Niculina de existența ei? Cum au ajuns la semnificațiile ei interioare? Mister. Ei apar în casa lui Pandele tocmai cînd acesta evocă secretarului său, devotatul Eusebiu Damian, o discuție veche cu Camil Petrescu despre interpretarea miturilor clasice. Logodnicii dau, apoi, spectacolul citat mai înainte, în care interpretează nu altceva decît vechi mistere, mituri, întîmplări sacre… Coincidență. Prozatorul și secretarul său comentează, apoi, spectacolul și impresiile lor nu coincid. Fiecare a văzut într-un fel și a înțeles altceva. Fapte mutual contradictorii. A doua zi, cînd tinerii trebuie să se căsătorească, secretarul este trimis de Pandele la ofițerul stării civile cu un buchet de nouăsprezece trandafiri, dar mirii sînt de negăsit. Îi caută pe la toate primăriile din oraș și, într-un tîrziu, zărește o camionetă hodorogită în care îi pare a zări pe Niculina… O dispariție inexplicabilă, care pune pe gînduri pe realistul Eusebiu Damian. Nu va fi ultima. Întors la casa maestrului său (Pandele), descoperă că acesta dispăruse în necunoscut, lăsîndu-i un mesaj criptic: „Evenimente decisive par a se pregăti în cel mai apropiat viitor. Decisive și importante pentru noi amîndoi. Nu știu cît voi lipsi. Te rog să fii, ca și altădată, locțiitorul meu în acest birou”. Alt mister. Sînt, apoi, obiecte banale care, la Eliade, apar încărcate de simboluri. De pildă, camioneta. Acest vehicul derizoriu are un rol mitic (în Noaptea de Sînziene „mașina” este un simbol esențial), poate fi barca lui Charon sau calul răpciugos din basmele românești. El face legătura între două tărîmuri. În Nouăsprezece trandafiri, camioneta apare și dispare condusă de un tînăr mut (alt rînd de semnificații) și tot ea duce într-o zi pe Eusebiu Damian, reprezentant al logicii profane, spre Tabără. Tabăra este un loc ascuns în munți și aici se refugiază Pandele, Laurian și Niculina. E un fel de rezervație pentru a pregăti lecția spectacolului, un loc de exerciții spirituale, în stil grecesc, cu reprezentări teatrale, inițieri magice, tehnici anamnezice și discuții despre manifestările Spiritului Universal.

Creierul acestui spectacol platonician este Ieronim Thanase, cunoscut din povestirea Uniforme de general. Acolo, el face, se știe, teoria modificării lumii prin intervenția imaginației. Lumea, fiind un spectacol, poate fi schimbată dacă, bineînțeles, cunoști codul (lecția) acestui spectacol… Aici reia ideea și-i dă o justificare mai amplă. Punctul lui de plecare este că, în zilele noastre, spectacolul este o posibilitate de a cunoaște libertatea absolută. Cum? Transformînd arta dramatică în ceea ce ea a fost, la început, adică o artă magică. Ieronim a scris o introducere în teatru și ea explică amănunțit tehnica mîntuirii prin spectacol, soteriologia. Ea corectează pe Hegel în chipul următor: e adevărat că orice eveniment constituie o manifestare a Spiritului Universal, dar asta nu înseamnă că trebuie doar să-l înțelegem: „trebuie să mergem mai departe, să-i descifrăm semnificația lui simbolică; pentru că orice eveniment, orice întîmplare cotidiană comportă o semnificație simbolică, ilustrează un simbolism primordial, trans-istoric, universal”… Scopul artei este, în acest caz, să ne ducă spre sensul fundamental al faptelor, adică spre semnificația lor religioasă. Teoria este îmbrățișată de toți (Pandele, Laurian și Niculina) și, în forme diferite, ei aspiră la starea de anamneză prin gesturi, spectacolul dramatic, dialoguri, pantomimă etc., instrumente de iluminare a spiritului, mijloace de dobîndire a libertății absolute, în fine, cale de mîntuire a mulțimilor abrutizate de istorie.

Pozitivul Eusebiu asistă în Tabără la un spectacol demonstrativ și în timpul reprezentării adoarme. Accidentul este, iarăși, semnificativ. El vrea să spună că individul rămîne neinițiat pînă la capăt… Cît a văzut și a auzit din spectacol a fost, totuși, suficient ca secretarul să cunoască o experiență spirituală în sensul dat de Ieronim Thanase și Pandele: a trecut printr-un proces de anamneză. Retrăiește, mai exact spus, retragerea dezastruoasă a cohortelor romane și aude cu urechile lui celebra propoziție care atestă latinitatea și prezența noastră în acest teritoriu: torna, torna, fratre… Cum de se întîmplă acest miracol? Eusebiu care ratează, repet, integritatea spectacolului, este pus în temă de Niculina, deja inițiată. „Acum, ceea ce este și mai important, este pluralitatea semnificațiilor acestui eveniment. Pe de o parte, o tragedie – înfrîngerea unei armate romane – devine unul din cele mai prețioase, și mai exaltate, documente ale istoriografiei românești. Pe de altă parte, documentul ilustrează admirabil precaritatea și caracterul fortuit al istoriografiei; dacă acel catîr nu-și pierdea potcoava, nu se putea dovedi existența atît de timpurie, în secolul VI, a stră-românilor și a limbii stră-române. Dar mai ales este revelatoare lumina pe care o aruncă asupra structurii evenimentului istoric în general: orice accident, oricît ar fi el de neînsemnat sau de ridicol, poate avea consecințe considerabile pentru istoria unui popor sau, în anumite cazuri – bunăoară, nasul Cleopatrei – pentru un continent sau o civilizație.”

Acestea fiind ideile din roman (un roman cu teză: teza despre funcția mitică a spectacolului ca instrument de libertate spirituală!), să vedem desfășurarea epică din interior. Eliade procedează ca și în narațiunile anterioare printr-un lanț deocamdată rupt de revelații centrate pe mici întîmplări insolite. Pandele se apucă să scrie sub influența lui Ieronim, Laurian și Niculina piese de teatru, reluînd astfel o vocație întreruptă cu 30 de ani în urmă. Și acest fapt are o semnificație în ordinea secretă a destinului său. Aceasta înseamnă că el revine la evenimentele de la Sibiu, la traumatismul psihic și la amnezia care-l împiedică să spună ce văzuse în acea noapte miraculoasă. Piesele pe care le scrie, acum, se cheamă Războiul Troiei, Principatele Unite, La început a fost sfîrșitul… și cel puțin în ultima vorbește despre mitul cosmologic. Lecția spectacolului, predată de Ieronim Thanase, îl ajută pe Pandele să se vindece parțial de amnezie și să retrăiască acel „episod surprinzător de insolit” din 1938… Fusese în casa unui pădurar, la 6 kilometri de Sibiu, cu Euridice (actrița Serdaru), băuse apă dintr-o cană și văzuse, deodată, la fereastră