— Arăţi mai bine. Ai mâncat supa? întreb, dornică să schimb subiectul

  — Da, şi a fost delicioasă, ca de obicei. Mă simt mult mai bine.

  Îmi zâmbeşte cu recunoştinţă. Mă uit la ceas.

  — Trebuie să plec. Mai am timp să-mi fac orele de serviciu la Clayton's.

  — Ana, o să fii epuizată.

  — Las' c-o să fiu bine. Ne vedem mai târziu.

  Lucrez la Clayton's de când mi-am început studiile la WSU. Este cel mai mare magazin de feronerie din regiunea Portland şi, după patru ani petrecuţi acolo, am ajuns să cunosc câte puţin despre toate produsele aflate la vânzare – deşi, în mod paradoxal, sunt tufa la orice înseamnă bricolaj. Las toate astea în seama tatălui meu.

  Mă bucur că pot să intru în tură, căci îmi oferă ceva la care să mă concentrez, altceva decât Christian Grey. E aglomeraţie în magazin – Începe sezonul de vară şi lumea îşi redecorează locuinţele. Doamna Clayton pare uşurată că mă vede.

  — Ana! Credeam că n-o să ajungi la muncă azi.

  — Întâlnirea a durat mai puţin decât credeam. Pot să fac câteva ore.

  — Sunt încântată că te văd.

  Mă trimite în depozit ca să reaprovizionez rafturile şi, în scurt timp, sarcina încredinţată mă absoarbe.

  Când ajung acasă, mai târziu, Katherine e în faţa laptopului, cu căştile la urechi. Are nasul tot roşu, dar s-a apucat de un articol, aşa că e concentrată şi tastează cu furie. Eu sunt complet sleită, epuizată de lungul drum cu maşina, de interviul chinuitor şi de aglomeraţia de la Clayton's. Mă prăbuşesc pe canapea, cu gândul la eseul pe care-l am de terminat şi la tot ce n-am apucat să studiez azi pentru că am fost blocată cu… el.

  — Ai câteva chestii mişto aici, Ana. Bravo. Nu-mi vine să cred că nu i-ai acceptat propunerea de a-ţi arăta sediul. E evident că voia să mai petreacă ceva timp cu tine.

  Îmi aruncă în trecere o privire întrebătoare.

  Roşesc şi, inexplicabil, inima începe să-mi bată mai repede. Cu siguranţă, nu ăsta era motivul. Voia doar să-mi arate locul ca să pot eu să văd că el era stăpânul a tot ce inspecta acolo. Îmi dau seama că-mi muşc buza şi sper că prietena mea nu bagă de seamă. Dar pare absorbită de transcrierea ei.

  — Auzi, ai luat şi notiţe? întreabă ea.

  — Păi… nu, n-am luat.

  — Nici o problemă. Tot scot un articol excelent din ce am. Păcat că n-avem şi nişte poze originale. Arată bine, nemernicu naibii, este?

  — Cred că da.

  Încerc să par dezinteresată şi cred şi reuşesc.

  — Ei, haide, Ana – nici măcar tu nu poţi rămâne imună la felul cum arată.

  Arcuieşte o sprânceană perfectă spre mine.

  Să dea naiba! Îmi simt obrajii arzând, aşa că îi distrag atenţia măgulind-o, un truc care a reuşit întotdeauna.

  — Probabil că ai fi scos mult mai multe de la el.

  — Mă îndoiesc, Ana. Să fim serioşi – practic, ţi-a oferit un job. Ţinând cont că ţi-am aruncat asta în braţe în ultimul minut, te-ai descurcat foarte bine.

  Se uită la mine meditativ. Mă retrag grăbită în bucătărie.

  — Şi ce crezi cu adevărat despre el?

  La naiba, da' curioasă mai e. De ce n-o lasă baltă? Gândeşte-te la ceva – repede.

  — E foarte motivat, dominant, arogant – te cam sperie, dar e foarte charismatic. Pot să înţeleg de ce fascinează, adaug cu sinceritate, sperând să-i închid cu asta gura odată pentru totdeauna.

  — Tu, fascinată de un bărbat? E o premieră, pufneşte ea.

  Încep să pregătesc un sandvici, ca să nu-mi vadă faţa.

  — De ce-ai vrut să ştii dacă e gay? Apropo, a fost cea mai jenantă întrebare. Îmi venea să intru în pământ de ruşine, iar pe el l-a deranjat.

  Amintirea mă face să mă încrunt.

  — Ori de câte ori apare în paginile revistelor mondene, n-are nici o femeie lângă el.

  — A fost jenant. Întreaga poveste a fost jenantă. Mă bucur că n-o să trebuiască să mai dau ochii cu el vreodată.

  — Oh, Ana, nu se poate să fi fost aşa de rău. Mie mi se pare că e cam în limbă după tine.

  În limbă după mine? Acum Kate e ridicolă.

  — Vrei un sandvici?

  — Te rog.

  N-am mai vorbit despre Christian Grey în seara aia, spre marea mea uşurare. După cină, reuşesc să stau la masă cu Kate şi, în timp ce ea lucrează la articol, eu mă ocup de eseul despre romanul Tess of the d'Urbervilles. La naiba, femeia aia s-a aflat în momentul nepotrivit dintr-un secol nepotrivit. Până când termin, se face miezul nopţii, iar Kate s-a dus de mult la culcare. Mă îndrept şi eu agale spre camera mea, epuizată, dar încântată că am realizat atât de multe pentru o zi de luni.

  Mă cuibăresc în patul alb de fier, mă învelesc cu pătura de la mama, închid ochii şi adorm instantaneu. Visez locuri întunecoase şi pustii, pardoseli albe, reci şi ochi cenuşii.

  Pentru restul săptămânii, mă ocup doar de cursuri şi de slujba de la Clayton's. Kate e şi ea ocupată, alcătuind ultima ediţie a ziarului studenţesc înainte de a fi nevoită să-l cedeze noului redactor-şef, în timp ce toceşte şi pentru examenele finale. Miercuri, e într-o stare mult mai bună şi nu mai trebuie să îndur vederea pijamalelor ei din flanel roz cu prea mulţi iepuraşi. O sun pe mama în Georgia să văd ce mai face, dar şi ca să-i dau prilejul să-mi ureze baftă la examene. Începe să-mi spună despre ultima ei idee cu fabricarea de lumânări – mama e pasionată de iniţierea de noi afaceri. În esenţă, se plictiseşte şi