o tînără blondă, cu părul despletit, care i-a zîmbit și i-a făcut semn, ducîndu-și degetul la buze, să nu spună nimic… Aici firul se întrerupe și naratorii (Niculina, Laurian) încearcă să dea o interpretare mitică evenimentului. Tînăra blondă și despletită este adevărata Euridice, ipostaza mitică a Euridicei din dormitor? Este moartea care-i face tînărului scriitor galant un semn? „Fără îndoială că este vorba și de moarte. Dar ce fel de moarte?” – răspunde și întreabă în același timp Niculina, devenită expertă în simbologie… Și tot ea dă o explicație care mai degrabă întreține nelămuritul, echivocul: „scenariul acesta este o ultimă încercare pe care o faci, evident, nu dumneata, ci altcineva, mult mai profund, captiv și inconștientul dumitale, o ultimă încercare de a nu-ți revela adevărul. Dacă ai uitat tot, dacă mai ales ai renunțat de atunci la teatru este pentru că, în momentul în care erai torturat de sete și ai început să bei din cană, fără ca totuși să simți că-ți potolești setea, în acel moment…”

Explicația se întrerupe, strategic, fără a lămuri integral secretul întîmplării din 1938. Narațiunea mitică are o încheiere pe măsura scenariului de mai sus. Pandele, însoțit de secretarul Eusebiu Damian, vrea să reconstituie vechea călătorie spre casa pădurarului și, după cîteva zile, Eusebiu este găsit aproape degerat într-un loc pustiu… Pandele dispăruse nu se știe unde și, din cînd în cînd, la zile ritualice, trimite semne.

Cu aceasta ne întoarcem la celălalt scenariu al romanului, cel realist. Albini, reprezentant al poliției politice, dă altă explicație faptelor insolite. N-ar fi vorba de o soteriologie, ci de-o acțiune în care sînt implicați doi mari demnitari de Partid (Numărul Doi și Numărul Trei), în luptă acerbă pentru putere. Băiatul mut, vindecat de Ieronim Thanase prin exerciții spirituale, este fiul unuia dintre potentați și aparițiile și disparițiile membrilor din grupul de la Tabără ar fi legate de o conspirație de natură politică. Grupul este în consecință supravegheat de aproape și protagoniștii spectacolului sînt, pînă la proba contrarie, suspectați. Albini a citit pe gnostici (fapt puțin verosimil ținînd seama de profesiunea individului) și, traducînd mitul lor în termeni actuali, e de părere că Niculina, pe numele ei adevărat Elena Niculescu, este o Sophia (înțelepciunea) din scrierile lui Valentin, aceea care, pentru a-și cunoaște tatăl, introduce dezordinea și păcatul în lume. Niculina este, într-adevăr, orfană (aflăm acest lucru și din scrisorile lui Pandele) și, ca și Laurian, își caută tatăl dispărut în ultimul război. Ca să-l descopere, ea nu are scrupule morale, se dăruiește tuturor și provoacă mari drame în familiile bune. Stilul ei, pentru a scăpa de represalii, este să-și afle la timp un protector puternic. Apropierea de Pandele, prin intermediul naivului Laurian, urmărește același scop. Ea dispare, de altfel, o dată cu Laurian și Pandele, în faimoasa călătorie în pădurea de lîngă Sibiu și Albini crede că a fugit din țară cu documente de stat importante. El citește teatrul lui Pandele cu ochi de detectiv și este sigur că piesele „spun tot”, ascund cu alte vorbe, un rod. Tehnica evadării în spirit, lecția spectacolului, anamneză și toate celelalte ar camufla abile acțiuni împotriva socialismului. Ieronim este urmărit îndeaproape, este urmărit și Eusebiu Damian pînă ce unul din adversari (Numărul Trei) cade și Albini iese atunci de pe scenă. Reabilitat, Ieronim explică lui Eusebiu Damian pentru ce omul contemporan, amenințat să-și piardă toate libertățile, trebuie să ajungă prin exerciții spirituale la libertatea absolută. Eusebiu, un fel de Toma Necredinciosul, ascultă fără a trage o încheiere. „Poate am visat”, zice el într-un rînd, căutînd o explicație inteligibilă pentru o întîmplare inexplicabilă (călătoria într-o pădure care dispăruse, în fapt, cu 30 de ani în urmă, și dispariția fizică a lui Pandele, Laurian și Niculina). El se căsătorește în cele din urmă cu răbdătoarea Valeria și, în fiecare an, în aprilie, de ziua nunții, primește un buchet de nouăsprezece trandafiri. De unde vin? Misterul face parte din practica narațiunii eliadești…

Romanul de acum este mai lent și mai migălos demonstrativ decît altele. Miturile sînt aduse la suprafața textului și, cum s-a văzut, sînt îndelung explicate… Niculina, personajul original al cărții, este o Circe care își caută tatăl și, neaflîndu-l pe cel adevărat, își alege unul prin adopțiune spirituală. Laurian este și el orfan și cei doi se înțeleg, se îndrăgostesc și, în cele din urmă, pornesc împreună în căutarea Tatălui absent. Amănunte care trimit la psihanaliză. Eliade nu încurajează însă interpretarea acestei queste din unghiul complexelor. El îi dă, s-a putut constata, o justificare mitică. Tipologia romanului poate fi racordată la această schemă. Pandele este Maestrul spiritual, Tatăl absent multă vreme și, în fine, Tatăl mitic regăsit. El nu are nimic din atributele părintelui psihanalitic: pactizează numaidecît cu orfanii, înțelege lecția spectacolului, schimbă sensul creației sale (optează pentru teatru), participă la viața comunitară, îmbogățește teoria spectacolului și, în final, dispare din existența comună pentru a se instala în alta, nedeterminată, alături de Laurian și Niculina, copiii săi în noua existență.

Venind vorba mereu de Euridice și Orfeu, cititorul este bănuitor și vrea să știe dacă nu cumva mitul cunoscut se amestecă în narațiune. Sînt suficiente elemente care să încurajeze această supoziție. Un scriitor compune, deci, în 1938, o piesă de teatru cu subiect mitic, rolul Euridicei este jucat de actrița Serdaru, spectacolul este oprit în zilele de Crăciun, autorul cunoaște îndeaproape pe Euridice-Serdaru, trece cu ea printr-o întîmplare insolită (călătoria în pădure), are un traumatism psihic urmat de o amnezie totală asupra evenimentului și, după 30 de ani, apare un fiu care își identifică părintele, nu altul decît autorul dramatic. Cine este, în această laborioasă ficțiune, Orfeu, cine este Euridice și prin ce se revelează mitul? Pandele se autoanalizează și speculațiile lui anulează într-o oarecare măsură aceste legături secrete. Iată argumentele: traumatismul său a apărut în urma iubirii cu Euridice („vreau să spun cu artista care juca rolul lui Euridice, cu mama lui Laurian”); numai că el a uitat tot,