seama că nu mai avea rost nici o împotrivire. Platescu treizeţi si ţinti de icosari. Te bucuri? Cînd încărcaţi cheresteaua?

― Cum ne-om învoi din preţ, cum începem.

― Bine, să auzim care-i preţul.

Gherasim ridică din umeri, luîndu-şi mutra prostului, se scărpină în cap ca netotul, pe urmă se aşeză pe bocaport şi-l pofti pe kir Velisaratos să stea alături.

― Care-i preţul? Păi să facem socoteala. Ai opt vagoane de cherestea?… Fie, dar noi trebuie să facem socoteala pe zece, că atît primeşte corabia noastră.

― De ţe să faţem socoteala pe zeţe, dacă eu am numai opt vagoane?

― Mai adă două – doar n-o să plecăm cu magazia goală! Asta înseamnă pagubă, jupîne!

Kir Leonida oftă şi se învoi, turbînd de mînie:

― Bine, platescu pe zeţe vagoane.

― Atunci putem face treaba. Să vedem acum cît preţuieşte metrul de fag la Brăila şi cît la Pireu. Ehei, la Pireu cheresteaua e scumpă!

― Asta ţe te priveşte?

― Nu mă priveşte; îmi făceam doar aşa, o socoteală. Care va să zică, să zicem că la Brăila ar fi cinci lei…

― Nu-i adevăraţii, pe mine mă costă zeţe!

― Stai, jupîne, că făceam socoteala pentru mine. Al plătit-o zece, e treaba dumitale; puteai să dai şi douăzeci, dacă eşti filotim din fire. Care va să zică, cinci lei la Brăila, la Pireu să fie douăzeci de drahme, ba poate chiar douăzeci şi cinci…

― Da’ de unde! M-am învoitu cu kir Nicolachi pe zeţe drahme.

Gherasim clătină din cap, cu milă:

― Te-a înşelat, kir Leonida, şi-i mai mare păcatul, că pari om de omenie. Preţul acolo e douăzeci şi cinci de drahme, dacă nu chiar treizeci, află de la mine! Aşa, şi cum făceam socoteala, dacă ai dat dumneata cinci lei pe metru, scădem cinci din treizeci, că ce mi-e drahma, ce mi-e leul, înseamnă că-ţi rămîn, cîştig curat, douăzeci şi cinci de drahme. Ei uite, jupîne, ca să nu spui că te-am prins la strîmtoare, nu-ţi cerem să împărţim cîştigul pe din două; o să ne dai numai zece drahme de metru. Drahme ori lei, pentru noi e totuna, numai să plăteşti în aur…

Negustorul sări în sus, ca ars cu fierul roşu, şi începu să urle, făcînd spune la gură:

― Zeţe drahme de metru? Asta-i tîlhărie!

― Ascultă, jupîne! zise Gherasim, cu asprime. Ai face bine să-ţi stăpîneşti gura… Noi nu ţi-am spart uşa acasă, nici nu ţi-am băgat mîna în buzunare. Ţi-am cerut un preţ; dacă nu-ţi vine la socoteală, sănătate bună!

― Si ţe facu cu cheresteaua?

― Îl aştepţi pe kir Iani.

― Îl asteptu, îl asteptu!… Nu vezi că nu vine?

― Atunci o arunci în Dunăre… Sau, dacă ţi-e milă de ea, plăteşti preţul, jupîne!

― Zeţe drahme de metru?

― Zece, dar asta numai acuma, peste un ceas s-ar putea să urce, aşa că hotărăşte-te pînă mai e vreme!

Kir Leonida începu să se plimbe pe punte, turbînd de mînie:

― Ţinţi drahme nu-ţi azundge?

― Numai zece, jupîne!

― Socotit pe zeţe vagoane?

― Pe zece, cît ne-a fost vorba.

― Stii cîte parale faţe asta?

― Cum să nu ştiu? La ce m-am gîndit pînă acum? O mie de drahme, adică cincizeci de icosari de aur şi cu treizeci şi cinci despăgubirea…

― Asta-i o avere! Zestre pentru două fete!

