Iar în privinţa faptului că ar fi fost o maşină proastă… ei bine, nu-şi dădea seama ce voise fata să spună. Andrew avea o capacitate intelectuală adecvată pentru a soluţiona problemele cu care se confrunta. Neîndoios, existau şi roboţi mult mai inteligenţi decât el, dar nu-i întâlnise. Oare Domnişoara dorise să spună că era mai puţin inteligent decât oamenii? Afirmaţia respectivă era lipsită de sens pentru el. Nu cunoştea nici o modalitate de a compara inteligenţa roboţilor cu cea a oamenilor. Atât cantitativ, cât şi calitativ, modurile lor de a gândi reprezentau două procese complet diferite - în privinţa aceasta exista un acord unanim.

Curând vântul deveni mai tăios. Flutura rochiile fetelor şi azvârlea trombe de nisip în ochii lor şi pe carcasa strălucitoare a lui Andrew. Cele două surori hotărâră că se jucaseră îndeajuns.

Când porniră pe cărare, Micuţa Domnişoară ridică bucata de lemn găsită mai devreme şi o vârî sub cordonul rochiei. Obişnuia deseori să colecţioneze asemenea "comori" ciudate.

În aceeaşi seară, după ce-şi termină îndatoririle, Andrew reveni singur pe plajă şi înotă până la cuibul cormoranilor, pur şi simplu pentru a vedea cât timp îi era necesar. Chiar şi pe întuneric se descurcă uşor şi rapid. Probabil, îşi dădu el seama, ar fi reuşit fără să le expună pe fete riscului unei absenţe prelungite. Desigur, n-ar fi procedat în felul acela, totuşi ar fi fost posibil.

Nimeni nu-i ceruse să înoate până la stâncă în timpul nopţii. Fusese pe de-a-ntregul ideea lui. Fusese, ca să zicem aşa, curios.

TREI

Sosi şi ziua în care Domnişoara îşi sărbătorea ziua de naştere. Andrew învăţase deja că o asemenea aniversare reprezenta un eveniment important în ciclul de un an al vieţii oamenilor - se comemora ziua în care o fiinţă umană ieşise din pântecul mamei sale.

Lui Andrew i se părea oarecum straniu că oamenii aleseseră ca având însemnătate pentru aniversare tocmai ziua ieşirii din uter.

Cunoştea câte ceva despre biologia umană şi i se părea că mult mai important ar fi fost momentul creării reale a unui organism, pătrunderea spermatozoidului în ovul şi începutul diviziunii celulare. În mod clar, acela reprezenta adevăratul moment de origine al oricărei persoane!

Evident, noua fiinţă era deja vie - deşi incapabilă de funcţionare independentă - pe durata celor nouă luni petrecute în uter. De altfel, oamenii nici nu puteau funcţiona independent imediat după părăsirea uterului, aşa încât distincţia făcută între stadiul post-natal şi cel pre-natal i se părea lui Andrew lipsită de sens.

El însuşi putuse executa toate funcţiile programate în clipa când se încheiase ultima fază a montajului său şi i se iniţializase reţeaua pozitronică. Însă un nou-născut nu era câtuşi de puţin capabil să se descurce pe cont propriu. Andrew nu distingea nici o diferenţă reală între un fetus care îşi încheiase numeroasele etape de dezvoltare, dar continua să se găsească în interiorul mamei, şi acelaşi fetus, la o zi sau două după ieşirea din uter. Unul se afla înăuntru, iar celălalt afară - asta era toată deosebirea. Ambii rămâneau, însă, la fel de neajutoraţi. Atunci, de "ce să nu se aniverseze momentul conceperii unui individ în loc de momentul ieşirii sale din pântecul matern?

Totuşi, cu cât analiza problema mai mult, cu atât constata că ambele variante aveau logica lor. De pildă, presupunând că roboţii ar fi simţit nevoia să-şi aniverseze ziua de naştere, care zi anume şi-ar fi ales-o el? Ziua în care începuse montajul lui în fabrică, ori cea când creierul său pozitronic fusese instalat în carcasă şi se pornise iniţializarea controlului somatic? El se "născuse" atunci când primele elemente ale corpului fuseseră asamblate, ori când intrase în funcţiune setul acela unic de percepţii ce constituiau caracteristica lui NDR-113? Simplul trup nu-l reprezenta pe el, orice ar fi fost acest el. Andrew era de fapt creierul pozitronic. Sau combinaţia dintre acesta, corect instalat, şi corpul special proiectat pentru a-l adăposti. De aceea, ziua lui de naştere…

Totul era extrem de confuz! Iar roboţii n-ar fi trebuit, teoretic, să fie afectaţi de confuzie. Minţile lor pozitronice erau mai complexe decât simplele "minţi" digitale ale calculatoarelor nonpozitronice, care operau numai în domenii pur binare - simple structuri de "deschis" sau "închis", "da" sau "nu", "pozitiv" ori "negativ" - dar această complexitate putea duce uneori la momente de potenţial conflict. Cu toate acestea, roboţii erau creaturi logice, capabile să găsească ieşirea din asemenea conflicte; de obicei, prin sortarea datelor în moduri variate. Atunci, de ce îi era atât de greu lui Andrew să priceapă chestiunea referitoare la ziua de naştere a cuiva?

"Pentru că zilele de naştere reprezintă un concept pur uman", îşi răspunse singur. "Ele n-au nici o relevanţă pentru roboţi. Iar tu nu eşti o fiinţă umană şi, ca atare, nu este necesar să te preocupe când trebuie sau când nu trebuie să-ţi sărbătoreşti ziua de naştere".

Oricum, era aniversarea Domnişoarei. În ziua aceea, Domnul veni în mod special mai devreme acasă, deşi în Legislatura Regională se dezbătea problema complicată a zonelor interplanetare de comerţ liber. Toţi membrii familiei se îmbrăcaseră în haine de sărbătoare şi se adunaseră în jurul uriaşei mese din sequoia lustruit. S-au aprins lumânări şi Andrew a servit o cină rafinată, pentru a cărei pregătire discutase câteva ore cu Doamna, iar după aceea Domnişoara a primit cadourile, pe care le desfăcu imediat. Se părea că primirea de cadouri - obiecte personale, dăruite de ceilalţi - reprezenta o parte importantă din ritualul celebrării unei zile de naştere.

Andrew privea, fără să înţeleagă cu adevărat. Ştia că oamenii acordau o mare importanţă deţinerii de obiecte, lucruri specifice care le aparţineau numai lor, însă era foarte greu de priceput ce valoare aveau pentru ei multe dintre acele obiecte sau de ce puneau atâta preţ pe posesia lor.

Micuţa Domnişoară, care învăţase să citească de un an sau doi, îi dărui surorii ei o carte. Nu o casetă, un infodisc ori un holocub, ci o carte adevărată, cu coperte şi pagini legate. Micuţei Domnişoare îi plăceau mult cărţile.

De altfel, şi Domnişoarei - mai cu seamă cele de poezii, o