vorba de o epuizare a capacităţii de a ne bucura. Şi pentru a fi bine dispus, optimist, avem nevoie de o energie de consumat pentru că nici un fenomen din lumea vie sau nevie nu se poate desfăşura fără un consum de energie. Este în acelaşi timp o problemă de adaptare psihologică la mediu pe care o vom aborda în alt context.

  Modele de referinţă. In structura imaginii de sine există un model de referinţă cu care individul încearcă să se identifice. Fiecare epocă şi generaţie îşi are un model propriu. Conflictele dintre generaţii ar putea fi înţelese şi prin această prismă.

  Există modele de referinţă utile sau, dimpotrivă, nocive pentru societate. Modelul de spiritus rector al lumii, de exemplu, a costat numeroase vieţi pierdute în războaiele de dominaţie, după cum modelul marilor personalităţi a constituit un puternic imbold în viaţa unor oameni care au ajuns la rândul lor mari personalităţi. Este cunoscută influenţa exercitată mai ales la vârsta adolescenţei de lectura lucrării lui Plutarh (Vieţiparalele). Expresia "O, atenieni, la câte suferinţe mă supun pentru a-mi atrage laudele voastre", care ar fi fost rostită de Alexandru Macedon în timpul campaniei care l-a făcut nemuritor, nu exprimă decât dorinţa elevului lui Aristotel de a deveni un model de erou, demn de Grecia antică.

  După cele discutate despre importanţa pe care o are în existenţa noastră "imaginea de sine", este firesc să ne întrebăm dacă nu putem avea şi căi practice de orientare a acesteia în raport cu scopurile noastre.

  În formularea unui răspuns pozitiv, ca şi în prezentarea unor sugestii privind "optimizarea funcţionalităţii" noastre, vom pleca de la conceptul de psihocibemetică, formulat de Maxwell Maltz (1960) şi comentat pe larg de Christian Godefroy, în lucrarea sa La dynamique mentale (Ed. Robert Laffont, Paris, 1974).

  Maxwell Maltz, chirurg estetician, observă că modificarea aspectului fizic al pacienţilor săi "opera" în scurt timp, în cele mai multe cazuri, o transformare fericită şi a personalităţii acestora. Meditând asupra fenomenului a ajuns la concluzia că o imagine fizică necorespunzătoare unui model general acceptat va avea consecinţe negative şi pe planul personalităţii, antrenând după sine complexe de inferioritate. Este suficient, şi-a spus Maltz, să înlături cauza, în speţă să corectezi defectul fizic, pentru ca efectul tradus prin ecoul psihic negativ trăit să dispară.

  Dacă în loc de bisturiu, s-a întrebat Maxwell Maltz, s-ar folosi doar sugestia pozitivă în stare să modifice "imaginea de sine" a individului, nu s-ar putea oare ajunge la acelaşi rezultat? Şi răspunsul său pozitiv a fost crearea psihociberneticii.

  Maltz consideră creierul uman ca o maşină care funcţionează aşa cum o programăm. Dacă programarea este bine făcută, maşina va lucra pentru noi, dacă nu, în defavoarea noastră. Am discutat mai sus că obiectivele propuse, în alţi termeni, programarea, sunt funcţie de imaginea de sine. De aici şi concluzia că individul se autoprogramează pe şansă sau pe eşec, în funcţie de impresia pe care o are despre sine.

  Autoprogramarea. Dorinţele, speranţele, teama, sugestiile pozitive şi negative, convingerile, optimismul sau blazarea etc. Pot crea în subconştientul nostru programe a căror finalitate ultimă este reuşita sau eşecul.

  Am putea spune că omul a făcut dintotdeauna uz de psihologie fără să ştie. Rugându-se la zei, lăsându-se convins de oracole, fixându-şi idealuri, nu a făcut decât să-şi orienteze programele subconştientului pe drumul reuşitei, să-şi orienteze conduita în maniera care conducea spre succes.

  Pentru a fi mai sugestivi, am putea compara subconştientul cu un automobil care merge în direcţia imprimată de conducător. Noi suntem conducătorii propriei noastre maşini. Dincolo de evenimentele neprevăzute şi independente de noi, suntem singurii responsabili de toate accidentele survenite pe drum.

  Orice trăire negativă de care nu ne putem debarasa în timp poate avea ca rezultat programarea creierului în detrimentul nostru. Femeia care îşi pierde imediat după căsătorie interesul pentru propria sa înfăţişare şi adoptă un alt mod de comportament estetic se programează pe un alt nivel fiziologic, se îndreaptă spre o prematură îmbătrânire.

  Pentru o nouă imagine de sine. Esenţială în observaţiile lui Maltz ni se pare a fi aceea că "spiritul nu face diferenţă între experienţa trăită şi aceea care este intens imaginată". De aici o serie de recomandări şi deducţii practice pentru formarea unei noi imagini de sine, a unei noi scheme funcţionale şi chiar structurale. Dacă imaginea de sine este satisfăcătoare comportamentul nostru va fi adecvat, iar dacă este minată de complexe întreaga noastră conduită va fi programată spre eşec. La rândul său, eşecul întreţine trăirile nevrotice în care anxietatea, autoanaliza obsedantă şi trăirea dureroasă a sentimentului de ratare sunt pe primul plan. Un eşec nu este atât de dezastruos în sine, cât prin efectul pe care îl are asupra noastră. Întâlnim zilnic în practica noastră medicală situaţii de genul celor descrise. Pentru toţi aceştia ne facem o datorie din a-i lămuri că salvarea lor nu poate veni de la un medicament miraculos, ci din schimbarea convingerilor despre sine. A-i învăţa să-şi creeze o nouă schemă funcţională, o nouă programare prin auto şi heteroinoculare în subconştient a unor sugestii pozitive, vizează rezolvarea definitivă a suferinţei, în timp ce recomandarea unui anxiolitic nu aduce decât o rezolvare de moment.

  Viaţa este o suită de rezolvări de probleme, ni se spune. Tot ceea ce învăţăm devine o deprinderi abia după ce este preluat de subconştient. După cum manevrele de conducere a unui vehicul devin automate prin trecerea lor în subconştient, la fel vor fi asimilate de subconştientul nostru şi imaginile şi reprezentările referitoare la noi, sugestiile, mijloacele de împlinire a unor dorinţe, siguranţa pe scenă etc., dacă toate acestea sunt menţinute în mintea noastră un timp suficient de lung. Importantă ni se pare calea şi nu timpul, care este la fel de diferit ca durată pe cât de diferiţi sunt şi oamenii. Şi această cale există! Nu numai pentru obţinerea unei linişti de care avem cu toţii nevoie într-o viaţă prea puţin liniştită, dar şi pentru relevarea unor potenţe creatoare ale creierului nostru.

  Programarea subconştientului. Dacă există o realitate în