de experienţe psihice cu implicaţii în cunoaştere sunt aşa de numeroase şi prezente de-a lungul întregii istorii a omului, de ce am contesta-o creatorilor de religii? De ce să-i refuzăm statutul când inclusiv unii oameni de ştiinţă o mărturisesc? Biblia este plină de astfel de experienţe, începând cu aceea care pe drumul Damascului l-a transformat pe Saul în Pavel şi ajungând la acelea atât de numeroase din viaţa lui Isus.

  Există aşadar şi o cunoaştere revelată în afara celei mediate empiric sau ştiinţific. Fondatorii unor religii şi poate chiar ai unor ritualuri care nu au o explicaţie raţională puteau să posede, în consecinţă, o astfel de cunoaştere. Toate religiile au un fondator şi, fără excepţie, în viaţa tuturor sunt menţionate astfel de momente revelatorii. Se deduce de aici că poate exista o predestinare pentru profeţi, genii, sfinţi etc. Poate exista aşadar un om care să aibă toate atributele lui Isus. Descoperirea unor noi surse referitoare la viaţa sa o fac cu atât mai plauzibilă.

  Fântâna cu miracole. Să discutăm şi statutul altor miracole menţionate îndeosebi în scrierile biblice. Lui Isus i se atribuie o serie de vindecări miraculoase. Am explicat în acest capitol că multe din performanţele sale au fost reeditate de-a lungul vremii şi sunt şi astăzi accesibile unor oameni dotaţi cu un potenţial de câmp energetic mai amplu. Sigur, în jurul unor astfel de oameni se nasc întotdeauna legende şi asta o vedem petrecându-se sub ochii noştri, dar în 2000 de ani! De altfel, într-o lucrare apărută în zilele noastre şi întitulată "Evanghelia păcii de Isus Christos după Ioan" şi pe care autorul Edmond Szekely ne spune că a tradus-o după versiunile în arameică şi slavonă ale originalului, găsite la Vatican şi biblioteca regală Habsburg, Isus demonstrează indubitabil cunoştinţe de medicină naturistă, de psihologie umană şi de medicină psiho-somatică nemenţionate până acum în scrierile canonice.

  Şi faptul nu trebuie să ne surprindă. Vom vedea că toate religiile au ca punct de plecare ştiinţele ezoterice, care presupuneau existenţa unui fond teoretic bine închegat şi cu consecinţe practice asupra tuturor laturilor existenţei umane. Mai mulţi comentatori laici ai istoriei lui Isus amintesc de posibila instruire a sa în mijlocul Esenienilor, care erau posesori ai unei cunoaşteri ezoterice şi aveau noţiuni medicale de certă valoare. De altfel, cel care ştie ce înseamnă a evolua spiritual până la atingerea experienţelor de transcendere a conştiinţei nu-şi mai pune întrebări nici asupra sursei şi nici asupra capacităţilor unor astfel de oameni. În contextul discutat ne apare plauzibil ca Isus să fi primit misiunea de a fonda o religie care să fie, cum a şi fost în mod cert la început creştinismul, o hrană spirituală pentru toţi dezmoşteniţii spartei. Să observăm, ca efect psihologic, cât de mângâietor, de alinător suna cuvintele lui Isus: "Veniţi la mine voi cei ce sunteţi obosiţi şi care suferiţi în lupte şi necazuri. Căci pacea mea este p infinită bucurie" (Ev. Păcii, citată anterior). Sau; "Pace vă las vouă. Să nu vi se tulbure inima şi nici să se înspăimânte". (Ioan, 14, 27).

  Istoria ştiinţelor ezoterice, sau a ştiinţei misterelor. Pentru a înţelege suportul valorilor morale promovate de religii este necesar să facem o succintă discuţie asupra ideilor cu caracter metafizic în istoria omenirii. E. Schure (Les grands inities, Paris, 1889) apreciază că "axul în jurul căruia a evoluat gândirea religioasă" a umanităţii este Egiptul. El consideră că primii zori ai metafizicii apar cu mult înainte în Egipt prin Hermes Trismegistul. Aici se atinge vârful cel mai înalt al ştiinţelor divine. Bineînţeles, ne referim la o formă elaborată, închegată şi transmisă prin casta sacerdotală în cadrul organizat al templelor, pentru că forme simple, spontane ale nuturilor sunt prezente la toate po-poarele în fazele iniţiale ale istoriei lor.

  Exceptând forma specifică de redare, în esenţa lor ideile sunt comune şi le găsim în religia brahmanică, în doctrina budistă, în filosofia taoistă a Chinei, în Grecia. Fondul lor a format ştiinţa ezoterică, ştiinţa cu caracter sacru transmisă numai în temple prin sacerdoţi sau iniţiaţi în cadrul unor societăţi închise. Erau societăţi de mistere în care neofiţii, după cum am mai spus, erau supuşi la probe de rezistenţă psihologică extrem de dure. După admitere trebuiau să presteze un jurământ de păstrare a secretului, a cărui nerespectare atrăgea după sine moartea. Se înţelege că probele aveau un caracter terifiant, cum ar fi spre exemplu aceea de a rămâne închis noaptea într-un sicriu (ne amintim că şi Lobsang Rampa vorbeşte despre astfel de probe în iniţierea tibetană). De aceea, cel ce voia să ajungă un iniţiat avea nevoie de o mare tărie morală. Implicarea într-o astfel de cunoaştere presupunea ulterior mari riscuri dacă nu se respectau scrupulos anumite reguli de conduită.

  În Grecia antică cunoaşterea ezoterică debutează prin legendarul Orpheu, străluceşte prin Pitagora şi îşi continuă ecoul prin Platon şi neoplatonicieni.

  Cel mai mare iniţiat al Greciei este considerat a fi Pitagora, care are fericirea şi nefericirea să se iniţieze în Egipt şi Babilon timp de 34 de ani. După o şedere de 22 de ani la şcoala din Memphis este luat de armatele lui Cambyse, care invadaseră Egiptul şi dus în Babilon, de unde reuşeşte să se elibereze după alţi 12 ani. Pitagora înfiinţează şcoala de la Crotona, unde realizează acea strălucită sinteză a ştiinţelor ezoterice însuşite în Egipt şi Babilon. Este primul filosof care încearcă să fondeze o religie pe baze ştiinţifice – esenţă a tuturor celorlalte forme pe care le cunoscuse în lungile sale peregrinări. Întreprinde în acest scop, la şcoala pe care o creează, un studiu ştiinţific experimental. Pentru rezultatele pe care le obţine în realitatea concretă a vieţii, privită prin toate laturile sale, obţine sufragiul unanim al contemporanilor şi urmaşilor. Din nefericire, pusă sub sigiliul secretului, a ajuns prea puţin din opera sa până la noi. Ne-a rămas de la Pitagora noţiunea de cosmos, simbolismul numerelor, tabla înmulţirii, teorema din geometrie care îi poartă numele ş.a. Preocupat să promoveze o ştiinţă care să fie fundament pentru toate drumurile vieţii umane, este singurul filosof