de vizită şi i-o înmânează. Oshima o studiază cu atenţie, fără să-şi schimbe expresia feţei, o pune apoi pe birou şi îşi ridică privirea către ea cu un zâmbet desăvârşit, atât de fermecător, încât ar fi făcut orice femeie normală să roşească. Aceasta însă nu clinteşte nici o sprânceană.

  — Începând cu concluziile, din păcate, am observat în această bibliotecă anumite puncte problematice.

  — Vreţi să spuneţi din perspectiva femeilor, nu? Întreabă Oshima.

  — Da, din perspectiva femeilor, răspunde ea şi tuşeşte.

  Am dori să aflăm care este părerea consiliului de administraţie vizavi de aceste chestiuni.

  — Mă tem că nu avem o structură de organizare atât de niare. Aţi putea discuta cu mine, dacă nu vă deranjează.

  — În primul rând, aici nu există toaletă specială pentru femei. Am dreptate?

  — Aşa este. În biblioteca noastră nu există toaletă pentru femei. Este comună.

  — Cu toate că este o unitate privată, fiind deschisă publicului, în principiu ar trebui să aibă toalete separate pe sexe, nu-i aşa?

  — În principiu, sublinie Oshima, vrând parcă să confirme spusele femeii.

  — Da. Toaletele publice pot prilejui diverse tipuri de hărţuire. Din studii reiese că majorităţii femeilor le vine foarte greu să folosească toaletele comune. Acesta este, foarte clar, un semn de neglijenţă faţă de femeile care vizitează această unitate.

  — Neglijenţă, spune Oshima şi pe chip îi apare o expresie de parcă a băut din greşeală ceva amar. Se simte că nu prea îi place cum sună acest cuvânt.

  — Este o trecere cu vederea intenţionată.

  — Trecere cu vederea intenţionată, repetă el şi reflectă apoi câteva clipe asupra exprimării necioplite.

  — Ce părere aveţi despre acest aspect? Întreabă femeia cu o uşoară iritare în glas.

  — După cum veţi înţelege dacă priviţi în jur, biblioteca noastră este foarte mică. Din păcate, nu dispunem de spaţiu suficient pentru a avea toalete separate. Nici nu încape discuţie că ar fi de dorit să fie separate pe sexe, dar momentan nu am primit plângeri din partea vizitatorilor. Din fericire sau din nefericire, biblioteca noastră nu este prea aglomerată. Dacă dumneavoastră doriţi să investigaţi mai departe această problemă a toaletelor separate, v-aş sugera să mergeţi la sediul Boeing din Seattle şi să ridicaţi problema toaletelor de la bordul aeronavelor lor. Sunt cu mult mai mari decât biblioteca noastră, mult mai aglomerate şi, din câte ştiu eu, toate toaletele lor sunt comune.

  Femeia cea înaltă se încruntă şi îl scrutează cu privirea pe Oshima. Când şi-a mijit ochii, pomeţii i-au ieşit în relief şi ochelarii i s-au înălţat.

  — Noi nu investigăm aici mijloacele de transport. Ce legătură au aeronavele cu discuţia noastră?

  — Toaleta comună dintr-o aeronavă şi toaleta comună dintr-o bibliotecă nu dau naştere, în principiu, la aceleaşi probleme?

  — Noi investigăm facilităţile din cadrul instituţiilor publice. Nu am venit aici ca să discutăm despre principiiPe chipul lui Oshima flutură un zâmbet extrem de amabil-

  — A, da? Eram convins că tocmai despre principii discutam.

  Femeia îşi dă seama că undeva, a făcut o greşeală.

  Obrajii i se colorează uşor, dar nu datorită sex-appealului lui Oshima. Încearcă să-şi recapete postura.

  — În fine, problema aeronavelor nu are nici o legătură cu cazul de faţă. Vă rog să nu mai divagaţi de la dialogul nostru cu chestiuni lipsite de legătură.

  — Am înţeles. Am să las la o parte avioanele. Ne vom limita la probleme terestre.

  Femeia îl săgetează cu privirea. Inspiră adânc şi continuă:

  — Aş mai avea o întrebare, legată de gruparea scriitorilor în funcţie de sex.

  — Aşa este. Indexarea aceasta a fost făcută de predecesorii noştri. Avem de gând să o refacem, dar până acum nu am reuşit.

  — Nu avem nimic de obiectat în privinţa acestui lucru.

  Oshima îşi înclină uşor capul într-o parte.

  — Problema este că, în toate domeniile, autorii de sex masculin sunt puşi înaintea femeilor. Din punctul nostru de vedere, acesta este un tratament discriminatoriu, care încalcă principiul egalităţii între sexe.

  Oshima ia cartea de vizită, mai citeşte o dată ce scrie pe ea, apoi o pune din nou pe birou.

  — Doamnă Soga, spune el, când se striga catalogul la Şcoală, eraţi probabil înaintea doamnei Tanaka şi după doamna Sekine. Aţi avut ceva de obiectat? Aţi protestat că vreţi să fiţi strigată invers? Se supără litera G din alfabet Pentru că vine după F? Se revoltă pagina şaizeci şi opt dintr-o carte pentru că vine după şaizeci şi şapte?

  — Este cu totul altceva, spune femeia, ridicând vocea, divagaţi intenţionat de la subiect.

  La auzul acestor cuvinte, femeia scundă care îşi ia notiţe în faţa rafturilor, vine cu paşi rapizi.

  — Divaghez intenţionat de la subiect”, repetă Oshima de Parcă ar sublinia cuvintele, literă cu literă.

  — Susţineţi că nu este aşa?

  — Red herring, răspunde Oshima.

  Femeia cu numele de Soga rămâne tăcută, cu gura uşor căscată.

  — Există în engleză expresia red herring. Se referă la ceva care este foarte interesant, dar care se abate de la tema unei discuţii. Hering roşu. De unde vine această expresie, nu ştiu însă.

  — Heringi sau stavrizi, nu contează, dumneavoastră încercaţi să vă eschivaţi de la subiect.

  — Mai precis, schimb analogia. Aristotel spune că este una dintre cele mai eficiente metode oratorice. Cetăţenii din vechea Atena se amuzau zilnic cu astfel de trucuri inteligente. Mare păcat că pe vremea aceea, în Atena, în definiţia cuvântului „cetăţean” nu erau incluse şi femeile.

  — Vă bateţi joc de noi cumva?

  Oshima clatină din cap.

  — Ce vreau eu să spun este următorul lucru: dacă aveţi timp să veniţi la o mică bibliotecă particulară dintr-un mic oraş, să adulmecaţi primprejur şi să căutaţi hibe la toaletă şi la fişe, înseamnă că aţi putea găsi multe alte metode mai eficiente de asigurare a drepturilor femeilor