de ce sunt atât de criticat când vremea-i proastă? În timpul inundaţiilor de anul trecut am primit o mulţime de mesaje pline de ură. Un individ m-a ameninţat că mă împuşcă dacă nu încetează să plouă. Dumnezeule, de atunci încă mă mai uit peste umăr cu teamă. Chiar şi oamenii cu care lucrez la postul de televiziune se comportă la fel! Uneori, chiar în timpul transmisiei, ei mă atacă atunci când anunţ vreun val de căldură sau altceva rău. Poţi să mă ajuţi să înţeleg toate astea, doctore? Chestiile astea, pur şi simplu, mă doboară.”

  După conversaţia asta la telefon am stabilit o întâlnire ca să stăm de vorbă în biroul meu unde am încercat să-i explic că era victima unui răspuns automat, vechi de secole, pe care oamenii îl au faţă de lucrurile pe care le percep ca având legătură între ele.

  Exemple pentru acest fel de răspuns automat abundă în viaţa modernă. Dar am simţit că exemplul care l-ar fi putut ajuta cel mai bine pe prezentatorul deprimat era unul din istoria antică. L-am rugat să se gândească la soarta grea a mesagerilor imperiali din Persia antică. Orice asemenea mesager care primea un rol de curier militar avea un motiv întemeiat să dorească puternic succesul Persiei pe câmpul de bătaie. Dacă ducea în traistă ştiri despre o victorie, el era tratat ca un erou la sosirea la palat. I se oferea, cu bucurie şi din belşug, hrană, băutură şi femei după pofta inimii. Dar dacă mesajul său anunţa un dezastru militar, primirea era foarte diferită: era ucis fară multă vorbă.

  Am sperat că prezentatorul meteo va înţelege ideea acestei poveşti. Am vrut să devină conştient de un fapt adevărat astăzi, ca şi în Persia antică, sau pe vremea lui Shakespeare care i-a şi captat esenţa într-o propoziţie plină de culoare: „Ştirile proaste au o asemenea natură încât infectează mesagerul.”.

  Există o tendinţă umană naturală de a nu simpatiza o persoană care aduce o informaţie neplăcută, chiar şi atunci când persoana respectivă nu are nici o legătură cu vestea proastă. Simpla asociere cu vestea proastă este suficientă pentru a induce antipatie.82

  Dar mai există un lucru pe care speram ca prezentatorul meteo îl va înţelege din exemplele istorice. Nu numai că situaţia sa dificilă era împărtăşită de secole de alţi „mesageri”, dar comparativ cu unii dintre ei, ca de pildă mesagerii din Persia, el era foarte norocos. La sfârşitul întâlnirii noastre, el a spus ceva care m-a convins că a înţeles în mod clar această idee. „Doctore,” a spus el îndreptându-se spre ieşire, „mă simt mult mai bine acum în legătură cu slujba mea. Vreau să spun că trăiesc în Phoenix unde soarele străluceşte trei sute de zile pe an, nu-i aşa? Mulţumesc lui Dumnezeu că nu prezint vremea în Buffalo.”

  Comentariul prezentatorului meteo arată că el a înţeles mai mult decât îi spusesem despre principiul care influenţa simpatia telespectatorilor pentru el. A avea legătură cu vremea proastă are un efect negativ, dar uitându-ne la cealaltă faţă a monezii, legătura cu strălucirea soarelui ar trebui să facă minuni în ce priveşte popularitatea. Iar el avea dreptate. Principiul asocierii este unul general, care guvernează atât conexiunile pozitive cât şi pe cele negative. O asociere nevinovată, fie cu lucruri bune, fie cu lucruri rele va influenţa gradul de simpatie al oamenilor faţă de noi.83

  Prezentatorii meteo ai posturilor de televiziune câştigă o pâine bună vorbind despre vreme, dar când mama-natură devine capricioasă, ei au nevoie de un adăpost.

  Discuţii cu mai mulţi veterani ai previziunilor meteo din toată ţara au dezvăluit poveşti despre cum au fost cotonogiţi cu umbrelele de doamne bătrâne, agresaţi de beţivi în baruri, bombardaţi cu bulgări de zăpadă sau galoşi, ameninţaţi cu moartea şi acuzaţi că încearcă să se joace de-a Dumnezeu.

  „Am primit un telefon de la un tip care mi-a spus că, dacă nu ninge de Crăciun, nu voi trăi să mai apuc anul nou,” spunea Bob Gregory care a fost prezentator meteo timp de nouă ani la WTHR-TV în Indianapolis.

  Majoritatea prezentatorilor meteo au susţinut că prognoza lor pentru o zi era corectă în proporţie de 80-90%, dar prognozele pe perioade mai mari dădeau naştere unor situaţii critice. Şi majoritatea recunoşteau că transmit, pur şi simplu, informaţiile furnizate de computere şi de meteorolgi anonimi de la Serviciul Meteorologic Naţional sau de la agenţii private.

  Dar oamenii cunosc doar figura pe care o văd pe ecranul televizorului.

  Tom Bonner, 35 de ani, care a lucrat timp de unsprezece ani pentru postul KARK-TV în Little Rock, Arkansas, îşi aminteşte de vremurile când un fermier zdravăn din Lonoke, care băuse prea mult, a venit la el la bar, i-a înfipt un deget în piept şi i-a spus: „Tu eşti cel care a trimis tornada aia care mi-a smuls casa din temelie. Am de gând să-ţi iau gâtul.”.

  Bonner povestea că s-a uitat după omul de pază al barului, nu l-a putut găsi şi i-a replicat fermierului: „Aşa este, am trimis tornada şi-ţi mai spun ceva: o să mai trimit încă una dacă nu mă laşi în pace.”.

  Cu mai mulţi ani în urmă, când o mare inundaţie a lăsat în urmă un strat de apă de 3 metri în San Diego's Mission Valley, Mike Am-brose de la KGTV îşi aminteşte cum o femeie a venit spre maşina sa, a lovit parbrizul cu umbrela şi i-a spus: „Ploaia asta a căzut din vina ta.”

  Chuck Whitaker de la WSBT-TV South Bend, Indiana, spune: „O doamnă micuţă a chemat poliţia şi a cerut ca prezentatorul meteo să fie arestat pentru că a adus prea multă zăpadă.”

  O femeie, supărată că a plouat la nunta fiicei ei, l-a sunat pe Tom Jolls de la WKBW-TV, Buffalo, N. Y. ca să-i spună câteva. „Ea m-a făcut responsabil pentru că a plouat şi mi-a spus că, dacă mă întâlneşte vreodată, o să mă pocnească,” spune Tom Jolls.

  Sonny Eliot de la WJBK-TV, prezentator meteo timp