― Pentru două fete înstărite, kir Leonida! A mea, cînd am luat-o, n-avea nici cinci parale.

― Bine! zise negustorul, vînăt la faţă, după o clipă de gîndire. Platescu despăgubirea, şi restul plăteşte kir Nicolachi, cînd predaţi marfa la Pireu.

― Nu aşa, jupîne; să facem cum e obiceiul. Plăteşti dumneata acuma despăgubirea, că omul lui kir Livarditi aşteaptă, ne dai şi-o arvună, cît te lasă inima – şi aduci hamali să încarce marfa. Cînd treaba-i gata, adaugi la arvună cît o mai fi nevoie să se facă douăzeci şi cinci de icosari, sau napoleoni dacă aşa ţi-e mai la îndemînă, adică jumătate suma. Pentru cealaltă jumătate ne dai scrisoare, să ne plătească la Pireu omul dumitale.

― Si dacă vă prăpădiţi pe drum? întrebă kir Leonida. Gherasim îl privi printre pleoape, cu duşmănie, apoi se stăpîni, ridică din umeri şi răspunse, cu un amestec de batjocură şi dojenire:

― De, jupîne, fiecare meserie cu primejdiile ei! Dumneata pierzi o pungă de galbeni, noi pierim şase suflete.

Şi arătînd la oamenii din echipaj, care aşteptau pe punte, să vadă ce-o să mai fie, adăugă, învăluindu-i într-o privire caldă, neaşteptată pe chipul lui aspru, de om cioplit numai în cremene:

― Eu zic că, dacă ne preţuieşti laolaltă, om face cît icosarii dumitale!

 

Încărcatul începu după prînz şi ţinu aşa toată ziua – scîndură de fag, gălbuie; Cristea Busuioc o pipăia, bucată cu bucată, lemn bun – şi parcă îl durea inima s-o vadă ducîndu-se în ţară străină.

Haralamb îşi pierdea vremea, cînd pe chei, cînd pe la locanta grecului, nefiind de folos nimănuia.

― Nu te-nsuraşi, mă? îl întreba Ieremia.

Seara încă nu sfîrşiră, încărcatul merse mai departe toată noaptea, pînă se iviră zorile. Cînd răsări soarele, magazia era plină şi Speranţa nu mai avea decît un metru de la apă pînă la copastie.

― Ce zici, Gherasime, o să ţină? întrebă căpitanul. N-am încărcat-o cam fără măsură?

― Nici o grijă, domnule! Am fi putut să mai punem încă două vagoane.

Şi cîrmaciul adăugă, rîzînd cu şiretenie:

― Aşa cum de altminteri ne-a fost şi tocmeala cu jupînul.

― Chiar, ce te faci dacă îţi mai scoate, din pămînt, din iarbă verde, şi cele două vagoane?

― Le încărcăm, dar îi mai ciupim vreo sută de drahme pentru întîrziere şi pentru deschisul bocaportului. Ce, oamenii ăştia să muncească de pomană?

Într-adevăr, marfa fiind încărcată, fiind puse înăuntru şi scîndurile barăcii, aduse de pe plajă, Ieremia cu plutaşul închideau gura magaziei şi întindeau deasupra o tendă, prinsă pe margini sub drugi de fier întăriţi cu pene.

Anton Lupan rîse din toată inima:

― Da’ ştiu că l-ai frecat pe kir Leonida!… Ia spune, de la cine ai învăţat să strîngi oamenii în chingi aşa de tare?

― De la kir Iani, şi de la alt kir Iani, şi de la încă un kir Iani, de la mulţi kir Iani, domnule!

― Fie, dar cred că i-ai întrecut pe toţi kir Ianii! Optzeci şi cinci de icosari sînt o avere, Gherasime!

― Ştiu, aşa spunea şi negustorul.

― Îţi dai seama cît puteau să cîştige căpitanii pe care i-ai slujit pînă acuma?

― Îmi dau, să vezi însă istorie: cînd spui un icosar, doi icosari, cincizeci de icosari, ţie, care nu i-ai avut niciodată în mînă, ţi se