Problema e că nu pot cultiva destui. De pe 62 de metri pătrați pot să obțin, probabil, 150 de kilograme de cartofi în 400 de zile (timpul pe care-l am până mi se termină mâncarea). Înseamnă un total general de 115.500 de calorii, o medie sustenabilă de 288 de calorii pe zi. La înălțimea și greutatea pe care le am, dacă sunt dispus să fac nițel foamea, am nevoie de 1.500 de calorii pe zi.

Nici măcar pe-aproape.

Deci nu pot trăi veșnic doar din roadele pământului. Dar pot să-mi prelungesc viața. Cartofii o să-mi ajungă 76 de zile.

Cartofii cresc continuu, deci în cele 76 de zile pot să obțin încă 22.000 de calorii din cultivarea cartofilor, ceea ce m-ar scoate la liman încă 15 zile. După aia nu prea mai are rost să continui în direcția asta. Cu totul, obțin în plus aproximativ 90 de zile.

Deci acum o să încep să mor de foame în ziua solară 490 în loc de ziua solară 400. E un progres, dar singura speranță pe care o am pentru supraviețuire e să trăiesc până în ziua solară 1412, când o să aterizeze Ares 4.

În total, cam o mie de zile de hrană care-mi lipsește. Și n-am niciun plan prin care s-o obțin.

Rahat.

CAPITOLUL 3

ÎNREGISTRARE DE JURNAL: ZIUA SOLARĂ 25

Ții minte problemele alea vechi de matematică din orele de algebră? În care apa curgea într-un recipient cu o anumită viteză și ieșea din el cu altă viteză și trebuia să afli în cât timp se golește recipientul? Ei bine, acel concept e hotărâtor pentru proiectul la care lucrez, „Mark Watney nu moare”.

Trebuie să produc calorii. Și-mi trebuie destule ca să mi-ajungă pentru toate cele 1.387 de zile solare până ajunge Ares 4. Dacă nu mă salvează Ares 4, sunt mort oricum. O zi solară e cu 39 de minute mai lungă decât o zi, așa că sunt 1.425 de zile. Asta e ținta mea: 1.425 de zile de hrană.

Am suficiente multivitamine, dublu față de ce am nevoie. Și există de cinci ori cantitatea minimă de proteine în fiecare pachet cu mâncare, deci raționalizarea grijulie a porțiilor îmi rezolvă necesarul de proteine pentru cel puțin patru ani. Problema privind nutriția mea generală e soluționată. Îmi trebuie doar calorii.

Am nevoie de 1.500 de calorii în fiecare zi. Pentru început, am 400 de zile de hrană. Deci câte calorii trebuie să generez pe zi, pentru întreaga perioadă de timp, ca să rămân în viață cam 1.425 de zile?

Te scutesc de socotit. Răspunsul e: cam 1.100. Ca să supraviețuiesc până ajunge aici Ares 4, trebuie să produc 1.100 de calorii pe zi prin eforturile mele agricole. De fapt, ceva mai mult de atât, pentru că acum e ziua solară 25 și încă n-am apucat să plantez nimic.

Cu cei 62 de metri pătrați ai mei de teren agricol, o să fiu în stare să produc cam 288 de calorii pe zi. Ca să supraviețuiesc îmi e necesară o producție de patru ori mai mare decât cea din planul meu curent.

Asta înseamnă că-mi trebuie o suprafață mai mare de cultivat și mai multă apă ca să irig solul. Să abordăm problemele pe rând, așadar.

Cât teren agricol pot să fac, de fapt?

Există 92 de metri pătrați în habitat. Să zicem că pot să-i folosesc integral.

De asemenea, există cinci paturi neutilizate. Să zicem că pun sol și pe ele. Au câte 2 metri pătrați fiecare, fac rost de încă 10 metri pătrați. Avem deci 102.

Habitatul are trei mese de laborator, fiecare cam de câte 2 metri pătrați. Vreau să țin una ca s-o folosesc, deci îmi rămân două pentru plan. Asta înseamnă încă 4 metri pătrați, iar totalul ajunge la 106.

Am două rovere marțiene. Au garnituri de presurizare care le permit ocupanților să conducă fără costume spațiale în timpul perioadelor lungi de traversare a suprafeței. Sunt prea strâmte ca să cultiv ceva în ele și oricum vreau să le pot folosi ca să mă deplasez. Dar roverele au un cort ejectabil de urgență.

Există o mulțime de probleme la folosirea corturilor ejectabile ca teren agricol, dar au fiecare câte 10 metri pătrați de podea. Presupunând că pot să rezolv problemele, îmi oferă încă 20 de metri pătrați în total, crescându-mi terenul agricol la 126.

O sută douăzeci și șase de metri pătrați de teren cultivabil. Așa mai merge. N-am nici pe departe suficientă apă pentru umezirea întregului sol dar, cum spuneam, să le luăm pe rând.

Următorul lucru pe care trebuie să-l evaluez este cât de eficient pot să fiu în creșterea cartofilor. Mi-am bazat estimările de recoltă pe cultura cartofilor de pe Pământ. Dar cultivatorii de cartofi nu se află într-o cursă disperată pentru supraviețuire, ca mine. Pot să obțin o recoltă mai bună?

Pentru început, pot să acord atenție fiecărei plante individual. Pot să le curăț, pot să le țin sănătoase, pot să le împiedic să interfereze una cu alta. De asemenea, pe măsură ce lăstarii încep să iasă la suprafață, le pot replanta mai adânc, cu plantele mai tinere deasupra lor. Pentru cultivatorii obișnuiți de cartofi, asta n-are niciun rost, deoarece lucrează cu milioane de plante, literalmente.

În plus, acest fel de agricultură distruge solul. Dacă un fermier ar face asta, și-ar transforma terenul în deșert în doisprezece ani. Nu e sustenabil. Dar cui îi pasă? Eu trebuie să supraviețuiesc doar patru ani.

Estimez că pot să obțin o recoltă cu 50 la sută mai mare, folosind aceste strategii. Și din 126 de metri pătrați de teren agricol (puțin peste dublul celor 62 de metri pătrați pe care îi am acum) rezultă peste 850 de calorii pe zi.

E cu adevărat un progres. Voi fi în continuare în pericol să mor de foame, dar voi ajunge la pragul supraviețuirii. E posibil să fiu în stare să reușesc, înfometat, dar nu pe moarte. Aș putea să-mi scad consumul caloric reducând munca fizică. Aș putea seta temperatura habitatului la o valoare mai ridicată decât