adevărul! am îndemnat-o eu. Ce te supără?” „E, mi se mai întâmplă uneori, spuse ea. Nu ştiu ce să fac, pentru că mă simt singură şi tristă, nu pot vorbi cu nimeni, nimănui nu-i pasă de mine. Mă simt complet neglijată şi intru în astfel de stări. Nu pot dormi nopţile, nu am poftă de mâncare şi nu-mi doresc decât să vină ziua lecţiei de pian.”

  Am îndemnat-o să-mi spună tot ce are pe suflet. S-a plâns că are probleme acasă, că nu-şi iubeşte părinţii şi părinţii n-o iubesc, că tatăl ei are o amantă şi dă rareori pe acasă, iar mama ei înnebuneşte din pricina asta şi îşi descarcă nervii pe ea. S-a văitat că mama ei o bate zilnic şi nici nu-i vine să mai meargă acasă. A început să hohotească în toată regula. Cred că şi zeul ei protector ar fi izbucnit în plâns dacă ar fi văzut-o în halul acela. I-am spus că dacă îi este atât de greu să meargă acasă, poate veni la mine oricând. Auzind aceasta, s-a aruncat de gâtul meu şi a spus, patetic: „Vă rog să mă scuzaţi pentru tot deranjul pe care vi-l pricinuiesc. Dacă nu v-aş avea pe dumneavoastră, nu ştiu ce m-aş face. Vă rog să nu-mi întoarceţi spatele. Dacă şi dumneavoastră îmi faceţi aşa ceva, nu mai am la cine să merg”.

  Auzind toate acestea, continuă Reiko, nu mi-a rămas decât să-i iau capul în braţe şi să-l mângâi, ca să încerc să o liniştesc. Şi-a încolăcit braţele în jurul meu şi a început să mă mângâie pe spate. Mă simţeam cumplit de straniu şi m-au trecut fiori din creştet până în tălpi. Aşa am ajuns, cu fata aceea frumoasă, descinsă parcă dintr-un tablou, întinsă în pat, îmbrăţişându-ne, şi mâinile ei îmi mângâiau spatele într-un fel incredibil de senzual. Soţul meu era un biet novice pe lângă ea, cred că nu-i ajungea nici la degetul mic. Aveam senzaţia că-mi pierd cumpătul ori de câte ori mă atingea şi, fără să-mi dau seama, m-am trezit fără bluză, fără sutien şi cu ea mângâindu-mi sânii. Abia atunci mi-am dat seama că era lesbiană în toată puterea cuvântului. Mai cunoscusem una, în liceu, şi îmi ajungea. I-am spus să înceteze.

  „Vă implor! Numai puţin! Sunt atât de singură… nu vă mint, vă rog să mă credeţi că sunt atât de singură. Nu vă am decât pe dumneavoastră, vă roooog, nu mă respingeţi!” Mi-a luat mâna şi mi-a pus-o pe sânii ei, nişte sâni frumos croiţi, n-am ce zice. M-au trecut fiori când i-am atins. Nu ştiam ce să mai fac şi tot repetam „nu, nu, nu”, ca o proastă. Eram ca paralizată, nu mă puteam mişca. Pe fata aceea din liceu am reuşit să o resping, dar acum eram neputincioasă. Trupul nu mă mai asculta, pur şi simplu. Mi-a luat şi cealaltă mână cu mâna ei stângă, mi-a pus-o pe piept şi a început să-mi sărute sfârcurile, iar cu dreapta să mă mângâie nebuneşte pe spate, pe burtă, pe coapse. Şi aşa m-am trezit, în propriul meu dormitor, cu perdelele trase, goală puşcă, lăsându-mă mângâiată de o fată de treisprezece ani – nici nu mi-am dat seama când m-a dezbrăcat, când a scos de pe mine toate hainele, una câte una —şi eu mă zvârcoleam de plăcere. Dacă privesc acum în urma, mi se pare incredibil. A fost o adevărată nebunie, nu crezi? Parcă îmi făcuse farmece.

  Reiko se opri ca să mai tragă un fum.

  — Să ştii că este prima oară când destăinui unui bărbat această secvenţă din viaţa mea, spuse ea, privindu-mă în ochi. Îţi povestesc aceste tâmpenii pentru că aşa cred de cuviinţă, dar să ştii că nu mi-e chiar uşor.

  — Îmi pare rău, am zis eu. Nu găseam, oricum, altceva mai potrivit de spus.

  — A continuat să mă mângâie şi apoi mâna ei dreaptă a alunecat în jos şi m-am trezit cu ea în chiloţi. Eram udă toată. Mi-e ruşine să mărturisesc, dar nu mi se mai întâmplase aşa ceva până atunci şi nici după aceea. Mă considerasem întotdeauna o fiinţă ponderată, deloc avidă de sex şi nu puteam să înţeleg cum de ajunsesem să nu mai ştiu de mine. S-a jucat cu degetele ei subţiri şi moi… mi-e greu să-ţi spun în cuvinte ce s-a întâmplat. Vreau doar să-ţi mărturisesc că era cu totul altă senzaţie decât cea provocată de degetele stângace ale unui bărbat. A fost ceva de nedescris, zău. Simţeam că o să-mi explodeze creierii. Şi totuşi, deşi mi se înceţoşase mintea, îmi dădeam seama că trebuie să pun o dată capăt acelui joc nebunesc. Ştiam că dacă am să continuu, nu mă voi mai putea opri şi pe urmă aveam să port în suflet acel secret teribil şi iar am să înnebunesc. M-am gândit şi la copilul meu. Ce s-ar fi întâmplat dacă m-ar fi văzut în halul acela? Fiica mea stătea întotdeauna la părinţii mei sâmbăta, până la ora trei, dar dacă venea mai devreme tocmai atunci? Gândul acesta m-a ajutat să-mi adun toate forţele şi să mă ridic în genunchi. „Încetează! Te rog!” am strigat eu.

  Nu s-a lăsat intimidată. Mi-a smuls chiloţii de pe mine şi a început să mă lingă. Nu-l lăsasem nici pe soţul meu să facă aşa ceva pentru că eram o pudică, dar fata aceea de treisprezece ani nu avea nici o jenă. M-am simţit, o vreme, neputincioasă de luptă şi n-am putut să nu ţip de plăcere.

  „Termină!”, am ţipat, arzându-i o palmă zdravănă peste obraz. S-a oprit până la urmă şi s-a ridicat în genunchi, privindu-mă în ochi. Amândouă eram goale puşcă, în genunchi, pe pat, uitându-ne una la alta. Ea avea treisprezece ani, eu treizeci şi unu… dar când mă uitam la trupul acela al ei, mi se părea irezistibil. Imaginea aceea îmi este încă foarte vie în minte. Tot nu-mi vine să cred că rămăsesem cu ochii pironiţi pe trupul unei fete de treisprezece ani. În comparaţie cu ea,