la plecarea de pe Marte, redeveniseră cei pe care-i știa. În acel moment știu că nimeni n-avea să se răzgândească.

Se întorceau pe Marte.

•

Toată lumea știa că Brendan Hutch avea să conducă în curând misiuni.

Avansase în ierarhia NASA pe cât de repede se putea avansa într-o organizație mare, în care cu greu se făceau schimbări. Era cunoscut drept un angajat sârguincios, iar iscusința și calitățile lui de lider erau evidente pentru toți subordonații săi.

Brendan se ocupa de Controlul Misiunii de la 1 a.m. la 9 a.m., în fiecare zi. Dacă obținea în continuare rezultate excelente în această poziție urma cu siguranță să fie recompensat cu o promovare. Se anunțase deja că va fi controlorul de zbor de rezervă pentru Ares 4 și avea șanse mari la un post de vârf pentru Ares 5.

— Către Misiunea de Zbor, aici CAPCOM, zise o voce în căștile lui.

— Spune, CAPCOM, răspunse Brendan.

Deși erau în aceeași încăpere, protocolul radio era respectat în permanență.

— Actualizare de stare neprogramată de la Hermes.

Cu Hermes la nouăzeci de secunde-lumină distanță, nu se practica comunicarea bidirecțională prin voce. Cu excepția relațiilor cu media, Hermes comunica prin text până ce aveau să ajungă mult mai aproape.

— Recepționat, spuse Brendan. Citește-o cu glas tare.

— Nu… Nu-nțeleg, zise confuză vocea. Nu sunt date privind starea navetei, e doar o singură propoziție.

— Ce spune?

— Mesajul zice „Houston, informare: Rich Purnell este un om-rachetă cu ochi de oțel{29}.

— Poftim? zise Brendan. Cine naiba e Rich Purnell?

— Către Misiunea de Zbor, aici Telemetria, se auzi o altă voce.

— Spune, zise Brendan.

— Hermes a ieșit de pe curs.

— CAPCOM, informează nava Hermes că sunt în derivă. Telemetria, pregătiți un vector de corecție…

— Negativ, răspunse Telemetria. Nu e o derivă. Au ajustat cursul. Datele primite de la instrumentele lor arată o rotire deliberată cu 27,812 grade.

— Ce naiba? zise Brendan bâlbâindu-se. CAPCOM, întreabă-i ce naiba fac.

— Recepționat, mesaj trimis. Durată minimă de răspuns 3 minute și 4 secunde.

— Telemetria, există posibilitatea să se fi defectat instrumentele?

— Negativ. Îi urmărim cu SatCon. Poziția observată corespunde schimbării cursului.

— CAPCOM, citește jurnalele voastre și vezi ce-a făcut schimbul anterior. Vezi dacă nu s-a ordonat o schimbare majoră a cursului și nu ne-a anunțat nimeni.

— Recepționat.

— Către Ghidaj, aici Misiunea de Zbor, zise Brendan.

— Spune, răspunse controlorul ghidajului.

— Calculează cât pot sta pe acest curs înainte să fie ireversibil. În ce punct nu vor mai fi în stare să intercepteze Pământul.

— Ne ocupăm de asta chiar acum.

— Și să afle careva cine naiba e Rich Purnell!

•

Mitch se aruncă pe canapeaua din biroul lui Teddy. Își puse picioarele pe măsuța de cafea și zâmbi către Teddy:

— Ai vrut să mă vezi?

— De ce-ai făcut-o, Mitch? spuse Teddy.

— Ce-am făcut?

— Știi al naibii de bine despre ce vorbesc.

— A, te referi la revolta de pe Hermes? zise Mitch inocent. Știi, ar fi bună ca titlu de film. Revolta de pe Hermes. Sună bine.

— Știm că tu ai făcut-o, spuse Teddy rece. Nu